ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1008/2009

Asupra

recursului de față,

Din actele și lucrările dosarului constată

următoarele :

Prin sentința comercială nr. 3382 din 10 martie 2008, Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, a admis excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei S.M. și a respins acțiunea formulată de aceasta

în contradictoriu cu ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI București și SC O.R. SA,

obligând-o pe reclamantă să plătească pârâtei ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI suma de

2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a constatat că reclamanta deși a susținut că este proprietara

apartamentului nr. 34 de la ultimul etaj al blocului din anul 2001 prin

moștenire de la P.P. nu a produs dovezi opozabile pârâtelor din care să rezulte

că este proprietara apartamentului.

S-a reținut în acest sens că deși la

dosarul cauzei s-a depus de către reclamantă certificatul de deces al lui P.P.

și certificatul de moștenitor, pentru ca dreptul de proprietate să fie opozabil

pârâtelor este necesar să se facă dovada că apartamentul este înscris în cartea

funciară pe numele reclamantei, probă nedepusă în cauză.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel în termen, motivat și legal timbrat S.M. criticile vizând

nelegalitatea sentinței atacate.

În esență, apelanta apreciază că în

mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calități procesuale acive a

reclamantei deși dovada calității a fost făcută cu certificatul de deces și

certificatul de moștenitor al defunctei P.P. În plus, instanța de fond nu a

avut în vedere dispoziția prevăzută de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 a

cadastrului și publicității imobiliare.

Apelanta apreciază și că în mod

greșit au fost acordate cheltuielile de judecată în cuantum de 2500 lei pârâtei

Asociația de Proprietari. Pe chitanța depusă de consilierul juridic al pârâtei

este făcută mențiunea că emitentul este SC P. ȘI A. C. SRL, iar prin Decizia

Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 12 iunie 2006 pronunțată în

recursul în interesul legii s-a stabilit că activitatea juridică îndeplinită de

consilierii juridici este permisă numai în condițiile Legii nr. 514/2003,

constituirea de către consilierii juridici de societăți comerciale având ca

obiect de activitate consultanță, asistență și reprezentare juridică este

inadmisibilă.

În aceste condiții, susține apelanta

că în raport de rolul instanței de a veghea respectarea legii, nu este permis

judecătorilor să încurajeze practici nelegale, respectiv acordarea

cheltuielilor de judecată unei societăți comerciale care nu desfășoară o

activitate legală, cu atât mai mult cu cât solicitarea acestor cheltuieli este

contrară dispozițiilor legale în vigoare și nerezonabile sub aspectul

cuantumului.

Apelanta a depus înscrisuri în

susținerea apelului, respectiv: Extras de carte funciară cu nr. 79099;

încheierea de intabulare a dreptului de proprietate nr. 194878 din 1 aprilie

2008; Certificatul de atestare fiscală și Decizia nr. XXII din 12 iunie 2006 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Intimata Asociația de Proprietari a depus

întâmpinare, lăsând la aprecierea instanței de apel soluționarea primului motiv

de apel față de înscrisurile depuse în calea de atac.

Pe

motivul de apel ce vizează cheltuielile de judecată, intimata apreciază corectă

măsura acordării cheltuielilor de judecată, pe de o parte în raport de art. 274

C. proc. civ., iar pe de altă parte susținând că prin decizia Înaltei Curți de

Casație și Justiție invocată de apelantă nu s-au declarat inadmisibile

societățile de consultanță juridică înființate în baza Legii nr. 31/1990 și

oricum în raport de art. 1 C. civ. legea dispune numai pentru viitor.

Mai arată intimata că beneficiază de

asistență juridică și reprezentare din partea SC P ȘI A.C. SRL înmatriculată cu

nr. J/23/482 din 10 martie 2006 prin consilier juridic C.I. salariat al

societății.

Se depune la dosar certificat de

înregistrare eliberat de O.R.C. Ilfov.

Intimata SC O.R. SA a depus

întâmpinare în combaterea apelului, susținând că reclamanta nu a depus

înscrisurile doveditoare odată cu cererea de chemare în judecată conform

dispozițiilor art. 112 pct. 4 și 5 C. proc. civ., astfel că în mod corect a

admis excepția judecătorului fondului reținând și motivele excepției invocate

de pârâtă prin întâmpinare cât și poziția apărătorului reclamantei care a

apreciat că actele depuse în dovedirea calității de proprietar sunt suficiente.

