ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1469/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 4422 din 10

decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

formulată și precizată de reclamanta SC H.G.A.S.I. SRL

București, în contradictoriu cu pârâta A.N.L., prin care solicita

anularea

deciziei emisă de pârâtă și comunicată reclamantei prin

adresa nr. 11995 din 29 aprilie 2008, prin care a fost anulată

licitația organizată în vederea atribuirii contractului de

execuție a trei blocuri situate în orașul Eforie, județul

Constanța, anularea tuturor actelor subsecvente acestei decizii, inclusiv

actele de organizare a unei noi licitații și rezultatul acesteia,

respectiv a procesului-verbal încheiat cu ocazia deschiderii ofertelor în

vederea atribuirii contractelor de execuție a celor trei imobile, precum

și a deciziei de atribuire a acestei lucrări SC I.M.C. SRL Mamaia,

celălalt candidat de la prima licitație, precum și obligarea

pârâtei la plata sumei de 354,038.32 Euro (1324740,59 lei) reprezentând

profitul de 5% nerealizat (prevăzut în caietul de sarcini al

licitației - pct. 7.1), și a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență,

următoarele:

Din

Certificatul de atestare fiscală eliberat la data de 22 aprilie 2008 de

Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București, document

prezentat Comisiei de evaluare de către reclamantă, rezultă

că la data de 17 martie 2008, aceasta figura în

evidențe cu obligații de plată către buget în valoare de

506.982 lei, din care 54.036 lei reprezentând obligații fiscale accesorii.

În

același document, la pct. B - Alte mențiuni, figurează înscrise

deconturile de taxă pe valoare adăugată înregistrate la Administrația Finanțelor Publice Sector 6, sub nr. 728454 din 26 noiembrie 2007

(816.464 lei), nr. 696025 din 08 februarie 2008 (48.717 lei) și nr. 738744

din 25 februarie 2008 (20.474 lei).

În

privința acestora, la data emiterii certificatului de atestare

fiscală, nu era finalizat Raportul de inspecție fiscală privind

cererea reclamantei de rambursare a TVA în valoare de 885.655 lei, împrejurare

ce rezultă din Adresa nr. 27125 din 21 mai 2008 emisă de

Administrația Finanțelor Publice Sector 6, în care se face precizarea

că, la momentul emiterii ei, a fost finalizată inspecția

fiscală, în urma căreia a rămas de restituit

societății reclamante suma de 86.830 lei.

Totodată,

reține instanța de fond, s-a făcut mențiunea că „la

data eliberării certificatului de atestare fiscală nr. 1704903 din

data de 22 aprilie 2008, societatea nu avea obligații restante la bugetul

general consolidat, suma solicitată la rambursare, precum și suma

aprobată urmare a finalizării Inspecției Fiscale, acoperind

obligațiile de plată față de Bugetul General Consolidat”.

Apreciază

instanța de fond că este neîntemeiată susținerea

reclamantei, în sensul că, din Certificatul de atestare fiscală

eliberat la data de 22 aprilie 2008 rezultă calitatea acesteia de creditor

la bugetul de stat, întrucât la acea dată nu era finalizată

inspecția fiscală, astfel că nu era cunoscut dacă

soluția ce urma a se pronunța în privința cererii de rambursare

TVA era una favorabilă reclamantei și care era suma a cărei

restituire se impunea a fi aprobată pentru a se putea stabili

diferența rezultată în urma compensării obligațiilor de

plată.

Reclamanta, se arată în considerentele sentinței

atacate, nu a făcut dovada, până la data limită de depunere a

ofertelor (22 aprilie 2008), că îndeplinea cerințele de eligibilitate

înscrise în Caietul de sarcini - Partea I, pct. I, prin prezentarea unui

certificat de atestare fiscală din care să rezulte că nu figura

cu obligații de plată către bugetul general consolidat la data

de 29 februarie 2008.

