ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 359/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București la data de 2 august 2005, reclamanta SC L.I.P.C. SA a

solicitat în contradictoriu cu Guvernul României, anularea Hotărârii nr. 767

din 14 iulie 2005 emisă de pârât, prin care s-a stabilit conținutul mandatului

acordat A.V.A.S., în vederea semnării contractului privind obligațiile asumate

și rezultate din privatizarea SC S. SA Călărași și prin constituirea SC D. SA

cu S.A.G. Elveția și SC S. SA, hotărâre dată în aplicarea O.U.G. nr. 68/2005.

Reclamanta a solicitat de

asemenea și suspendarea hotărârii de guvern sus menționată până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a fondului cauzei, în condițiile art. 15 din Legea

nr. 554/2004.

În cauză a formulat cerere

de intervenție accesorie, în interesul Guvernului, A.V.A.S., cerere admisă în

principiu.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1928 din

4 iulie 2007, a respins acțiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost completată,

respingând totodată și cererea acesteia de sesizare a C.C. cu privire la

neconstituționalitatea dispozițiilor pct. 2 din O.U.G. nr. 86/2005 aprobată

prin Legea nr. 341/2005 și Legea nr. 439/2004, prin care s-a aprobat O.U.G. nr.

40/2004.

Instanța a reținut că, în

condițiile în care unicul aliniat al Hotărârii de Guvern atacate stabilește

conținutul mandatului acordat A.V.A.S. în vederea semnării unui contract

privind obligațiile asumate și rezultate din privatizarea SC S. SA,

dispozițiile legale invocate de reclamantă în susținerea cererii sale,

respectiv art. 17 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, art. 3 alin. (1) din O.G.

nr. 44/2002 și art. 22 din O.U.G. nr. 51/1998, nu au legătură cu actul

administrativ a cărei nulitate se solicită a fi constatată.

În acest sens, Instanța a

apreciat că dispozițiile legale sus menționate nu au legătură cu conținutul

Hotărârii de Guvern atacate întrucât Legea nr. 137/2002 instituie cadrul

juridic al privatizării în România, iar prin O.U.G. nr. 68/2005 se reglementează

o situație juridică particulară, art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 44/2002 se

referă la stabilirea prețului stabilit prin negociere directă pentru vânzarea

activelor, iar art. 22 din O.U.G. nr. 51/1998 privește operațiunea de

valorificare a creanțelor A.V.A.S., concretizată în speță prin actul de vânzare

- cumpărare din 2004, a cărei încheiere este reglementată prin O.U.G. nr.

49/2004 raportat la Legea nr. 24/2000, prin derogare de la dispozițiile O.G.

nr. 44/2002.

S-a mai reținut că exigența

Constituției este îndeplinită prin publicarea din 7 martie 2007 întrucât prin

art. 108 alin. (4) nu se stabilește un termen limită pentru publicarea în M.

Of. și de asemenea că, mandatul acordat A.V.A.S. - ului respectă prevederile

art. 1128 și urm. C. civ., privitoare la novație, întrucât SC T. SA deși apare

ca un nou partener, acesta are o participație de 100% în

S.A.G. Elveția,

nota de fundamentare a

O.U.G. nr. 68/2005 explicând rațiunile pentru care această societate a dobândit

calitatea de acționar în SC D. SA, precum și faptul că novația respectivă este

una din condițiile suspensive din contractul de vânzare - cumpărare acțiuni,

dintre S.A.G. ELVEȚIA și G.T.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs - reclamanta SC L.I.P.C. SA, care a invocat

ca temei legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că hotărârea este nelegală, Instanța de Fond neobservând că H.G. nr.

767/2005:

- este lovită de

inexistență, nefiind publicată în M. Of. al României, potrivit art. 108 alin.

(4) din Constituție;

- este nelegală pentru

faptul că nu respectă prevederile O.U.G. nr. 68/2005 în ceea ce privește

desemnarea partenerului străin din contractul încheiat cu privire la

constituirea societății mixte SC D. SA Călărași.

A.V.A.S. a formulat întâmpinare

prin care a cerut respingerea recursului, susținând, în esență, că H.G. nr.

