ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 696/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 292 din 30 ianuarie 2008, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC M. SA în

contradictoriu cu pârâții – A.N.A.F. – D.G.S.C. și A.N.A.F. – D.G.A.M.C.,

obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l anularea în parte a

Deciziei nr. 73 din 8 mai 2006 și a Deciziei nr. 90 din 6 aprilie 2007 și

obligarea pârâților la acordarea dreptului de deducere și rambursare TVA în valoare

de 567.312 lei.

Pentru a pronunța această

sentință instanța de fond a reținut că reclamanta a înregistrat eronat TVA deductibilă

în sumă de 567,312 lei, reprezentând diferența dintre TVA în sumă de 10.774.597

lei și TVA în sumă de 10.207.285 lei, ca urmare a diferenței de curs valutar,

potrivit art. 145 alin. (3) și alin. (8) din C. fiscal, coroborat cu pct. 18

din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal (H.G. nr. 44/2004) suma

facturată de reclamantă neputând a fi redusă datorită descreșterii cursului de schimb

valutar de la data prestării, față de cel utilizat la data încasării avansului.

Precizează instanța de fond că

în mod corect pârâta a respins la rambursare suma de 567.382 lei prin Decizia nr.

73 din 8 mai 2006, menținută ca legală această dispoziție prin Decizia nr. 90

din 6 aprilie 2007.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs în termen legal „reclamanta SC M. SA București, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de casare sau modificare prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea pronunțată este lipsită

de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”

coroborat cu art. 304

1

C. proc. civ., potrivit căruia „recursul

declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu

apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța

putând să examineze cauza sub toate aspectele”.

Susține în esență recurenta -

reclamantă că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că la baza decontărilor

făcute de SC A.T. SA a stat contractul de Mentenanță Material Rulant, în care

se stipulează că diferența de curs valutar dintre data „emiterii facturii și

data la care se efectuează plata, va fi facturată separat”, recurenta - reclamantă

susținând astfel că plățile trebuiau efectuate în lei la cursul euro al B.N.R.

din ziua plății, iar la data de 13 iunie 2007 prestatorul SC A.T. SA i-a

transmis factura cu nr. 01350311 din 30 noiembrie 2005 prin care a regularizat și

suma de 567.312 lei care face obiectul cauzei dedusă judecății, fiind astfel

justificată cererea ce a formulat-o de a fi acceptată la deducere și această

sumă, conformă și cu prevederile pct. 18 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fiscal.

Se solicită admiterea recursului

și modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii astfel

cum a fost formulată.

Intimata - pârâtă A.N.A.F. a

depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței

instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

În speță, așa cum corect a

reținut și instanța de fond, sunt aplicabile prevederile art. 145 alin. (3) și

8 din Legea nr. 571/2003 privind C. fiscal, coroborate cu cele ale pct. 18 din

H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.

571/2003 privind C. fiscal, din conținutul cărora rezultă că pentru regularizarea

facturilor de avansuri, la data prestării serviciilor contractate în valută,

facturile  în avans se stornează integral și se emite factura fiscală pentru

contravaloarea integrală a serviciilor prestate, iar baza de impozitare se

determină prin însumarea sumelor evidențiate în facturile în avans la cursul de

schimb valutar din data încasării fiecărui avans, evidențiind și TVA aferent,

astfel încât, suma facturată beneficiarului să nu fie majorată artificial,

respectiv redusă, datorită creșterii/descreșterii cursului de schimb de la data

prestării față de cel de la data încasării de avansuri.

În raport de aceste dispoziții

legale, corect a reținut instanța de fond că recurenta - reclamantă nu a

efectuat regularizarea facturii de avans din 01 iunie 2004 la data emiterii

facturilor de prestări de servicii, prin stornarea avansului de 14.000.000 euro

la cursul de schimb de la data încasării acestuia, respectiv 40.506 lei, înregistrând

eronat TVA deductibilă în sumă de 567.312 lei, ca urmare a diferenței de curs

valutar.

Pentru facturile emise pentru

prestările de servicii efectuate pentru care a încasat avansul de 14.000.000

euro, recurenta - reclamantă a stornat avansul încasat la alt curs valutar

decât cel de 40.506 lei/ euro, respectiv la cursurile de 41.080 lei/ euro,

39.663 lei euro, 36.712 lei/ euro și 36.050 lei/ euro.

Așadar, recurenta-reclamantă

nu are drept de deducere pentru TVA în suma de 567.312 lei, ce reprezintă

diferență între TVA în sumă de 10.774.597 lei aferentă avansului înscris în factura

din 01 iunie 2004 emisă de SC A.T. SA și TVA în sumă de 10.297.285 lei înscrisă

în facturile de prestări servicii emise ulterior de SC A.T. SA, prin care s-a stornat

avansul încasat.

Cât privește, susținerea

recurentei - reclamante în sensul că instanța de fond nu a analizat contractul

de Mentenanță Material Rulant și nu a avut în vedere faptul că prestatorul,

ulterior, a întocmit factura din 30 noiembrie 2005 (pe care au primit-o la 13

iunie 2007) prin care a fost regularizată și suma de 567.312 lei, aceasta este neîntemeiată.

Instanța de fond a analizat

actele și lucrările dosarului precum și susținerile părților în raport de

prevederile legale incidente în cauză, iar factura prin care se pretinde că s-a

făcut regularizarea sumei în litigiu în mod just nu a fost analizată, pentru că

nu a făcut obiectul inspecției fiscale pentru rambursarea TVA (perioada verificată

fiind 01 octombrie 2004 – 30 iunie 2005), fapt pentru care nici nu a fost invocată

în susținerea contestației formulate de societate și de altfel, așa cum

recunoaște și recurenta - reclamantă, a intrat în posesia ei abia la 13 iunie

2007, în condițiile în care actul atacat a fost emis la 06 aprilie 2007.

Așadar, nu există motive de netemeinicie

sau nelegalitate care să impună casarea sau modificarea sentinței instanței de

fond, recursul declarat de reclamantă fiind nefondat, astfel ca în baza art. 312

C. proc. civ. acesta urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC M. SA împotriva sentinței civile nr. 292 din 30 ianuarie 2008 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2009.