Decizia nr. 1931/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 39/2022 a Judecătoriei Brezoi

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, la data de 27.10.2021, sub nr. x/2021, reclamanta Regia Națională a Pădurilor prin Direcția Silvică Argeș a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/24.11.2014 de B., pentru suprafața de 507,23 hectare teren cu vegetație forestieră situat pe raza localității Perișani, jud. Vâlcea, înscris în Cartea funciară nr. x a localității Perișani; să fie obligată pârâta să îi lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 507,23 ha, situat pe raza localității Perișani, jud. Vâlcea; să se dispună repunerea părților în situația anterioară emiterii actelor contestate: rectificarea Cărții funciare nr. x a localității Perișani, jud. Vâlcea, conform încheierii de intabulare nr. x/16.02.2015 pentru suprafața de 507,23 hectare teren pădure din suprafață totală de 763,60 ha situat pe raza localității Perișani, jud. Vâlcea; obligarea pârâtei la achitarea cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 39 din 11.02.2022 Judecătoria Brezoi a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Hotărârea pronunțată în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 146 din 30 ianuarie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Argeș; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Argeș, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, și a respins cererea de intervenție accesorie formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor.

Hotărârea pronunțată în apel. Prin decizia nr. 5324 din 25 octombrie 2023, Curtea de Apel Pitești a admis apelurile declarate de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Argeș și de intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - prin reprezentant D.G.R.F.P. CRAIOVA - A.J.F.P. Vâlcea, împotriva sentinței civile nr. 146 din 30 ianuarie 2023 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, intimată fiind pârâta A. S.A. Curtea a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Vâlcea.

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva deciziei nr. 5324 din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel Pitești a declarat recurs recurenta-pârâtă A. S.A.. În motivarea recursului, recurenta pârâtă a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, și anume, a dispozițiilor art. 563, art. 858 din C. civ., art. 136 alin. (2) din Constituția României, art. 865 alin. (1) din C. civ. precum și art. 2009 și art. 2012 din C. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În ceea ce privește încălcarea art. 563, art. 858 din C. civ., art. 136 alin. (2) din Constituția României, art. 865 alin. (1) din C. civ., recurenta pârâtă a arătat că, față de modalitatea de constituire a cadrului procesual, în cauză fiind admisă o cerere de intervenție accesorie formulată de Statul român, dispozitivul deciziei pronunțate de instanța de apel este vădit nelegal. Dispozițiile art. 563 din C. civ. nu permit altei persoane în afara proprietarului să formuleze acțiune în revendicare. Or, în speța dedusă judecății instanța de apel permite ca reclamantul să fie o altă persoană juridică decât titularul dreptului de proprietate publică - Statul Român, în condițiile în care în cauză Statul Român are calitatea de intervenient în interesul reclamantei și nu are calitatea de intervenient în interes propriu sau de intervenient forțat în condițiile art. 68, 70 din C. proc. civ. În acest context, dispozitivul Curții de Apel apare ca încălcând vădit regimul juridic al acțiunii în revendicare din punct de vedere al titularului acesteia (art. 563 din C. civ.) dar și reglementările privind proprietatea publică tot din punct de vedere al titularului acesteia (art. 858 din C. civ., art. 136 alin. (2) din Constituția României, art. 865 alin. (1) din C. civ.). În ceea ce privește încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2009 și art. 2012 din C. civ., recurenta pârâtă a arătat că, din considerentele deciziei rezultă că instanța de apel a stabilit calitatea procesuală activă a reclamantei RNP Romsilva prin intermediul instituției juridice a mandatului, ceea ce, în situația premisă din speța dedusă judecății, încalcă esența juridică a mandatului astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 2009 și 2012 din C. civ. Mandatul creează un raport juridic producător de efecte juridice între mandant și cealaltă parte și nu între mandatar și cealaltă parte. Transpunând aceste efecte în speță ar rezulta că, în această situație, RNP Romsilva, având calitatea de mandatar, calitatea de reclamant ar trebui să aparțină Statului