ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 294/2008

Asupra recursurilor de față : Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția comercială, sub nr. 7346/COM/2003 reclamanții B.C. și T.D.G., în contradictoriu cu pârâtele SC. T.S. SRL și SC. T.S.C. SRL au solicitat să se constate nulitatea absolută a transferului dreptului de proprietate al rețelei și al patrimoniului destinat activității de retransmisie a programelor radio /TV de la SC T.S.C. SRL; să se dispună obligarea SC T.S. SRL la plata actualizată în funcție de rata inflației aferentă perioadei cuprinsă între scadența obligației de plată și data plății efective, a cotei – parte de participare la profitul asocierii convenită prin contractul de asociere cu valabilitate 31 decembrie 2005; pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 30 mai 2003 (M. Of.

nr. 106/27.05.2003) de retragere la cerere a avizului de retransmisie al SC T.S. SRL, evaluată provizoriu la 100.000.000 lei; să se dispună obligarea SC T.S. SRL la plata diferenței dintre sumele plătite cu titlu de cotă – parte de participare și cele efectiv datorate pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002, actualizată în funcție de rata inflației aferentă perioadei cuprinsă între data scadenței obligației de plată și data plății efective și evaluată provizoriu la 700.000.000 lei; să se dispună obligarea SC T.S. SRL la plata dobânzilor aferente perioadei cuprinsă între scadența obligației de plată și data plății efective, pentru sumele datorate cu titlu de diferență între sumele plătite cu titlu de cotă parte de participare și cele efectiv datorate în perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002, evaluate provizoriu la 70.000.000 lei; să se dispună rezilierea contractului de asociere intervenit la 1 ianuarie 2000 între reclamanți și SC T.S.

SRL; să se dispună obligarea SC T.S. SRL la plata daunelor interese compensatorii constând atât din beneficiul nerealizat, cât și din pierderea efectiv suferită, evaluate provizoriu la 5.000.000.000 lei, la plata de daune morale în valoare de 100.000.000 lei, și la plata cheltuielilor de judecată, în solidar cu pârâta SC T.S.C. SRL. Prin sentința nr. 3542/ COM din 10 noiembrie 2005, Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins excepția de nulitate a contractului de asociere încheiat la data de 1 ianuarie 2000, invocată de către pârâta SC T.S. SRL a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanți, a dispus rezilierea contractului de asociere încheiat la data de 1 ianuarie 2000, a obligat pârâta SC T.S.

SRL la plata următoarelor sume în favoarea reclamanților: 91.302,93 Ron reprezentând cotă – parte din profitul pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 30 mai 2003; 22.740,18 Ron reprezentând dobândă legală aferentă sumei de 91.302,93 Ron calculată până la data de 31 august 2004 și dobânda legală, în continuare, până la plata integrală a acestei sume; 91.886,46 Ron reprezentând cotă-parte din profitul asocierii pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002; 45.726,14 Ron reprezentând dobândă legală aferentă sumei de 91.866,46 Ron calculată până la data de 31 august 2004 și dobânda legală, în continuare, până la achitarea integrală a acestei sume; 421.604,1 Ron reprezentând daune-interese compensatorii.

A respins, ca nefondate, capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune rezultate din actualizarea sumelor de 91.302,93 Ron și 91.866,46 Ron cu indicele de inflație și la plata de daune morale. A admis cererea de intervenție accesorie formulată de către intervenienta SC A.T. SRL în favoarea SC T.S. SRL și a SC T.S.C. SRL pentru primele două capete de cerere ale acțiunii reclamanților, soluționate prin încheierea pronunțată la data de 26 martie 2004, cu cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, între părți s-a încheiat contractul de asociere la data de 1 ianuarie 2000, că de la data de 1 ianuarie 2003 și până la data de 30 mai 2003, data retragerii la cerere a avizelor de retransmisie ale SC T.S.

SRL, reclamanții nu au primit cota-parte din profitul asocierii la care erau îndreptățiți, în cuantum de 91.302,93 RON. De asemenea, în perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002, reclamanții nu au primit integral sumele datorate cu titlu de cotă-parte din profitul asocierii stabilită la 91.866,46 lei. Dobânda legală la sumele sus prevăzute este datorată în temeiul art. 43 C. com., dar și al dispozițiilor art. 2 și 3 din O.G. nr. 9/2000, privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești. Capătul de cerere privind rezilierea contractului de asociere încheiat la data de 1 ianuarie 2000, este întemeiat întrucât pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale, precum și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune-interese în temeiul art. 1021 C. civ., ca urmare a desființării contractului din culpa pârâtei, cuantificat la 421.604,1 RON.

