ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3061/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3595 din 30 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC I. România SA în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. - D.C.F. Timiș, a obligat pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.037.671,37 RON reprezentând dobânda legală aferentă sumelor achitate cu titlu de TVA, datorată până la 24 septembrie 2007, precum și la plata sumei de 708, 4 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Totodată a respins cererea reclamantei de actualizare a sumei de 1.037.671,37 RON cu coeficientul de inflație până la data plății efective ce neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin sentința civilă nr. 911 din 18 aprilie 2006, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1794 din 28 martie 2007 a î naltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis acțiunea reclamantei, a fost obligată pârâta D.G.F.P. Timiș - D.C.F.

Timiș la rambursarea sumei de 3.712.598,7135 RON, reprezentând TVA deductibil, precum și la plata sumei de 1.779.051,4367 RON, reprezentând dobânda legală aferentă TVA-ului, datorată până la data de 14 martie 2006. Referitor la excepțiile invocate de pârâtă, respectiv a lipsei procedurii prealabile, tardivității cererii și a lipsei calității procesuale pasive, instanța de fond a constatat că acestea nu sunt întemeiate, având în vedere că cererea depusă de reclamantă la 9 mai 2007 și înregistrată sub nr. 23575 constituie procedură prealabilă, că termenul de 6 luni curge de la datat împlinirii unui termen de 30 de zile de la data 9 mai 2008, iar prin sentința 911 din 18 aprilie 2006 Curtea de Apel București a obligat și această pârâtă la plata sumei de 3.712.598,7135 Ron.

Pe fondul cauzei, instanța de judecată a reținut că reclamanta a încasat la data de 24 septembrie 2007 suma de 3.712.599 RON, reprezentând dobândă și penalități TVA (calculată potrivit raportului de expertiză contabilă. De asemenea, s-a arătat în considerentele hotărârii atacate că societatea reclamantă avea dreptul la rambursarea sumei de 3.712.598,7135 RON, dar și la dobânda legală aferentă sumei reprezentând TVA deductibil, refuzat la rambursare de către organele fiscale. Curtea de apel a reținut că dobânda legală este echivalentul prejudiciului produs reclamantei prin lipsa de folosință a sumei datorate de pârâtă, sumă ce nu a fost restituită la termen, iar reclamanta are dreptul la dobânda aferentă sumei de 3.712.598,7135 RON, calculată de la 14 martie 2006 până la 24 septembrie 2007, dată la care s-a plătit suma de 3.712.598,7135 RON.

Totodată, instanța de fond a respins susținerile pârâtei potrivit căreia, dobânda legală se datorează de la data depunerii cererii nr. 23475 din 9 mai 2007, deoarece pârâta a fost parte în cauza în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 911 din 18 aprilie 2006, prin care a fost obligată să plătească suma de 3.712.598,7135 RON, reprezentând TVA deductibil, precum și la plata sumei de 1.779.051,4367 RON, reprezentând dobânda legală aferentă sumei reprezentând TVA deductibil, datorată până la data de 14 martie 2006. Concluzionând, instanța de fond, a considerat că se impune omologarea raportului de expertiză efectuat și a admis în parte cererea reclamantei, obligând pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.037.671,37 RON reprezentând dobânda legală aferentă sumelor achitate cu titlu de TVA, datorată până la 24 septembrie 2007. î n ceea ce privește cererea reclamantei de reactualizare a sumei de 1.037.671,37 RON cu coeficientul de inflație până la data plății efective, prima instanță a reținut că pentru neplata la termen a unei sume de bani sancțiunea este plata dobânzii legale aferente și nu actualizarea sumei în raport cu coeficientul de inflație până la data plății efective, respingând astfel cererea de reactualizare a sumei.

Referitor la cererea formulată de reclamantă privind îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței nr. 3595 din 30 octombrie 2009, prima instanță a reținut că aceasta este neîntemeiată, deoarece, conform art. 129 alin. (6), instanța nu poate acorda mai mult decât a solicitat reclamanta, iar reclamanta a solicitat suma pe care instanța i-a acordat-o, respectiv suma de 1.037.671,37. î mpotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta. D.G.F.P. Timiș a criticat hotărârea judecătorească pentru faptul că prima instanță a respins excepțiile invocate privitoare la lipsa calității procesuale pasive, lipsa plângerii prealabile și pe aceea a tardivității acțiunii, fără o motivare concludentă.

S-au reluat în recurs apărările de la fond, precizându-se că instanța nu a avut în vedere ansamblul probator administrat și dispozițiile legale în materie. În motivarea recursului său, SC I. România SA, a criticat sentința și Încheierea din 24 noiembrie 2009 prin care le-a fost respinsă cererea fondată pe art. 281 C. proc. civ., apreciind că instanța nu a avut în vedere concluziile expertului, hotărârea pronunțată cuprinzând motive contradictorii și fiind lipsită de temei legal. Referitor la Încheierea din 24 noiembrie 2009, a fost criticat faptul că în speță este vorba despre o eroare materială, menționarea altei sume în dispozitiv decât cea din raportul de expertiză, fiind o greșeală materială a primei instanțe.

