ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4294/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4294/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1347 din 23 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția
lipsei procedurii administrative prealabile și în consecință a respins
acțiunea, formulată de D.C. în contradictoriu cu M.F.P., având ca obiect
obligarea pârâtului la rambursarea sumei de 12.107.466 lei cu titlu de TVA
excedentar precum și a sumei de 2.981.327 lei cu titlu de dobândă legală, ca
inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada
îndeplinirii procedurii prealabile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 7 din
Legea nr. 554/2004.
De asemenea, s-a mai reținut
că reclamata putea solicita rambursarea TVA, distinct și anterior cererii de
chemare în judecată, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile o putea
constitui fie varianta refuzului nejustificat de soluționare a cererii, fie
varianta netrimiterii unui răspuns în termen legal.
Împotriva acestei hotărâri,
reclamanta D.C. a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică
întrucât în mod greșit prima instanță a constatat lipsa plângerii prealabile,
când de fapt la dosarul cauzei se află „nota de prezentare” din 25 februarie
2004 care reprezintă plângerea prealabilă.
Recursul este fondat și va
fi admis.
Examinând actele și
lucrările dosarului Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Curtea de Apel București
prin sentința civilă nr. 1347/2007, a admis excepția lipsei procedurii
administrative prealabile și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
A constatat prima instanță
că reclamantul nu a făcut dovada că s-ar fi adresat autorității administrative
cu o cerere, ci direct instanței de judecată, încălcând astfel dispozițiile art.
7 din Legea nr. 554/204.
Din actele anexate la dosar,
rezultă fără putință de tăgadă că prin „nota de prezentare” adresată la 25
februarie 2004, M.F. – A.N.A.F., recurenta-reclamantă a îndeplinit cerințele art.
7 din Legea nr. 554/2004, respectiv s-a adresat cu o cerere autorității
administrative, cerere înregistrată înainte de intentarea acțiunii la instanța
de judecată și care valorează cu certitudine procedura administrativă
prealabilă.
Față de aceste considerente,
Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că instanța Curții de Apel, are
obligația de a păși la soluționarea fondului pricinii, în raport de faptul că
în speță nu au fost încălcate dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 de
către reclamantă.
Așa fiind, se va admite
recursul declarat de D.C. și se va dispune casarea sentinței atacate cu
trimitere spre rejudecare la aceeași instanță pentru judecarea fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
D.C., împotriva sentinței civile nr. 1347 din 23 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și
trimite cauza pentru continuarea judecății aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 8 noiembrie 2007.