Decizia nr. 4294/2007 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1347/2007 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1347 din 23 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei procedurii administrative prealabile și în consecință a respins acțiunea, formulată de D.C. în contradictoriu cu M.F.P., având ca obiect obligarea pârâtului la rambursarea sumei de 12.107.466 lei cu titlu de TVA excedentar precum și a sumei de 2.981.327 lei cu titlu de dobândă legală, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, s-a mai reținut că reclamata putea solicita rambursarea TVA, distinct și anterior cererii de chemare în judecată, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile o putea constitui fie varianta refuzului nejustificat de soluționare a cererii, fie varianta netrimiterii unui răspuns în termen legal. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta D.C. a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit prima instanță a constatat lipsa plângerii prealabile, când de fapt la dosarul cauzei se află „nota de prezentare” din 25 februarie 2004 care reprezintă plângerea prealabilă. Recursul este fondat și va fi admis. Examinând actele și lucrările dosarului Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 1347/2007, a admis excepția lipsei procedurii administrative prealabile și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

A constatat prima instanță că reclamantul nu a făcut dovada că s-ar fi adresat autorității administrative cu o cerere, ci direct instanței de judecată, încălcând astfel dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/204. Din actele anexate la dosar, rezultă fără putință de tăgadă că prin „nota de prezentare” adresată la 25 februarie 2004, M.F. – A.N.A.F., recurenta-reclamantă a îndeplinit cerințele art. 7 din Legea nr. 554/2004, respectiv s-a adresat cu o cerere autorității administrative, cerere înregistrată înainte de intentarea acțiunii la instanța de judecată și care valorează cu certitudine procedura administrativă prealabilă. Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că instanța Curții de Apel, are obligația de a păși la soluționarea fondului pricinii, în raport de faptul că în speță nu au fost încălcate dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 de către reclamantă.

Așa fiind, se va admite recursul declarat de D.C. și se va dispune casarea sentinței atacate cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță pentru judecarea fondului cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de D.C., împotriva sentinței civile nr. 1347 din 23 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza pentru continuarea judecății aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2007.