767/2005 a fost adoptată și publicată cu respectarea prevederilor art. 108 din

Constituție, revizuită și a dispozițiilor O.U.G. nr. 68/2005.

Recursul este nefondat.

Instanța de Fond a reținut

în mod corect că H.G. nr. 767/2005 a fost adoptată pentru stabilirea

conținutului mandatului acordat A.V.A.S. în conformitate cu art. 2 din O.U.G.

nr. 68/2005 pentru modificarea O.U.G. nr. 3/2004 privind finalizarea

investiției „Turnătoria de tuburi de presiune din fontă ductilă” pe platforma S.C.

și stabilirea unor măsuri pentru finalizarea proiectului SC D.SA Călărași.

Mai exact, prin articolul

unic al H.G. nr. 767/2005 a fost stabilit conținutul mandatului acordat

A.V.A.S. în vederea semnării unui contract privind obligațiile asumate și

rezultate din privatizarea SC S. SA Călărași prin constituirea societății mixte

SC D. SA Călărași, cu S.A.G. Elveția și SC S. SA Călărași, prevăzut în anexa

care face parte integrantă din această hotărâre.

Printr-o cerere de

completare a acțiunii, recurenta - reclamată a invocat, la 30 mai 2007,

nulitatea absolută a H.G. nr. 767/2005 ca urmare a nepublicării în M. Of. al

României a anexei acestei hotărâri.

Instanța de Fond a reținut

în mod corect că acest motiv este lipsit de temei, anexa H.G. nr. 767/2005

fiind publicată în temeiul H.G. nr. 1699/2005, ceea ce satisface cerințele art.

108 alin. (4) din Constituție, republicată, astfel că susținerile, respectiv

criticile vizând acest aspect, sunt lipsite de temei legal.

Societatea comercială

recurentă, prin alte susțineri și, respectiv, critici, a afirmat că Instanța de

Fond nu a observat că H.G. nr. 767/2005 este nelegală pentru că nu respectă

O.U.G. nr. 68/2005.

Într-adevăr, așa cum s-a

reținut mai sus, H.G. nr. 767/2005 a fost adoptată în baza art. 2 alin. (2) din

O.U.G. nr. 68/2005.

Prin O.U.G. nr. 68/2005,

aprobată fără modificări sau completări prin Legea nr. 341/2005, a fost

modificată O.U.G. nr. 3/2004 privind finalizarea investiției „Turnătoria de tuburi

sub presiune din fontă ductilă” pe platforma S.C. și stabilirea unor măsuri

pentru finalizarea proiectului SC

D. SA

Călărași.

La art. 2 alin. (1) din această

ordonanță de urgență a fost mandatat A.V.A.S. să negocieze și să semneze cu S.A.G.

ELVEȚIA și cu SC S. SA Călărași prin constituirea societății mixte SC D. SA

Călărași, iar la art. 2 alin. (2) s-a prevăzut că, pe de altă parte, conținutul

mandatului va fi aprobat de Guvern.

Deci, cu alte cuvinte,

Guvernul a fost împuternicit prin ordonanța de urgență să stabilească limitele

și conținutul mandatului A.V.A.S., ceea ce a și făcut prin H.G. nr. 767/2005,

astfel că susținerea recurentei - reclamante că această hotărâre ar fi nelegală

în raport cu O.U.G. nr. 68/2005 este lipsită de temei.

De altfel, chiar recurenta -

reclamantă a invocat în fața Instanței de Fond excepția de

neconstituționalitate a O.U.G. nr. 68/ 2005 care a fost respinsă ca inadmisibilă

prin încheierea din 22 martie 2006, irevocabilă prin Decizia nr. 1256 din 28

februarie 2007 a secției de contencios administrativ și fiscal al Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

În concluzie, având în

vedere că H.G. nr. 767/2005 a fost adoptată în baza și în limitele art. 2 alin.

(2) din O.U.G. nr. 68/2005, care nu a fost declarată neconstituțională, fiind

aprobată fără modificări sau completări prin Legea nr. 341/2005, soluția Instanței

de Fond este legală și temeinică, astfel că recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC L.I.P.C. SA București împotriva sentinței civile nr. 1928 din 4 iulie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2008.