ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 724/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 07 iulie

2003, reclamanta Regia Națională a Pădurilor „Romsilva” - Direcția Silvică București

a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea parțială a H.G. nr.

968 din data de 05 septembrie 2002 și anexele publicate în M. Of. nr. 679 și 679

bis/13.09.2002, excluderea suprafețelor de fond forestier incluse greșit în patrimoniul

Primăriei Giurgiu și Primăriei Gogoșari, prevăzute în Anexa 2 la H.G. nr. 968/2002

și Anexa 22.

În motivarea acțiunii

se arată că prin actul atacat, în mod nelegal au fost incluse în patrimoniul primăriilor

terenuri fond forestier și drumuri forestiere care sunt înscrise în amenajamentul

silvic și sunt administrate de Regia Națională a Pădurilor „Romsilva” - Direcția

Silvică București.

Reclamanta a invocat dispozițiile

H.G. nr. 1335/1992, precizând că Primăria Giurgiu și Primăria Gogoșari nu au administrat

aceste terenuri de fond forestier, ca urmare comisia de inventariere, greșit și

fără temei legal, a inclus terenurile în anexele hotărârii de Guvern.

Pârâtul Guvernul României,

prin întâmpinarea depusă la data de 18 septembrie 2003 a invocat excepția lipsei

capacității procesuale a reclamantei, Regia Națională a Pădurilor „Romsilva” - Direcția

Silvică București, întrucât nu are personalitate juridică conform H.G. nr. 173/2001.

Prin sentința civilă

nr. 1792 din 03 noiembrie 2003, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei capacității procesuale a reclamantei,

respingând acțiunea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamanta, Regia Națională a Pădurilor „Romsilva” - Direcția

Silvică București, recurs care a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3228 din 24 mai 2005,

sentința fiind casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleași instanțe.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru a pronunța această

hotărâre a reținut că acțiunea este formulată de Regia Națională a Pădurilor „Romsilva”

- Direcția Silvică București, unitate care reprezintă, administrează patrimoniul,

are competențe stabilite la nivelul direcțiilor silvice, apără și reprezintă interesele

Regiei Naționale a Pădurilor.

Pârâtul Guvernul României

a formulat în temeiul art. 57 C. proc. civ. cerere de introducere în cauză a Comunei

Gogoșari, a Municipiului Giurgiu și a Consiliului Județean Giurgiu având în vedere

dispozițiile Legii nr. 215/2001, Legea administrației publice locale, cele două

unități administrativ teritoriale fiind titularele unui drept real asupra terenurilor

menționate în acțiune.

De asemenea, în cauză

a fost formulată cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României,

de către Ministerul Administrației și Internelor prin care a fost invocată excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile față de nerespectarea dispozițiilor art. 5

alin. (1) din Legea nr. 29/1990, precum și excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantei Regia Națională a Pădurilor „Romsilva” - Direcția Silvică București.

La termenul de judecată

din data de 10 aprilie 2006 a fost admisă în principiu cererea de intervenție accesorie

formulată de Ministerul Administrației și Internelor, iar la termenul din data de

29 ianuarie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția privind neîndeplinirea procedurii administrative prealabile

și excepția lipsei capacității procesuale a reclamantei Regia Națională a Pădurilor

„Romsilva” - Direcția Silvică București și a unit cu fondul cauzei excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei.

Prin sentința civilă

nr. 1082 din data de 23 aprilie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantei Regia Națională a Pădurilor „Romsilva” - Direcția Silvică București,

ca neîntemeiată, a respins acțiunea formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor

„Romsilva” - Direcția Silvică București, ca nefondată, a admis cererea de chemare

în judecată a altor persoane, formulată de Guvernul României și a admis cererea

de intervenție accesorie formulată de Ministerul Administrației și Internelor.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a reținut că reclamanta care a fost organizată prin reorganizarea Regiei Naționale

a Pădurilor, conform H.G. nr. 1105/2003, exercită un drept de administrare potrivit

art. 7 lit. a) din acest act normativ asupra bunurilor enumerate în Anexa nr. 2

(figurează Insula Mocanu și Insula Mocănașu ca făcând parte din domeniul public

al Municipiului Giurgiu) și în Anexa 22 (sunt menționate ca aparținând domeniului

public al comunei Gogoșari două plantații de salcâm și sălcii, una situată în satul

Gogoșari alta situată în satul Izvoru).

Mai reține Curtea că acest

aspect rezultă și din art. 7 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea

Regiei Naționale a Pădurilor „Romsilva”, care stabilește că regia are în administrare

fondul forestier proprietate publică a statului.