Susține intimata că nefiind în

prezența unui caz de nulitate absolută ce poate fi invocată de orice persoană

interesată, ci de un act adițional la contractul de închiriere față de care

apelanta-reclamantă este terț, instanța de fond a procedat legal respingând

acțiunea acesteia pentru lipsa calității procesuale active.

În continuarea întâmpinării la apel

SC O.R. SA a făcut apărări ce vizează fondul cauzei dedusă judecății.

Examinând decizia sub aspectul

temeiniciei și legalității, în raport de criticile formulate, Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 359 din 25 septembrie

2008, pronunțată în dosarul nr. 3601/3/2008, a admis apelul a desființat

sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru

următoarele considerente:

În principiu, calitatea procesuală

se întemeiază pe afirmarea unui drept, deci pe un drept aparent care nu

echivalează cu existența dreptului însuși. Calitatea procesuală activă se

justifică de către reclamant pe baza cererii de chemare în judecată, din care

trebuie să rezulte că acesta este îndreptățit să-l acționeze în judecată pe

pârât.

În cauza dedusă judecății,

reclamanta a făcut precizarea că este proprietara apartamentului nr. 34 din

anul 2001 după decesul numitei P.P. și a atașat cererii de chemare în judecată

testamentul autentificat sub nr. 4223 din 8 mai 1998 (filele 3 și 8 – dosar

judecătorie sector 2).

După declinarea competenței la

Tribunalul București, în dosarul nr. 3601/3/2008, reclamanta a depus

certificatul de deces al defunctei P.P. și certificatul de moștenitor nr. 100

din 30 octombrie 2001 (filele 10 – 11 dosar fond).

Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea

nr. 7/1996 „Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față

de terți, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune,

accesiune, vânzare silită și uzucapiune. Aceste drepturi se vor înscrie, în

prealabil, dacă titularul înțelege să dispună de ele.”

Așa fiind, față de înscrisurile

depuse de reclamantă și în raport de dispoziția prevăzută de art. 26 alin. (1)

din Legea nr. 7/1996, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a

reclamantei, pe considerentul că nu s-a făcut dovada opozabilității dreptului

de proprietate față de pârâte, nefiind probată înscrierea acestuia în cartea

funciară pe numele reclamantei, este lipsită de suport legal.

În aceste condiții, curtea a

apreciat că față de considerentele avute în vedere de tribunal în aprecierea

temeiniciei excepției, hotărârea este nelegală și netemeinică.

Prin urmare, constatându-se că în

baza art. 26 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 coroborat cu înscrisurile ce atestă

calitatea de proprietar a reclamantei depuse la instanța de fond cât și în

completarea probatoriului în apel, excepția este neîntemeiată. Curtea a admis

apelul și în temeiul art. 297 C. proc. civ. a desființat hotărârea atacată cu

consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea în tot a acesteia, în

sensul apelului cu consecința menținerii sentinței ca temeinice și legală.

Recurenta în fapt susține că

instanța de apel, a făcut o apreciere greșită, a probatoriului administrat în

raport de care a statuat că la fond, în mod greșit s-a stabilit că reclamanta

nu are calitate procesuală activă.

Or, din înscrisurile depuse nu

rezultă că reclamanta a făcut această dovadă.

Recursul urmează a fi respins pentru

următoarele considerente:

Instanța de apel, devoluând cauza

sub aspectul stabilirii stării de fapt a reanalizat probatoriul administrat și

reevaluând înscrisurile depuse de reclamanta intimată, a statuat că

înscrisurile atestă dreptul de proprietate a acesteia și implicit calitatea

procesuală activă.

Or, în recurs, nu se poate supune

analizei starea de fapt reținută de instanța de apel, așa că Înalta Curte

ținând cont de reglementarea acestei căi de atac, în raport de dispozițiile

art. 304 C. proc. civ. apreciază că recurenta realizează o critică de

netemeinicie.

Cum instanța de apel, a constatat

că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în

cercetarea fondului, făcând aplicarea art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a

desființat hotărârea atacată, trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe.

Așa fiind pentru cele ce preced, în

baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta SC O.R. SA București (fostă SC M.R. SA) împotriva deciziei nr. 359 din

25 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 martie 2009.