ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 294/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 294/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor de față
:
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele :
Prin acțiunea înregistrată
pe rolul Tribunalului Constanța, secția comercială, sub nr. 7346/COM/2003
reclamanții B.C. și T.D.G., în contradictoriu cu pârâtele SC. T.S. SRL și SC. T.S.C.
SRL au solicitat să se constate nulitatea absolută a transferului dreptului de proprietate
al rețelei și al patrimoniului destinat activității de retransmisie a
programelor radio /TV de la SC T.S.C. SRL; să se dispună obligarea SC T.S. SRL
la plata actualizată în funcție de rata inflației aferentă perioadei cuprinsă
între scadența obligației de plată și data plății efective, a cotei – parte de
participare la profitul asocierii convenită prin contractul de asociere cu
valabilitate 31 decembrie 2005; pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 30 mai 2003 (M.
Of. nr. 106/27.05.2003) de retragere la cerere a avizului de retransmisie al SC
T.S. SRL, evaluată provizoriu la 100.000.000 lei; să se dispună obligarea SC T.S.
SRL la plata diferenței dintre sumele plătite cu titlu de cotă – parte de
participare și cele efectiv datorate pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 31
decembrie 2002, actualizată în funcție de rata inflației aferentă perioadei
cuprinsă între data scadenței obligației de plată și data plății efective și
evaluată provizoriu la 700.000.000 lei; să se dispună obligarea SC T.S. SRL la
plata dobânzilor aferente perioadei cuprinsă între scadența obligației de plată
și data plății efective, pentru sumele datorate cu titlu de diferență între
sumele plătite cu titlu de cotă parte de participare și cele efectiv datorate
în perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002, evaluate provizoriu la
70.000.000 lei; să se dispună rezilierea contractului de asociere intervenit la
1 ianuarie 2000 între reclamanți și SC T.S. SRL; să se dispună obligarea SC T.S.
SRL la plata daunelor interese compensatorii constând atât din beneficiul
nerealizat, cât și din pierderea efectiv suferită, evaluate provizoriu la
5.000.000.000 lei, la plata de daune morale în valoare de 100.000.000 lei, și
la plata cheltuielilor de judecată, în solidar cu pârâta SC T.S.C. SRL.
Prin sentința nr. 3542/ COM
din 10 noiembrie 2005, Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins
excepția de nulitate a contractului de asociere încheiat la data de 1 ianuarie
2000, invocată de către pârâta SC T.S. SRL a admis în parte acțiunea formulată
de către reclamanți, a dispus rezilierea contractului de asociere încheiat la
data de 1 ianuarie 2000, a obligat pârâta SC T.S. SRL la plata următoarelor
sume în favoarea reclamanților: 91.302,93 Ron reprezentând cotă – parte din
profitul pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 30 mai 2003; 22.740,18 Ron
reprezentând dobândă legală aferentă sumei de 91.302,93 Ron calculată până la
data de 31 august 2004 și dobânda legală, în continuare, până la plata
integrală a acestei sume; 91.886,46 Ron reprezentând cotă-parte din profitul
asocierii pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002; 45.726,14 Ron
reprezentând dobândă legală aferentă sumei de 91.866,46 Ron calculată până la
data de 31 august 2004 și dobânda legală, în continuare, până la achitarea
integrală a acestei sume; 421.604,1 Ron reprezentând daune-interese
compensatorii.
A respins, ca nefondate,
capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune rezultate din
actualizarea sumelor de 91.302,93 Ron și 91.866,46 Ron cu indicele de inflație
și la plata de daune morale.
A admis cererea de
intervenție accesorie formulată de către intervenienta SC A.T. SRL în favoarea
SC T.S. SRL și a SC T.S.C. SRL pentru primele două capete de cerere ale
acțiunii reclamanților, soluționate prin încheierea pronunțată la data de 26
martie 2004, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța a reținut că, între părți s-a încheiat contractul de
asociere la data de 1 ianuarie 2000, că de la data de 1 ianuarie 2003 și până
la data de 30 mai 2003, data retragerii la cerere a avizelor de retransmisie
ale SC T.S. SRL, reclamanții nu au primit cota-parte din profitul asocierii la
care erau îndreptățiți, în cuantum de 91.302,93 RON.