Având în vedere că dobânda legală cuprinde și rata inflației, nu se mai impune actualizarea sumelor de 91.302,93 RON și 91.866,46 RON cu indicele de inflație și față de probele administrate, se constată că nu rezultă producerea unui prejudiciu moral cert, instanța respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata de daune morale. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții B.C., T.D.G. și pârâta SC T.S. SRL CONSTANȚA, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 121/ COM din 23 mai 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis ambele apeluri și a schimbat în parte sentința, în sensul că: A obligat pârâta către reclamanți la plata dobânzii legale aferentă sumei de 91.302,93 RON pentru perioada 19 septembrie 2003 și până la achitarea integrală a acestei sume; a admis cererea privind actualizarea sumei de 91.302,93 RON, reprezentând cota-parte din profit pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 30 mai 2003 cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între 19 septembrie 2003 și data plății și dispune plata acesteia; a obligat pârâta către reclamanți la plata sumei de 86.572 RON cotă-parte din profit pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002; a obligat pârâta către reclamanți la plata dobânzii legale pentru suma sus menționată, pentru perioada 19 septembrie 2003 și până la data plății; a admis cererea privind actualizarea de 86.572 RON cu indicele de inflație pentru perioada 19 septembrie 2003 și data plății și a dispus plata acesteia.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut cu privire la apelul reclamanților că, instanța de fond a acordat doar dobânda legală, fără însă a acorda și rata inflației, reținând în mod greșit că dobânda legală include și rata inflației, iar cu privire la acordarea daunelor morale, în mod corect instanța de fond a dispus respingerea sa întrucât nu rezultă producerea unui prejudiciu moral. În ceea ce privește precizările formulate, prin care se solicită majorarea pretențiilor conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, se reține, că apelanții reclamanți, prin motivele de apel, nu au contestat sumele acordate prin sentința de fond.

Cu privire la apelul pârâtei, s-a reținut că, în ceea ce privește perioada 2000 - 2002, conform raportului de expertiză, reclamanților, conform cotei lor, li se cuvin 86.572 lei, suma respectivă fiind stabilită prin scăderea impozitului pe profit, precum și a sumei încasate. Astfel, nu poate fi primită susținerea apelantei SC T.S. SRL că reclamanții au încasat pentru perioada 2000 – mai 2003 mai mult decât li s-a cuvenit, întrucât s-a scăzut și contravaloarea investițiilor efectuate (233.445 lei). Cu privire la data scadenței debitului, conform contractului încheiat între părți [(cap. III alin. (2) din dosarul de fond)] „părțile /reclamanții își pot ridica sumele cuvenite când vor crede de cuviință și își vor achita impozitul pe dividende, conform legii”, astfel că aceasta va fi stabilită ca fiind 19 septembrie 2003, conform notificării aflate la dosarul de fond.

Astfel că, dobânzi pentru întârzierea la plată urmează a se acorda începând cu 19 septembrie 2003, iar reactualizarea sumelor sus menționate, în funcție de indicele de inflație, se va dispune, începând tot cu 19 septembrie 2003. Rezilierea contractului de asociere și obligarea pârâtei la plata daunelor interese a fost soluționat corect de către instanța de fond, având în vedere că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale, prin retransmisia autorizației unui terț, s-a produs imposibilitatea derulării contractului, cum stabiliseră inițial părțile. De asemenea, instanța corect a respins excepția nulității contractului, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 1513 C. civ. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții B.C., T.D.G.

și pârâta SC T.S.

SRL CONSTANȚA.

Recursul reclamanților B.C. și T.D.G. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul obligării intimatei SC T.S. SRL la plata dobânzilor legale aferente sumelor cuvenite cu titlu de cotă - parte de participare la profitul asocierii și a sumelor cuvenite cu titlu de daune interese compensatorii, precum și a daunelor interese moratorii și a daunelor morale, cu cheltuieli de judecată. Critica adusă deciziei de către reclamanți, vizează, în esență, aplicarea greșită a legii cu privire la momentul de la care instanța de apel a înțeles să acorde atât dobânzile legale cât și daunele-interese rezultate din devalorizarea monedei naționale, precum și faptul că nu s-a analizat majorarea pretențiilor reclamanților formulate direct în apel, pe baza concluziilor raportului de expertiză.

De asemenea capătul de cerere privind acordarea daunelor morale a fost soluționat în mod greșit. Recursul pârâtei SC T.S. SRL CONSTANȚA a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9, 8 și 7 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului său și respingerea apelului declarat de reclamanți, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiate. Criticile formulate de pârâta SC T.S. SRL CONSTANȚA, se referă la nelegalitatea măsurii cumulării daunelor moratorii cu cele compensatorii, încălcarea dispozițiilor art. 969 și 977 C. civ. și nerespectarea prevederilor art. 129 C. proc. civ., cu privire la distincția dintre dividende și profit. Se mai critică decizia pentru acordarea atât a dobânzii legale cât și a sumei rezultând din actualizarea creanței cu rata inflației, încălcarea prevederilor art. 102 – art. 1021 C. civ., privind rezilierea contractului, precum și greșita interpretare a prevederilor art. 1513 C. civ.

