ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1469/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 4422 din 10 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC H.G.A.S.I. SRL București, în contradictoriu cu pârâta A.N.L., prin care solicita anularea deciziei emisă de pârâtă și comunicată reclamantei prin adresa nr. 11995 din 29 aprilie 2008, prin care a fost anulată licitația organizată în vederea atribuirii contractului de execuție a trei blocuri situate în orașul Eforie, județul Constanța, anularea tuturor actelor subsecvente acestei decizii, inclusiv actele de organizare a unei noi licitații și rezultatul acesteia, respectiv a procesului-verbal încheiat cu ocazia deschiderii ofertelor în vederea atribuirii contractelor de execuție a celor trei imobile, precum și a deciziei de atribuire a acestei lucrări SC I.M.C.

SRL Mamaia, celălalt candidat de la prima licitație, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 354,038.32 Euro (1324740,59 lei) reprezentând profitul de 5% nerealizat (prevăzut în caietul de sarcini al licitației - pct. 7.1), și a cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Din Certificatul de atestare fiscală eliberat la data de 22 aprilie 2008 de Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București, document prezentat Comisiei de evaluare de către reclamantă, rezultă că la data de 17 martie 2008, aceasta figura în evidențe cu obligații de plată către buget în valoare de 506.982 lei, din care 54.036 lei reprezentând obligații fiscale accesorii.

În același document, la pct. B - Alte mențiuni, figurează înscrise deconturile de taxă pe valoare adăugată înregistrate la Administrația Finanțelor Publice Sector 6, sub nr. 728454 din 26 noiembrie 2007 (816.464 lei), nr. 696025 din 08 februarie 2008 (48.717 lei) și nr. 738744 din 25 februarie 2008 (20.474 lei). În privința acestora, la data emiterii certificatului de atestare fiscală, nu era finalizat Raportul de inspecție fiscală privind cererea reclamantei de rambursare a TVA în valoare de 885.655 lei, împrejurare ce rezultă din Adresa nr. 27125 din 21 mai 2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice Sector 6, în care se face precizarea că, la momentul emiterii ei, a fost finalizată inspecția fiscală, în urma căreia a rămas de restituit societății reclamante suma de 86.830 lei.

Totodată, reține instanța de fond, s-a făcut mențiunea că „la data eliberării certificatului de atestare fiscală nr. 1704903 din data de 22 aprilie 2008, societatea nu avea obligații restante la bugetul general consolidat, suma solicitată la rambursare, precum și suma aprobată urmare a finalizării Inspecției Fiscale, acoperind obligațiile de plată față de Bugetul General Consolidat”. Apreciază instanța de fond că este neîntemeiată susținerea reclamantei, în sensul că, din Certificatul de atestare fiscală eliberat la data de 22 aprilie 2008 rezultă calitatea acesteia de creditor la bugetul de stat, întrucât la acea dată nu era finalizată inspecția fiscală, astfel că nu era cunoscut dacă soluția ce urma a se pronunța în privința cererii de rambursare TVA era una favorabilă reclamantei și care era suma a cărei restituire se impunea a fi aprobată pentru a se putea stabili diferența rezultată în urma compensării obligațiilor de plată.

Reclamanta, se arată în considerentele sentinței atacate, nu a făcut dovada, până la data limită de depunere a ofertelor (22 aprilie 2008), că îndeplinea cerințele de eligibilitate înscrise în Caietul de sarcini - Partea I, pct. I, prin prezentarea unui certificat de atestare fiscală din care să rezulte că nu figura cu obligații de plată către bugetul general consolidat la data de 29 februarie 2008. În aceste condiții, concluzionează instanța de fond, în mod corect Comisia de evaluare a decis excluderea reclamantei din procedura de atribuire pentru neîndeplinirea condițiilor de eligibilitate și anularea procedurii de atribuire a contractului de execuție, reținând în privința celuilalt ofertant, neîndeplinirea cerințelor privind capacitatea financiară de susținere a lucrării.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta. - În motivarea recursului s-a arătat de către reclamanta SC H.G.A.S.I. SRL că instanța de fond a apreciat și interpretat greșit înscrisurile oficiale depuse la dosarul participării la licitație în vederea aprecierii eligibilității. Consideră recurenta-reclamantă că excluderea sa a fost una subiectivă și nu obiectivă căci practica recuperării TVA de la stat era cunoscută de intimata-pârâtă A.N.L. care era în măsură să aprecieze corect că reclamanta nu datorează nimic statului. Se arată că o critică esențială a sentinței este aceea că instanța de fond în mod greșit instanța de fond deși pârâta nu a depus „precizări privind modul de desfășurare a licitației și pe ce dispoziții legale s-au bazat, a apreciat totuși că licitația a fost organizată conform caietului de serviciu și nu în temeiul O.U.G.

nr. 34/2006. Astfel, instanța de fond nu a analizat faptul că prin încălcarea acestor Norme, pârâta-intimată a luat decizia descalificării și faptul că recurenta-reclamantă nu mai putea participa la cea de-a doua licitație. - Se mai arată că în mod nelegal Comisia a deschis plicul cu ofertele financiare și apoi a analizat îndeplinirea condițiilor de eligibilitate. Instanța nu a interpretat în sensul corect certificatul fiscal prezentat, în sensul că sumele înscrise în certificat datorate dar și cuvenite, erau clare și dovedeau calitatea recurentei de creditor al statului. - De asemenea, instanța fondului nu a motivat înlăturarea cererii privind obligarea pârâtei la plata sumei de 354.038,32 Euro, reprezentând prejudiciul creat prin înlăturarea recurentei de la admiterea la contractarea unor lucrări de construcții.

În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pârâta A.N.L. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate, a normelor legale incidente în cauză precum și în conformitate cu art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente. - Se reține că instanța fondului a analizat cerințele caietului de sarcini, respectiv partea I pct. I - documente care dovedesc eligibilitatea și verificând aceste documente solicitate a constatat că în certificatul de atestare fiscală emis de A.N.A.F. și prezentat la licitație recurenta figura cu datorii către buget la data de 17 martie 2008, în cuantum de 506.892 lei.

Faptul că ulterior recurentul a depus înscrisuri din care rezulta că ar avea de încasat TVA în sumă mai mare decât valoarea datoriilor către bugetul de stat, nu are relevanță pentru îndeplinirea condiției de exigibilitate, întrucât așa cum corect a reținut și instanța de fond, nu era soluționată cererea sa de rambursare TVA la data de 22 aprilie 2008, situație necontestată de recurent. - De asemenea, constată Înalta Curte că pârâta-intimată A.N.L. s-a conformat dispozițiilor instanței de fond în sensul că a depus documentația ce a stat la baza deciziei contestate în conformitate cu art. 13 din Legea nr. 554/2004 (fila 16 – 54 dosar fond Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal), așa încât nu se poate susține că instanța nu a analizat actele licitației.

- Întrucât instanța de fond a găsit neîntemeiată cererea privind anularea deciziei nr. 11995 din 29 aprilie 2008, acțiunea a fost respinsă în totalitatea ei, deci și cu privire la prejudiciul solicitat de recurentă – în considerarea art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Având în vedere că instanța de control judiciar nu a găsit motive care să atragă modificarea sau casarea sentinței atacate, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC H.G.A.S.I. SRL București împotriva sentinței nr. 4422 din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2010.