De asemenea, în perioada 1
ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002, reclamanții nu au primit integral sumele
datorate cu titlu de cotă-parte din profitul asocierii stabilită la 91.866,46
lei.
Dobânda legală la sumele sus
prevăzute este datorată în temeiul art. 43 C. com., dar și al dispozițiilor art.
2 și 3 din O.G. nr. 9/2000, privind nivelul dobânzii legale pentru obligații
bănești.
Capătul de cerere privind
rezilierea contractului de asociere încheiat la data de 1 ianuarie 2000, este
întemeiat întrucât pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale, precum și
capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune-interese în
temeiul art. 1021 C. civ., ca urmare a desființării contractului din culpa
pârâtei, cuantificat la 421.604,1 RON.
Având în vedere că dobânda
legală cuprinde și rata inflației, nu se mai impune actualizarea sumelor de
91.302,93 RON și 91.866,46 RON cu indicele de inflație și față de probele
administrate, se constată că nu rezultă producerea unui prejudiciu moral cert,
instanța respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata de daune morale.
Împotriva acestei hotărâri
au declarat apel reclamanții B.C., T.D.G. și pârâta SC T.S. SRL CONSTANȚA,
criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 121/ COM
din 23 mai 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și
fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis ambele apeluri și a
schimbat în parte sentința, în sensul că:
A obligat pârâta către
reclamanți la plata dobânzii legale aferentă sumei de 91.302,93 RON pentru
perioada 19 septembrie 2003 și până la achitarea integrală a acestei sume; a
admis cererea privind actualizarea sumei de 91.302,93 RON, reprezentând
cota-parte din profit pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 30 mai 2003 cu indicele
de inflație pentru perioada cuprinsă între 19 septembrie 2003 și data plății și
dispune plata acesteia; a obligat pârâta către reclamanți la plata sumei de
86.572 RON cotă-parte din profit pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie
2002; a obligat pârâta către reclamanți la plata dobânzii legale pentru suma
sus menționată, pentru perioada 19 septembrie 2003 și până la data plății; a
admis cererea privind actualizarea de 86.572 RON cu indicele de inflație pentru
perioada 19 septembrie 2003 și data plății și a dispus plata acesteia. Au fost
menținute restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a decide astfel,
instanța de apel a reținut cu privire la apelul reclamanților că, instanța de
fond a acordat doar dobânda legală, fără însă a acorda și rata inflației,
reținând în mod greșit că dobânda legală include și rata inflației, iar cu privire
la acordarea daunelor morale, în mod corect instanța de fond a dispus
respingerea sa întrucât nu rezultă producerea unui prejudiciu moral.
În ceea ce privește
precizările formulate, prin care se solicită majorarea pretențiilor conform
concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, se reține, că apelanții
reclamanți, prin motivele de apel, nu au contestat sumele acordate prin
sentința de fond.
Cu privire la apelul
pârâtei, s-a reținut că, în ceea ce privește perioada 2000 - 2002, conform
raportului de expertiză, reclamanților, conform cotei lor, li se cuvin 86.572
lei, suma respectivă fiind stabilită prin scăderea impozitului pe profit,
precum și a sumei încasate.
Astfel, nu poate fi primită
susținerea apelantei SC T.S. SRL că reclamanții au încasat pentru perioada 2000
– mai 2003 mai mult decât li s-a cuvenit, întrucât s-a scăzut și contravaloarea
investițiilor efectuate (233.445 lei).
