ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 696/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 292 din 30 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC M. SA în contradictoriu cu pârâții – A.N.A.F. – D.G.S.C. și A.N.A.F. – D.G.A.M.C., obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l anularea în parte a Deciziei nr. 73 din 8 mai 2006 și a Deciziei nr. 90 din 6 aprilie 2007 și obligarea pârâților la acordarea dreptului de deducere și rambursare TVA în valoare de 567.312 lei.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanta a înregistrat eronat TVA deductibilă în sumă de 567,312 lei, reprezentând diferența dintre TVA în sumă de 10.774.597 lei și TVA în sumă de 10.207.285 lei, ca urmare a diferenței de curs valutar, potrivit art. 145 alin. (3) și alin. (8) din C. fiscal, coroborat cu pct. 18 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal (H.G. nr. 44/2004) suma facturată de reclamantă neputând a fi redusă datorită descreșterii cursului de schimb valutar de la data prestării, față de cel utilizat la data încasării avansului.

Precizează instanța de fond că în mod corect pârâta a respins la rambursare suma de 567.382 lei prin Decizia nr. 73 din 8 mai 2006, menținută ca legală această dispoziție prin Decizia nr. 90 din 6 aprilie 2007. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen legal „reclamanta SC M. SA București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de casare sau modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii” coroborat cu art. 304 1 C. proc. civ., potrivit căruia „recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele”.

Susține în esență recurenta - reclamantă că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că la baza decontărilor făcute de SC A.T. SA a stat contractul de Mentenanță Material Rulant, în care se stipulează că diferența de curs valutar dintre data „emiterii facturii și data la care se efectuează plata, va fi facturată separat”, recurenta - reclamantă susținând astfel că plățile trebuiau efectuate în lei la cursul euro al B.N.R. din ziua plății, iar la data de 13 iunie 2007 prestatorul SC A.T. SA i-a transmis factura cu nr. 01350311 din 30 noiembrie 2005 prin care a regularizat și suma de 567.312 lei care face obiectul cauzei dedusă judecății, fiind astfel justificată cererea ce a formulat-o de a fi acceptată la deducere și această sumă, conformă și cu prevederile pct. 18 din H.G.

nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fiscal. Se solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Intimata - pârâtă A.N.A.F. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Recursul este nefondat și urmează a fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare. În speță, așa cum corect a reținut și instanța de fond, sunt aplicabile prevederile art. 145 alin. (3) și 8 din Legea nr. 571/2003 privind C. fiscal, coroborate cu cele ale pct. 18 din H.G.

nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fiscal, din conținutul cărora rezultă că pentru regularizarea facturilor de avansuri, la data prestării serviciilor contractate în valută, facturile în avans se stornează integral și se emite factura fiscală pentru contravaloarea integrală a serviciilor prestate, iar baza de impozitare se determină prin însumarea sumelor evidențiate în facturile în avans la cursul de schimb valutar din data încasării fiecărui avans, evidențiind și TVA aferent, astfel încât, suma facturată beneficiarului să nu fie majorată artificial, respectiv redusă, datorită creșterii/descreșterii cursului de schimb de la data prestării față de cel de la data încasării de avansuri.

În raport de aceste dispoziții legale, corect a reținut instanța de fond că recurenta - reclamantă nu a efectuat regularizarea facturii de avans din 01 iunie 2004 la data emiterii facturilor de prestări de servicii, prin stornarea avansului de 14.000.000 euro la cursul de schimb de la data încasării acestuia, respectiv 40.506 lei, înregistrând eronat TVA deductibilă în sumă de 567.312 lei, ca urmare a diferenței de curs valutar. Pentru facturile emise pentru prestările de servicii efectuate pentru care a încasat avansul de 14.000.000 euro, recurenta - reclamantă a stornat avansul încasat la alt curs valutar decât cel de 40.506 lei/ euro, respectiv la cursurile de 41.080 lei/ euro, 39.663 lei euro, 36.712 lei/ euro și 36.050 lei/ euro.

Așadar, recurenta-reclamantă nu are drept de deducere pentru TVA în suma de 567.312 lei, ce reprezintă diferență între TVA în sumă de 10.774.597 lei aferentă avansului înscris în factura din 01 iunie 2004 emisă de SC A.T. SA și TVA în sumă de 10.297.285 lei înscrisă în facturile de prestări servicii emise ulterior de SC A.T. SA, prin care s-a stornat avansul încasat. Cât privește, susținerea recurentei - reclamante în sensul că instanța de fond nu a analizat contractul de Mentenanță Material Rulant și nu a avut în vedere faptul că prestatorul, ulterior, a întocmit factura din 30 noiembrie 2005 (pe care au primit-o la 13 iunie 2007) prin care a fost regularizată și suma de 567.312 lei, aceasta este neîntemeiată.

Instanța de fond a analizat actele și lucrările dosarului precum și susținerile părților în raport de prevederile legale incidente în cauză, iar factura prin care se pretinde că s-a făcut regularizarea sumei în litigiu în mod just nu a fost analizată, pentru că nu a făcut obiectul inspecției fiscale pentru rambursarea TVA (perioada verificată fiind 01 octombrie 2004 – 30 iunie 2005), fapt pentru care nici nu a fost invocată în susținerea contestației formulate de societate și de altfel, așa cum recunoaște și recurenta - reclamantă, a intrat în posesia ei abia la 13 iunie 2007, în condițiile în care actul atacat a fost emis la 06 aprilie 2007. Așadar, nu există motive de netemeinicie sau nelegalitate care să impună casarea sau modificarea sentinței instanței de fond, recursul declarat de reclamantă fiind nefondat, astfel ca în baza art. 312 C. proc.

civ. acesta urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC M. SA împotriva sentinței civile nr. 292 din 30 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2009.