Prin urmare, instanța

a de fond a apreciat că acest drept de administrare pe care îl are reclamanta, justifică

calitatea sa procesuală activă.

În ceea ce privește fondul

cauzei, Curtea a reținut că existența unui simplu drept de administrare al reclamantei

nu poate fi opusă Guvernului României, care în virtutea prerogativelor conferite

de lege este competent să dispună trecerea unui bun din domeniul public al statului

în domeniul public al unei unități administrativ teritoriale, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul

juridic al acesteia.

Prin urmare, nu se poare

reține că hotărârea de Guvern a cărei anulare parțială se solicită, este un act

administrativ vătămător, în sensul Legii nr. 29/1990, nu produce o vătămare dreptului

de administrare pe care reclamanta îl are asupra bunurilor în litigiu.

Cât privește susținerea

că era necesar avizul Ministerului Agriculturii și Pădurilor sau al reclamantei

pentru adoptarea hotărârii, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reținută, întrucât

art. 95 și 97 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, prevăd că în cazul folosirii

temporare sau definitive a terenurilor în alte scopuri decât cele silvice, este

necesar avizul ministerului de resort, ca autoritate publică centrală - Ministerul

Apelor și Protecției Mediului.

În cauza de față nu este

vorba despre folosirea terenurilor în alte scopuri decât cele de producție silvică,

trecerea acestora în domeniul public al unităților administrativ teritoriale neechivalând

cu o schimbare a scopului în care urmează a fi folosite.

Împotriva sentinței civile

nr. 1082 din data de 23 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Regia Națională a Pădurilor

„Romsilva” - Direcția Silvică București, susținând în esență că Primăria Giurgiu

și Primăria Gogoșari nu au avut și nu au deținut trupurile de pădure enunțate în

Anexa 2 și Anexa 22, că prin hotărâre de Guvern a fost diminuat fondul forestier

de interes național.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

În fapt, recurenta-reclamantă

a solicitat anularea parțială H.G. nr. 968/2002, privind atestarea domeniului public

al județului Giurgiu, precum și a municipiilor, orașelor și comunelor din județul

Giurgiu, în ceea ce privește Anexa 2 și Anexa 22.

Emiterea hotărârii de

Guvern atacată s-a efectuat în temeiul art. 107 din Constituție (în forma anterioară

republicării) și ale art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea

publică, și regimul juridic al acesteia. Prin emiterea acestei hotărâri nu a fost

reglementat un alt regim juridic al bunurilor, diferit de cel avut anterior, ci

s-a realizat o operațiune de determinare a bunurilor ce aparțin domeniului public

județean sau de interes local.

Hotărârea de Guvern atacată

nu are efect constitutiv de proprietate în favoarea unităților administrativ teritoriale.

Efectul juridic al actului emis de autoritatea centrală este doar o atestare a regimului

juridic al proprietății publice diferențiat de regimul juridic al proprietății private,

ce aparține tot unității administrativ teritoriale.

Imobilele în discuție

au fost cuprinse, anterior emiterii hotărârii atacate, în anexele hotărârilor de

consiliu local, prin care au fost însușite inventarele bunurilor ce aparțin domeniului

public al municipiului Giurgiu, respectiv al comunei Gogoșari. Întrucât acestea

sunt acte administrative, emise de o autoritate a administrației publice locale,

anterior introducerii acțiunii ce formează obiectul prezentului dosar, trebuiau

contestate pe calea contenciosului administrativ.

În aceste condiții, nefiind

cenzurate nici prin acțiunea reclamantei nici prin cea a prefectului, aceste acte

trebuie respectate inclusiv de Guvern, care prin hotărârea sa a atestat numai apartenența

bunurilor la domeniul public local.

În acest sens, după cum

a reținut și instanța de fond, prin hotărârea de Guvern atacată s-a decis, cu respectarea

dispozițiilor legale, atestarea bunurilor în litigiu la domeniul public al unităților

administrativ teritoriale, pe baza inventarelor însușite de consiliile județene

sau de cele locale, după caz.

În speță, întrucât recurenta-reclamantă

invocă un drept de administrare asupra bunurilor în litigiu, prin atestarea acestora

în domeniul public al celor două unități administrativ teritoriale, exercitarea

acestuia de către reclamantă nu a fost afectată, existând posibilitatea exercitării

în continuare a acestui drept.

Având în vedere cele mai

sus expuse, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de recurenta-reclamantă Regia Națională a Pădurilor „Romsilva” - Direcția Silvică

Giurgiu împotriva sentinței civile nr. 1082 din 23 aprilie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 februarie 2008.