Român reprezentat prin RNP Romsilva. Efectele juridice ale acțiunii în revendicare trebuie să se producă în patrimoniul Statului român ca mandant și nu în patrimoniul RNP Romsilva ca mandatar. Recurenta pârâtă a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., arătând că motivarea deciziei conține următoarele statuări: RNP Romsilva nu este titularul dreptului de proprietate publică; RNP Romsilva este titularul dreptului de administrare a fondului forestier proprietatea publică a statului; RNP Romsilva este, potrivit legislației speciale ce îi reglementează organizarea și activitatea, mandatarul Statului Român în toate aspectele legate de fondul forestier proprietatea publică a statului Recurenta pârâtă a considerat că, asociind aceste dezlegări cu textele de lege pe care acestea se fundamentează, nu se poate desprinde altă concluzie decât aceea potrivit căreia calitatea de reclamant nu poate aparține decât Statului Român, iar RNP Romsilva nu putea formula o acțiune în nume propriu așa cum a făcut-o, ci putea formula numai o acțiune în numele și pe seama Statului Român. Această concluzie nu poate fundamenta decât un dispozitiv de respingere a apelurilor. Recurenta pârâtă a arătat că dispozitivul Curții de Apel Pitești nu este rezultatul unei motivări care să se regăsească în hotărâre, nu există o motivare care să fundamenteze calitatea procesuală activă a reclamantei RNP Romsilva; dacă se apreciază că hotărârea are totuși o motivare, aceasta este contradictorie în sensul că ar fundamenta o soluție contrară dispozitivului; dacă se apreciază că hotărârea are o motivare și aceasta nu este contradictorie, aceasta este străină de natura dezlegării făcute.

Apărările formulate în cauză. Intimata - reclamantă RNP Romsilva prin Direcția Silvică Argeș a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În motivarea întâmpinării, intimata reclamantă a arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și legală deopotrivă, aceasta ținând cont de motivele invocate și dispozițiile legale aplicabile în materie. Hotărârea recurată cuprinde toate motivele pe care s-a bazat raționamentul Curții, iar dispozițiile legale au fost aplicate și interpretate în mod corect, acordându-se relevanță și practicii judiciare, prin care instanțe similare au statuat în sensul recunoașterii legitimării procesuale active a RNP Romsilva în apărarea și asigurarea integrității fondului forestier proprietate publică a statului. Natura dreptului de administrare a terenurilor din fondul forestier proprietate publică rezultă din esența acestui drept de administrare, așa cum este ea reglementată de Constituție și de Legea nr. 213/1998, dar și de reglementările speciale din legislația privind fondul forestier național. Toate aceste reglementări - atât cele generale cât și cele speciale - conferă calitatea procesuală activă a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva în prezenta cauză. Recurentă - pârâtă A. S.A. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului. Recurenta pârâtă a arătat că, față de modalitatea de construire a cauzei prin asumarea acțiunii în nume propriu de către RNP Romsilva și față de intervenția accesorie a statului în sprijinul drepturilor RNP Romsilva, dezlegările instanței de apel privind titularul dreptului de proprietate publică și calitatea de mandatar al RNP Romsilva nu sunt compatibile cu dispozitivul pronunțat în apel. Recurentă - pârâtă a arătat că modalitatea în care a fost construit acest proces presupune exercițiul unor drepturi pe care numai Statul sau titularul le are și nu alt subiect de drept. Excepția inadmisibilității recursului a fost respinsă la termenul de judecată din 24 septembrie 2024. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta pârâtă a susținut, în principal, că argumentele expuse în decizia recurată nu pot fundamenta decât un dispozitiv de respingere a apelurilor, și nu unul de admitere a acestora, cum s-a procedat în cauză, însă a expus toate ipotezele cazului de casare invocat: a susținut că dispozitivul nu este rezultatul unei motivări care să se regăsească în hotărâre; dacă se apreciază că hotărârea are totuși o motivare, aceasta este contradictorie în sensul că ar fundamenta o soluție contrară dispozitivului; dacă se apreciază că hotărârea are o motivare și aceasta nu este contradictorie, aceasta este străină de natura dezlegării făcute. Conform art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., hotărârea poate fi casată atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Examinând decizia recurată, se constată că nu poate fi reținută încălcarea obligației de motivare a deciziei. Conform art. 425 alin. (1) pct. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. În cauză, prin apelurile declarate de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA prin Direcția Silvică Argeș și de intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice s-a susținut, în esență, calitatea procesuală activă a reclamantei în promovarea acțiunii, fiind criticată soluția primei instanțe prin care aceasta a respins acțiunea ca efect al admiterii excepției lipsei calității procesuale active. În acest sens, s-a argumentat că terenul în litigiu face parte din fondul forestier național, așa cum este el definit prin art. 7 din Legea 46/2008, iar fondul forestier național este administrat, conform art. 11 din Legea 46/2008, de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva. S-a invocat natura dreptului de administrare a terenurilor din fondul forestier proprietate publică, acesta fiind un drept real care conferă calitate procesuală activă Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva în prezenta cauză, această susținere fiind fundamentată pe dispozițiile din Constituție, Legea nr. 213/1998, reglementările speciale din legislația privind fondul forestier național. Din examinarea deciziei recurate, rezultă că instanța de apel a răspuns acestor argumente, cu respectarea exigențelor procedurale. Astfel, instanța de apel a reținut că, prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare având ca obiect un teren cu vegetație forestieră, a revendicat acest teren, solicitând și rectificarea Cărții funciare; a avut în vedere dispozițiile art. 563 alin. (1) din C. civ. care reglementează acțiunea în revendicare și a reținut că reclamanta a formulat acțiunea în calitate de titular al unui drept de administrare, terenul în litigiu făcând parte din fondul forestier național administrat de reclamantă conform art. 11 din Legea nr. 46/2008. De asemenea, instanța de apel a avut în vedere dispozițiile conținute de H.G. nr. 229/2009 și a constatat că acestea conferă reclamantei dreptul de a apăra și asigura integritatea fondului forestier proprietatea statului, respectiv de a promova orice acțiune în justiție pentru a recupera bunurile Statului ce îi sunt date în administrare, respectiv terenurile forestiere. Instanța de apel a mai arătat că existența calității procesuale active a reclamantei rezultă și din dispozițiile Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, H.G. nr. 118/2010 și Ordinul nr. 105/2003 și a avut în vedere și Decizia nr. 15 din 17 octombrie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție. În acest context, se constată că decizia recurată conține motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, instanța de apel argumentând, cu indicarea textelor legale considerate relevante, soluția de admitere a apelurilor, ca urmare a reținerii calității procesuale active a reclamantei, nefiind astfel incidentă prima ipoteză a cazului de casare invocat. De asemenea, față de considerentele expuse în decizie, nu se poate reține nici incidența celei de-a doua ipoteze a cazului de casare reglementat de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., aceea a unei motivări contradictorii. Astfel, ansamblul considerentelor expuse de instanța de apel în decizia sa nu relevă o contrarietate între motivele expuse și soluție, în sensul că din anumite argumente ar rezulta că apelurile sunt întemeiate iar din altele ar rezulta soluția contrară. Dimpotrivă, toate considerentele expuse relevă aplicarea greșită a legii de către prima instanță care a reținut lipsa calității procesuale active a reclamantei și susțin concluzia la care a ajuns instanța de apel, în urma interpretării dispozițiilor legale incidente, în sensul că reclamanta îndeplinește această condiție de exercitare a acțiunii civile. În realitate, invocând această ipoteză a cazului de casare reglementat de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., recurenta pârâtă critică raționamentul instanței de apel care a concluzionat că dreptul de administrare recunoscut de lege în favoarea reclamantei îi conferă acesteia calitatea procesuală activă în prezenta cauză, critici care se încadrează însă în cazul de casare reglementat de pct. 5 al art. 488 din C. proc. civ., întrucât vizează efectul pe plan procesual al interpretării unor norme legale, și urmează a fi analizate ca atare. Cea de-a treia ipoteză a cazului de casare nu este incidentă, ea vizând situația în care hotărârea cuprinde "numai motive străine de natura cauzei". Astfel, numai dacă motivarea este cu totul străină de natura cauzei se impune casarea deciziei, însă nu aceasta este situația din