Cu privire la data scadenței
debitului, conform contractului încheiat între părți [(cap. III alin. (2) din
dosarul de fond)] „părțile /reclamanții își pot ridica sumele cuvenite când vor
crede de cuviință și își vor achita impozitul pe dividende, conform legii”, astfel
că aceasta va fi stabilită ca fiind 19 septembrie 2003, conform notificării
aflate la dosarul de fond.
Astfel că, dobânzi pentru
întârzierea la plată urmează a se acorda începând cu 19 septembrie 2003, iar
reactualizarea sumelor sus menționate, în funcție de indicele de inflație, se
va dispune, începând tot cu 19 septembrie 2003.
Rezilierea contractului de
asociere și obligarea pârâtei la plata daunelor interese a fost soluționat
corect de către instanța de fond, având în vedere că pârâta nu și-a respectat
obligațiile contractuale, prin retransmisia autorizației unui terț, s-a produs
imposibilitatea derulării contractului, cum stabiliseră inițial părțile.
De asemenea, instanța corect
a respins excepția nulității contractului, în cauză nu sunt incidente dispozițiile
art. 1513 C. civ.
Împotriva acestei decizii,
în termen legal, au declarat recurs reclamanții B.C., T.D.G. și pârâta SC T.S.
SRL CONSTANȚA.
Recursul reclamanților B.C.
și T.D.G. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au
solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în
sensul obligării intimatei SC T.S. SRL la plata dobânzilor legale aferente
sumelor cuvenite cu titlu de cotă - parte de participare la profitul asocierii
și a sumelor cuvenite cu titlu de daune interese compensatorii, precum și a
daunelor interese moratorii și a daunelor morale, cu cheltuieli de judecată.
Critica adusă deciziei de
către reclamanți, vizează, în esență, aplicarea greșită a legii cu privire la
momentul de la care instanța de apel a înțeles să acorde atât dobânzile legale
cât și daunele-interese rezultate din devalorizarea monedei naționale, precum
și faptul că nu s-a analizat majorarea pretențiilor reclamanților formulate
direct în apel, pe baza concluziilor raportului de expertiză. De asemenea
capătul de cerere privind acordarea daunelor morale a fost soluționat în mod
greșit.
Recursul pârâtei SC T.S. SRL
CONSTANȚA a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9, 8 și 7 C. proc.
civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii
apelului său și respingerea apelului declarat de reclamanți, iar pe fond
respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Criticile formulate de
pârâta SC T.S. SRL CONSTANȚA, se referă la nelegalitatea măsurii cumulării
daunelor moratorii cu cele compensatorii, încălcarea dispozițiilor art. 969 și
977 C. civ. și nerespectarea prevederilor art. 129 C. proc. civ., cu privire la
distincția dintre dividende și profit.
Se mai critică decizia
pentru acordarea atât a dobânzii legale cât și a sumei rezultând din actualizarea
creanței cu rata inflației, încălcarea prevederilor art. 102 – art. 1021 C.
civ., privind rezilierea contractului, precum și greșita interpretare a
prevederilor art. 1513 C. civ. și faptul că instanța de apel a înlăturat, fără
motivare, concluziile raportului de expertiză.
Analizând decizia prin
prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate,
urmând a fi admise, decizia va fi casată cu trimitere spre rejudecare aceleiași
instanțe, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în
judecată, reclamanții au solicitat obligarea subscrisei SC T.S. SRL la plata
cotei-părți din profitul realizat în temeiul contractului de asociere în
participațiune, pentru perioadele 1 ianuarie 2003 – 30 mai 2003 și, 1 ianuarie
2000 – 31 decembrie 2002, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei
sume, actualizată în funcție de rata inflației.
Instanța de fond a respins
această cerere, pe considerentul că nu se pot acorda cumulat atât daunele
moratorii, cât și cele compensatorii, iar instanța de apel prin aplicarea
greșită a prevederilor art. 1088 C. civ., a dispus acordarea cumulată atât a
dobânzilor cât și actualizarea sumei datorate cu coeficientul de inflație, în
măsura în care ambele aceste măsuri tind la repararea aceluiași prejudiciu.
