ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 76/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea pronunțată la data de 4 decembrie

2008, în dosarul nr. 2397/54/2007 Curtea de Apel Craiova a respins cererea de

sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 7 și art. 8 din Legea nr. 554/2004,

privind contenciosul administrativ, invocată de reclamanta B.C. SPRL Craiova.

Pentru a pronunța această

încheiere instanța de fond a reținut, în esență, că art. 8 din Legea nr. 554/2004,

apreciat de reclamantă ca fiind neconstituțional, se referă la obiectul

acțiunii judiciare, iar art. 7 din Legea nr. 554/2004, reglementează procedura

prealabilă.

Instanța de fond a mai

constatat că excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei, deoarece

nu a fost invocată de pârâtă sau de instanță, din oficiu, ca fine de neprimire,

neîndeplinirea procedurii prealabile sau o altă excepție vizând obiectul

acțiunii, fiind puse în discuție doar aspecte de fond care vizează legalitatea

actului administrativ atacat.

S-a mai reținut că, în

raport cu cadrul procesual al cauzei, neconstituționalitatea dispozițiilor art.

4 din Legea 554/2004 nu are legătură cu soluționarea pricinii, deoarece acestea

reglementează excepția de nelegalitate a unui act administrativ în timp ce

cauza de față are ca obiect anularea unui act administrativ, întemeiată pe

dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei încheieri

reclamanta B.C. SPRL Craiova a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurenta-reclamantă a arătat că în speță sunt îndeplinite condițiile impuse de

art. 29 din Legea nr. 47/1992, astfel încât constatarea inadmisibilității

excepțiilor de neconstituționalitate invocate este rezultatul interpretării

greșite a prevederilor legale menționate.

Examinând legalitatea

încheierii pronunțate de instanța de fond în temeiul art. 29 alin. (6) din

Legea nr. 47/1992, prin prisma motivului invocat de recurenta-reclamantă și a

prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este

fondat.

Din interpretarea

prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că

pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate

trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

-excepția să fie invocată în

cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

-excepția să aibă ca obiect

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege

sau dintr-o ordonanță în vigoare;

-norma vizată de excepție să

aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constată ca fiind

neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Condiția relevanței

excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea

cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de

tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul

instanței, ci impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul

interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de

neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a

stadiului concret în care se află litigiul.

Din perspectiva interesului

procesual, instanța de fond a reținut corect neîndeplinirea cerinței legăturii

cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu

privire la excepția de neconstituționalitate a art. 7 din Legea nr. 554/2004,

ce reglementează procedura administrativă prealabilă sesizării instanței și a art.

8 din aceeași lege, privind obiectul acțiunii în contencios administrativ, de

vreme ce în speță nu a fost invocată vreo neregularitate a învestirii

instanței, decurgând din aplicarea textelor de lege menționate.

De asemenea, ținând seama de

obiectul cauzei și de stadiul procesual, instanța de fond a reținut corect ca

nefiind îndeplinită condiția relevanței excepției de neconstituționalitate a art.

4 din Legea nr. 554/2004, ce reglementează procedura de soluționare a excepției

de nelegalitate.

În acest sens, Înalta Curte

reține, în acord cu prima instanță, pe de o parte, că acțiunea reclamantei are

ca obiect anularea unui act administrativ pe cale directă, conform art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte, că excepția de nelegalitate a

Ordinului nr. 1009/2007 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală (menționată,

ca argument, în motivarea excepției de neconstituționalitate) a fost constatată

inadmisibilă prin Încheierea din data de 10 aprilie 2008, care nu va putea fi

atacată decât odată cu fondul, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Este de menționat că excepția de neconstituționalitate a art. 4 din Legea nr. 554/2004,

așa cum a fost invocată și motivată de parte, nu vizează și prevederile privind

calea de atac împotriva încheierii prin care se dispune sesizarea sau se

respinge cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ, ci numai

reglementarea obiectului excepției de nelegalitate a actului administrativ unilateral.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe

reflectă aplicarea corectă a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992,

potrivit cărora dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind

contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge cererea de

sesizare a Curții Constituționale printr-o încheiere motivată.

Prin urmare, recursul urmează

a fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.C. SPRL Craiova împotriva Încheierii din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 9 ianuarie 2009.