speță, instanța de apel expunând exclusiv argumente care se circumscriu problemei calității procesuale active a reclamantei, dedusă judecății sale prin motivele de apel, argumente apte să justifice soluția pronunțată. Invocând cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta pârâtă a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, și anume, a dispozițiilor art. 563, art. 858 din C. civ., art. 136 alin. (2) din Constituția României, art. 865 alin. (1) din C. civ. precum și art. 2009 și art. 2012 din C. civ.. Dispozițiile legale pretins încălcate reprezintă dreptul comun în materia acțiunii în revendicare și a apărării dreptului de proprietate publică. De asemenea, ele vizează noțiunea de mandat și puterea de reprezentare. Astfel cum s-a arătat mai sus, aceste critici, în conținutul lor, pun în discuție și tind spre a demonstra o greșită aplicare în cauză a normelor relevante pentru stabilirea calității procesuale active a reclamantei, situație în care se impune cercetarea lor din perspectiva cazului de casare reglementat prin art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., deoarece vizează o chestiune de drept procesual. Conform art. 32 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condițiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenție; d) justifică un interes. Totodată, conform art. 36 din C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond. Condiția de exercitare a acțiunii civile prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. reprezintă o problemă procedurală, iar nu una substanțială, ea fiind necesară stabilirii unui cadru procesual corect iar existența sau inexistența drepturilor și obligațiilor afirmate sau contestate constituie o chestiune de fond conform art. 36 teza a II-a din C. proc. civ. În consecință, calitatea procesuală activă trebuie apreciată în raport cu situația afirmată prin cererea de chemare în judecată, supusă verificărilor jurisdicționale. În speță, reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva a formulat cererea de chemare în judecată având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare privind un teren cu vegetație forestieră și revendicarea acestui teren, justificându-și calitatea procesuală activă prin invocarea dreptului de administrare pe care îl exercită asupra fondului forestier aflat în proprietatea publică a statului. Astfel, situația afirmată, în sensul că terenul în litigiu face parte din fondul forestier național, definit prin art. 7 din Legea nr. 46/2008, este supusă verificărilor instanței și determină aplicarea dispozițiilor speciale în materie. Conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare, fondul forestier proprietate publică și privată a statului se administrează de către Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului. De asemenea, sunt relevante dispozițiile din Regulamentul de organizare și funcționare a Regiei Naționale a Pădurilor - ROMSILVA din 04.03.2009, parte integrantă din Hotărârea Guvernului nr. 229/2009 care, în art. 1 alin. (1), prevăd că Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA are ca scop principal gestionarea durabilă și unitară, în conformitate cu prevederile legale, a fondului forestier proprietate publică a statului. Enumerând atribuțiile și competențele principale ale ROMSILVA, art. 2 lit. A) din Regulament arată, la pct. 1, că această regie asigură integritatea fondului forestier proprietate publică a statului. În mod corespunzător, art. 4 alin. (1) din Regulament arată că ROMSILVA are în administrare fondul forestier proprietate publică a statului În raport cu aceste dispoziții legale, mod corect instanța de apel a reținut calitatea procesuală activă a reclamantei în demersul judiciar promovat, titularul dreptului real de administrare îndeplinindu-și obligația de a apăra dreptul de proprietate publică corespunzător dreptului pe care el îl exercită. Astfel, dreptul de administrare asupra fondului forestier aflat în domeniul public al statului este conferit reclamantei de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 46/2008 - Codul Silvic și are în conținutul său atributele posesiei, folosinței și dispoziției, specifice acestui drept real. Câtă vreme dreptul de administrare este un drept real prin intermediul căruia se exercită indirect atributele dreptului de proprietate publică, natura civilă a acestui drept conferă posibilitatea titularului său să recurgă la mijloace de apărare specifice dreptului civil, respectiv să inițieze acțiuni civile în apărarea dreptului său de administrare și a dreptului de proprietate, alăturându-l pe proprietar acestui demers. Înalta Curte