și faptul că instanța de apel a înlăturat, fără motivare, concluziile raportului de expertiză. Analizând decizia prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise, decizia va fi casată cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru următoarele considerente: Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat obligarea subscrisei SC T.S. SRL la plata cotei-părți din profitul realizat în temeiul contractului de asociere în participațiune, pentru perioadele 1 ianuarie 2003 – 30 mai 2003 și, 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, actualizată în funcție de rata inflației.

Instanța de fond a respins această cerere, pe considerentul că nu se pot acorda cumulat atât daunele moratorii, cât și cele compensatorii, iar instanța de apel prin aplicarea greșită a prevederilor art. 1088 C. civ., a dispus acordarea cumulată atât a dobânzilor cât și actualizarea sumei datorate cu coeficientul de inflație, în măsura în care ambele aceste măsuri tind la repararea aceluiași prejudiciu. Astfel, dobânzile nu pot fi cumulate nici cu daunele-interese compensatorii, nici cu rata inflației, în acest din urmă caz fiind vorba despre o dublă reparație a aceluiași prejudiciu. Prevederile Cap. III din contractul de asociere încheiat între pârâtă și intimații reclamanți T.D. și B.C., arată că „Părțile de comun acord au stabilit procentele care vor reveni părților sunt: SC T.S.

SRL va încasa 60 % din dividende, T.D. și B.C. vor încasa 40 % din dividende; părțile își pot ridica sumele cuvenite când vor crede de cuviință și își vor achita impozitul pe dividende conform legii”. Această clauză din contractul de asociere se referă la momentul scadenței debitului care corespunde cu sfârșitul fiecărui an fiscal, astfel că, data de 19 septembrie 2003 a fost greșit reținută de instanța de apel, fiind stabilită în mod aleatoriu, având în vedere că din contractul încheiat între părți nu rezultă cu certitudine data scadenței debitului, iar profitul nu se poate cunoaște decât la sfârșitul fiecărui an fiscal.

Potrivit art. 977 C. civ., „interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor”, în speță este neîndoielnic că intenția părților semnatare ale contractului de asociere a fost de a stabili procentele care urmează a reveni fiecăreia raportat la cota-parte, părțile semnatare înțelegând să distribuie fiecăreia câte o cotă-parte din profit, iar nu din dividende, chiar dacă părțile așa au menționat în contractul de asociere în participațiune. Potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 „cota-parte din profit ce se plătește fiecărui asociat constituie dividend” și nu se poate confunda cu cota de asociere. Astfel că, dividendele nu pot fi confundate cu profitul, așa cum a fost considerat de către ambele instanțe.

Susținerile instanței de apel în sensul că „nu se poate reține susținerea apelantei SC T.S. SRL că reclamanții au încasat pentru perioada 2000 – mai 2003 mai mult decât li s-a cuvenit, întrucât în varianta de la pag. 291 s-a scăzut și contravaloarea investițiilor efectuate” denotă că instanța nu a făcut nici un moment distincție între noțiunile dividende și profit, cheltuielile cu investițiile nu pot fi asimilate cu obligațiile fiscale. Urmare a efectuării raportului de expertiză, pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 30 mai 2003, întrucât nu au fost calculate și încasate dividende, calculul efectuat de experți a fost realizat prin raportare la profitul net, deși în cuprinsul contractului de asociere în participațiune se prevede că intimații reclamanți vor primi o cotă-parte din dividende, prin raportul de expertiză se validează plata unei cote-părți din profit, rezultat pe care instanța îl însușește fără rezerve.

Astfel, critica pârâtei formulată în acest sens este neîntemeiată, în cauză fiind vorba de un contract de asociere în participațiune și nu de un litigiu ce vizează drepturi între asociați și societate, conform dispozițiilor Legii nr. 31/1990. Așa fiind, recursurile se vor admite și potrivit art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ., se va dispune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care va stabili corect starea de fapt cu privire la data scadenței debitului care corespunde cu sfârșitul fiecărui an fiscal, va administra proba cu expertiză contabilă pentru a se verifica modul în care părțile au îndeplinit condițiile de plată datorate în temeiul contractului de asociere în participațiune, precum și imposibilitatea cumulului dobânzii cu alte daune interese.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanții B.C., T.D.G. și de pârâta SC T.S. SRL CONSTANȚA împotriva deciziei nr. 121/ COM din 23 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008.