Decizia nr. 76/2009 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal · Dosar nr. 2397/54/2007 — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea pronunțată la data de 4 decembrie 2008, în dosarul nr. 2397/54/2007 Curtea de Apel Craiova a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 7 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, invocată de reclamanta B.C. SPRL Craiova. Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut, în esență, că art. 8 din Legea nr. 554/2004, apreciat de reclamantă ca fiind neconstituțional, se referă la obiectul acțiunii judiciare, iar art. 7 din Legea nr. 554/2004, reglementează procedura prealabilă.

Instanța de fond a mai constatat că excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei, deoarece nu a fost invocată de pârâtă sau de instanță, din oficiu, ca fine de neprimire, neîndeplinirea procedurii prealabile sau o altă excepție vizând obiectul acțiunii, fiind puse în discuție doar aspecte de fond care vizează legalitatea actului administrativ atacat. S-a mai reținut că, în raport cu cadrul procesual al cauzei, neconstituționalitatea dispozițiilor art. 4 din Legea 554/2004 nu are legătură cu soluționarea pricinii, deoarece acestea reglementează excepția de nelegalitate a unui act administrativ în timp ce cauza de față are ca obiect anularea unui act administrativ, întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei încheieri reclamanta B.C. SPRL Craiova a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că în speță sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, astfel încât constatarea inadmisibilității excepțiilor de neconstituționalitate invocate este rezultatul interpretării greșite a prevederilor legale menționate. Examinând legalitatea încheierii pronunțate de instanța de fond în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, prin prisma motivului invocat de recurenta-reclamantă și a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Din interpretarea prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ: -excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; -excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; -norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței, ci impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Din perspectiva interesului procesual, instanța de fond a reținut corect neîndeplinirea cerinței legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 7 din Legea nr. 554/2004, ce reglementează procedura administrativă prealabilă sesizării instanței și a art. 8 din aceeași lege, privind obiectul acțiunii în contencios administrativ, de vreme ce în speță nu a fost invocată vreo neregularitate a învestirii instanței, decurgând din aplicarea textelor de lege menționate. De asemenea, ținând seama de obiectul cauzei și de stadiul procesual, instanța de fond a reținut corect ca nefiind îndeplinită condiția relevanței excepției de neconstituționalitate a art. 4 din Legea nr. 554/2004, ce reglementează procedura de soluționare a excepției de nelegalitate.

În acest sens, Înalta Curte reține, în acord cu prima instanță, pe de o parte, că acțiunea reclamantei are ca obiect anularea unui act administrativ pe cale directă, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte, că excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 1009/2007 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală (menționată, ca argument, în motivarea excepției de neconstituționalitate) a fost constatată inadmisibilă prin Încheierea din data de 10 aprilie 2008, care nu va putea fi atacată decât odată cu fondul, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Este de menționat că excepția de neconstituționalitate a art. 4 din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost invocată și motivată de parte, nu vizează și prevederile privind calea de atac împotriva încheierii prin care se dispune sesizarea sau se respinge cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ, ci numai reglementarea obiectului excepției de nelegalitate a actului administrativ unilateral. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe reflectă aplicarea corectă a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale printr-o încheiere motivată.

Prin urmare, recursul urmează a fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de B.C. SPRL Craiova împotriva Încheierii din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 ianuarie 2009.