Astfel, dobânzile nu pot fi
cumulate nici cu daunele-interese compensatorii, nici cu rata inflației, în
acest din urmă caz fiind vorba despre o dublă reparație a aceluiași prejudiciu.
Prevederile Cap. III din
contractul de asociere încheiat între pârâtă și intimații reclamanți T.D. și B.C.,
arată că „Părțile de comun acord au stabilit procentele care vor reveni
părților sunt: SC T.S. SRL va încasa 60 % din dividende, T.D. și B.C. vor
încasa 40 % din dividende; părțile își pot ridica sumele cuvenite când vor
crede de cuviință și își vor achita impozitul pe dividende conform legii”.
Această clauză din
contractul de asociere se referă la momentul scadenței debitului care
corespunde cu sfârșitul fiecărui an fiscal, astfel că, data de 19 septembrie
2003 a fost greșit reținută de instanța de apel, fiind stabilită în mod
aleatoriu, având în vedere că din contractul încheiat între părți nu rezultă cu
certitudine data scadenței debitului, iar profitul nu se poate cunoaște decât
la sfârșitul fiecărui an fiscal.
Potrivit art. 977 C. civ.,
„interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților
contractante, iar nu după sensul literal al termenilor”, în speță este
neîndoielnic că intenția părților semnatare ale contractului de asociere a fost
de a stabili procentele care urmează a reveni fiecăreia raportat la cota-parte,
părțile semnatare înțelegând să distribuie fiecăreia câte o cotă-parte din
profit, iar nu din dividende, chiar dacă părțile așa au menționat în contractul
de asociere în participațiune.
Potrivit art. 67 alin. (1)
din Legea nr. 31/1990 „cota-parte din profit ce se plătește fiecărui asociat
constituie dividend” și nu se poate confunda cu cota de asociere.
Astfel că, dividendele nu
pot fi confundate cu profitul, așa cum a fost considerat de către ambele
instanțe. Susținerile instanței de apel în sensul că „nu se poate reține
susținerea apelantei SC T.S. SRL că reclamanții au încasat pentru perioada 2000
– mai 2003 mai mult decât li s-a cuvenit, întrucât în varianta de la pag. 291
s-a scăzut și contravaloarea investițiilor efectuate” denotă că instanța nu a
făcut nici un moment distincție între noțiunile dividende și profit,
cheltuielile cu investițiile nu pot fi asimilate cu obligațiile fiscale.
Urmare a efectuării
raportului de expertiză, pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 30 mai 2003,
întrucât nu au fost calculate și încasate dividende, calculul efectuat de
experți a fost realizat prin raportare la profitul net, deși în cuprinsul
contractului de asociere în participațiune se prevede că intimații reclamanți
vor primi o cotă-parte din dividende, prin raportul de expertiză se validează
plata unei cote-părți din profit, rezultat pe care instanța îl însușește fără
rezerve.
Astfel, critica pârâtei formulată
în acest sens este neîntemeiată, în cauză fiind vorba de un contract de
asociere în participațiune și nu de un litigiu ce vizează drepturi între
asociați și societate, conform dispozițiilor Legii nr. 31/1990.
Așa fiind, recursurile se
vor admite și potrivit art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ., se va dispune
casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care
va stabili corect starea de fapt cu privire la data scadenței debitului care
corespunde cu sfârșitul fiecărui an fiscal, va administra proba cu expertiză
contabilă pentru a se verifica modul în care părțile au îndeplinit condițiile
de plată datorate în temeiul contractului de asociere în participațiune, precum
și imposibilitatea cumulului dobânzii cu alte daune interese.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate
de reclamanții B.C., T.D.G. și de pârâta SC T.S. SRL CONSTANȚA împotriva
deciziei nr. 121/ COM din 23 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția
comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.
Casează decizia atacată și
trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 31 ianuarie 2008.