Recursurile vor fi respinse pentru următoarele considerente: Examinând actele dosarului, motivele de recurs și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 3595/2009 Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând-o pe pârâtă la plata sumei de 1.073.671,37 RON cu titlu de dobândă aferentă sumelor achitate ca TVA, cât și la cheltuieli de judecată. A fost respinsă cererea de actualizare a acestei sume. Din probatoriul admis și administrat rezultă că în raport de sentința civilă nr. 911/2006 a Curții de Apel București, societatea recurentă-reclamantă avea dreptul la rambursarea TVA în sumă de 3.712.598,7135 RON și la dobânda legală.

Prin cererea adresată D.G.F.P. Timiș, societatea a solicitat acordarea de dobânzi în baza sentinței nr. 911/2006 deși această hotărâre judecătorească nu prevedea plata altor sume, decât cele expres stabilite. Art. 124 C. proc. fisc., stabilește expres modul de acordare a dobânzilor și felul în care se calculează, astfel că este fără posibilitate de tăgadă faptul că reclamantul nu s-a adresat organului fiscal competent cu cerere care urma să fie analizată, pentru dobânzile pe care le solicită în afara celor stabilite prin sentința civilă nr. 911/2006. Dealtfel, dobânzile acordate prin această hotărâre judecătorească au fost achitate, însă Curtea nu a obligat D.G.F.P. Timiș la plata în continuare a dobânzilor, punerea în executare a titlului făcându-se după ce reclamanta-recurentă a trimis organului fiscal hotărârea învestită cu titlu executoriu.

Curtea de Apel București, prin încheierea motivată din 6 februarie 2009 a respins excepțiile invocate reținând că cererea reclamantei-recurente depusă la 9 mai 2007 reprezintă dovada plângerii prealabile. De asemenea, lipsa calității procesuale pasive și tardivității acțiunii s-au respins de prima instanță în mod corect și motivat prin aceeași încheiere, calitatea procesuală pasivă a D.G.F.P. Timiș rezultând din sentința civilă nr. 911/2006 prin care și aceasta a fost obligată la plata sumei globale. Nici tardivitatea acțiunii nu poate fi primită întrucât termenul de 6 luni curge de la data împlinirii termenului de 30 de zile de la 9 mai 2008, termen în care pârâta ar fi trebuit să răspundă reclamantei.

De necontestat este faptul că sentința civilă nr. 911/2006 a rămas irevocabilă prin respingerea recursului formulat de pârâtă prin decizia nr. 1794/2007 a Înalta Curte de Casație și Justiție. Desigur, recurenta-reclamantă a solicitat punerea în executare a acestei hotărâri judecătorești astfel cum rezultă din actele dosarului conform art. 113 C. proc. fisc., iar prin adresa către D.G.F.P. Timiș nr. 23575/2007 a solicitat restituirea dobânzii aferente sumei pentru perioada 14 martie 2006 și până la plata efectivă. Conform expertizei efectuate în cauză, recurenta-reclamantă are dreptul la dobânda aferentă sumei stabilite conform sentinței civile nr. 911/2006, calculată pentru perioada 14 martie 2006 până la 24 septembrie 2007 dată la care a fost plătită suma de 3.712598, 7135 RON, în raport de prevederile exprese ale art. 124 C. proc.

fisc. Corect prima instanță a înlăturat pretenția recurentei-pârâte în sensul că dobânda se datorează de la data depunerii plângerii prealabile, întrucât aceasta a fost parte în sentința civilă nr. 911/2006 și nu a manifestat bună credință prin executarea de bună voie a hotărârii judecătorești. Deasemenea, Curtea de Apel București a omologat corect raportul de expertiză efectuat în cauză, ținând seama de principiul disponibilității și de cererea precizatoare a recurentei-reclamante prin care a solicitat doar suma de 1.037,671,37 RON, din totalul stabilit de expert. Suma nu a fost actualizată cu indicele de inflație, pentru că neplata la termen este plata unei dobândi și nicidecum actualizarea sumei cu indicele de inflație.

Desigur și plata cheltuielilor de judecată este corectă în raport de culpa procesuală a pârâtei-recurente, și de dispozițiile expuse de art. 274 C. proc. civ. În ceea ce privește Încheierea dată în 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel București a respins cererea formulată pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ. în mod legal, întrucât recurenta-reclamantă a solicitat obligarea la plata sumei reținute corect în dispozitivul sentinței civile nr. 3595/2009 respectiv 1.037.671,37 lei și nu pe aceea de 1.139,767m805 lei așa cum s-a afirmat în cererea fondată pe textul de lege mai sus invocat. Și aici Curtea de Apel a motivat respingerea acestei cereri prin aplicarea aceluiași principiu al disponibilității prevăzute de art. 129 C. proc.

civ., peste care nu se putea trece în raport de cererea precizatoare a reclamantei. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința civilă nr. 3595/2009 și Încheierea din 24 noiembrie 2009 sunt legale și temeinice, motiv pentru care va respinge ca nefondate ambele recursuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC I. România SA împotriva sentinței civile nr. 3595 din 30 octombrie 2009 și a Încheierii de ședință din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Timiș împotriva sentinței civile nr. 3595 din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 iunie 2010.