constată că, prin Decizia nr. 15/17 octombrie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii, s-a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv a dispozițiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, pentru modificarea și completarea Legii nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, că Regia Națională a Pădurilor Romsilva are calitate procesuală activă pentru a formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor județene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, respectiv pentru formularea de acțiuni în constatarea nulității absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor privind retrocedarea terenurilor forestiere din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Dispozițiile legale care fac obiectul dezlegării cu caracter obligatoriu nu sunt aplicabile speței însă, în considerentele acestei decizii, s-a statuat în sensul că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale enunțate (art. 11 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare, art. 4 alin. (1) și alin. (3) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare, art. 1 alin. (1), art. 2 lit. A) pct. 1 și art. 3 lit. k) din Regulamentul de organizare și funcționare a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 229/2009, în forma în vigoare la data pronunțării deciziei) rezultă că Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA, în calitate de titular al dreptului de administrare a fondului forestier proprietate publică a statului și a atribuțiilor conferite în exercitarea acestui drept, poate promova, în nume propriu, acțiuni în justiție pentru apărarea și asigurarea integrității fondului forestier proprietate publică a statului. Acțiunile în nulitate întemeiate pe art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, au fost considerat ca fiind tocmai mijloace de acțiune în acest scop. Reglementarea conform căreia Romsilva asigură integritatea fondului forestier proprietate publică a statului denotă că aceasta are dreptul prevăzut de lege, în virtutea obiectului său de activitate de apărare și asigurare a integrității fondului forestier proprietatea statului, de a întreprinde orice acțiune în justiție pentru a proteja dreptul de proprietate publică și a recupera bunurile statului, care îi sunt date în administrare, respectiv terenurile forestiere. Or, acțiunea având ca obiect revendicarea terenurilor despre care se susține că fac parte din fondul forestier aflat în proprietatea publică a statului se circumscrie sferei acțiunilor în justiție prin care se tinde la apărarea și asigurarea integrității acestui fond forestier, în mod similar acțiunilor care intră sub incidența Deciziei nr. 15/2011 pronunțată de Înalta Curte în recurs în interesul legii. Aceeași este concluzia și în privința acțiunii având ca obiect nulitatea contractului de vânzare privind un astfel de teren, ambele mijloace procesuale fiind promovate în virtutea obligației legale de apărare și asigurare a integrității fondului forestier aflat în proprietatea publică a statului, cu scopul realizării obiectului de activitate al titularului dreptului de administrare. Astfel, legitimarea procesuală activă a reclamantei Regia Națională a Pădurilor Romsilva derivă din dispozițiile Legii nr. 46/2008, coroborate cu cele ale H.G. nr. 229/2009, indicate mai sus, care stabilesc calitatea sa de titular al dreptului de administrare a fondului forestier proprietate publică a statului și atribuțiile conferite în exercitarea acestui drept - apărarea și asigurarea integrității fondului forestier proprietate publică a statului, dispoziții legale fiind aplicabile și situației în care administratorul este el însuși inițiatorul demersului procesual, legea permițându-i a efectua toate operațiunile necesare conservării dreptului titularului. În ceea ce privește invocarea normelor de drept material care guvernează contractul de mandat, este de observat că ele nu sunt incidente în cauză, nefiind invocată calitatea reclamantei de mandatar al Statului român rezultată din încheierea unui contract de mandat. În acest sens, instanța de apel nu și-a întemeiat argumentele pe incidența acestei instituții de drept civil, ci a reținut calitatea procesuală activă a reclamantei în virtutea faptului că aceasta exercită toate atributele dreptului de proprietate, în temeiul dreptului său de administrare, drept real în integralitatea atributelor sale. Reținând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, văzând prevederile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei nr. 5324 din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel Pitești.