În aceste condiții, concluzionează instanța

de fond, în mod corect Comisia de evaluare a decis excluderea reclamantei din

procedura de atribuire pentru neîndeplinirea condițiilor de eligibilitate

și anularea procedurii de atribuire a contractului de execuție,

reținând în privința celuilalt ofertant, neîndeplinirea

cerințelor privind capacitatea financiară de susținere a

lucrării.

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a

declarat recurs reclamanta.

- În

motivarea recursului s-a arătat de către reclamanta SC H.G.A.S.I. SRL

că instanța de fond a apreciat și interpretat greșit

înscrisurile oficiale depuse la dosarul participării la licitație în

vederea aprecierii eligibilității.

Consideră

recurenta-reclamantă că excluderea sa a fost una subiectivă

și nu obiectivă căci practica recuperării TVA de la stat

era cunoscută de intimata-pârâtă A.N.L. care era în măsură

să aprecieze corect că reclamanta nu datorează nimic statului.

Se

arată că o critică esențială a sentinței este

aceea că instanța de fond în mod greșit instanța de fond

deși pârâta nu a depus „precizări privind modul de

desfășurare a licitației și pe ce dispoziții legale

s-au bazat, a apreciat totuși că licitația a fost

organizată conform caietului de serviciu și nu în temeiul O.U.G. nr.

34/2006.

Astfel,

instanța de fond nu a analizat faptul că prin încălcarea acestor

Norme, pârâta-intimată a luat decizia descalificării și faptul

că recurenta-reclamantă nu mai putea participa la cea de-a doua

licitație.

- Se

mai arată că în mod nelegal Comisia a deschis plicul cu ofertele financiare

și apoi a analizat îndeplinirea condițiilor de eligibilitate.

Instanța

nu a interpretat în sensul corect certificatul fiscal prezentat, în sensul că

sumele înscrise în certificat datorate dar și cuvenite, erau clare și

dovedeau calitatea recurentei de creditor al statului.

- De

asemenea, instanța fondului nu a motivat înlăturarea cererii privind

obligarea pârâtei la plata sumei de 354.038,32 Euro, reprezentând prejudiciul

creat prin înlăturarea recurentei de la admiterea la contractarea unor

lucrări de construcții.

În

drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Pârâta

A.N.L. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Analizând

cererea de recurs prin prisma motivelor invocate, a normelor legale incidente în

cauză precum și în conformitate cu art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru

următoarele considerente.

- Se

reține că instanța fondului a analizat cerințele caietului

de sarcini, respectiv partea I pct. I - documente care dovedesc eligibilitatea și

verificând aceste documente solicitate a constatat că în certificatul de

atestare fiscală emis de A.N.A.F. și prezentat la licitație

recurenta figura cu datorii către buget la data de 17 martie 2008, în

cuantum de 506.892 lei.

Faptul

că ulterior recurentul a depus înscrisuri din care rezulta că ar avea

de încasat TVA în sumă mai mare decât valoarea datoriilor către

bugetul de stat, nu are relevanță pentru îndeplinirea condiției

de exigibilitate, întrucât așa cum corect a reținut și

instanța de fond, nu era soluționată cererea sa de rambursare

TVA la data de 22 aprilie 2008, situație necontestată de recurent.

- De

asemenea, constată Înalta Curte că pârâta-intimată A.N.L. s-a conformat

dispozițiilor instanței de fond în sensul că a depus

documentația ce a stat la baza deciziei contestate în conformitate cu art.

13 din Legea nr. 554/2004 (fila 16 – 54 dosar fond Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal),

așa încât nu se poate susține că instanța nu a analizat

actele licitației.

- Întrucât

instanța de fond a găsit neîntemeiată cererea privind anularea

deciziei nr. 11995 din 29 aprilie 2008, acțiunea a fost respinsă în

totalitatea ei, deci și cu privire la prejudiciul solicitat de

recurentă – în considerarea art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Având

în vedere că instanța de control judiciar nu a găsit motive care

să atragă modificarea sau casarea sentinței atacate, în

conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC

H.G.A.S.I. SRL București împotriva sentinței nr. 4422 din 10

decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 martie 2010.