ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2998/2009

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 1306 din 27

iunie 2008 a Tribunalului Dolj, secția comercială, a fost admisă

cererea reclamantei Ș.E. din Craiova iar pârâta SSIF O.G.I. SA Craiova a

fost obligată să remită reclamantei istoricul de cont al tuturor

operațiunilor efectuate prin intermediul pârâtei de autorul reclamantei,

Ș.D.

În esență

instanța a reținut că la 17 ianuarie 2007 a decedat soțul

reclamantei, persoană ce a avut încheiat cu pârâta contract de brokeraj,

fapt recunoscut de pârâtă la interogatoriu, și care a derulat

operațiuni de cont prin intermediul pârâtei.

În consecință, cum

reclamanta și-a dovedit calitatea de moștenitoare a defunctului

său soț, alături de cele două fiice, s-a apreciat că

are tot interesul în promovarea unei asemenea acțiuni nefiind primită

apărarea pârâtei în sensul că în contractul încheiat cu defunctul

există o clauză de confidențialitate și din acest

considerent refuzul său de a pune la dispoziția succesorilor datele

solicitate este justificat.

Instanța a apreciat

că respectiva clauză de confidențialitate și-a produs

efectul doar pe timpul vieții semnatarului contractului, nu și

față de moștenitorii lui care au dreptul și interesul de a

cunoaște cu exactitate toate elementele ce alcătuiesc patrimoniul

defunctului.

Apelul declarat de

pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin

decizia nr. 294 din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială.

Instanța de apel a

apreciat că fișa depusă de pârâtă la fond nu lipsește

de interes sau de obiect cererea reclamantei, cum susține apelanta,

deoarece ea nu cuprinde întregul istoric al tranzacțiilor, ci conține

doar date și informații parțiale în legătură cu

acestea.

De asemenea instanța de

apel a menținut soluția de fond și cu privire la clauza de

confidențialitate stipulată în art. 3.13 din contractul de brokeraj

reținând că aceasta nu-și produce efectele și

față de succesorii defunctului contractant.

Critica referitoare la

reducerea onorariului apărătorului a fost respinsă cu motivarea

că onorariul avocatului se negociază între avocat și client

și nu există criterii obiective de stabilire a onorariului de avocat,

astfel încât să se pună problema reducerii lui.

Nemulțumită de

această decizie pârâta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru

nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de

recurs recurenta critică decizia dată în apel întrucât a omis să

cerceteze toate motivele sale de apel, fapt ce face imposibilă cercetarea

lor pentru prima dată în recurs, în cauză impunându-se trimiterea

spre rejudecare.

De asemenea apreciază

că greșit a fost obligată să remită istoricul de cont

câtă vreme la fila 7 fond exista acest istoric și cererea de

deschidere de cont semnată de defunct, iar Bursa de Valori București

a pus la dispoziția reclamantei istoricul tranzacțiilor pe care

reclamanta, de altfel, le cunoaște încă din 2005 când soțul

său și-a vândut toate acțiunile deținute anterior.

În consecință,

cererea reclamantei este lipsită atât de obiect cât și de interes,

iar de la data decesului, conform art. 9.1 din contractul de brokeraj,

contractul s-a și reziliat.

Prin punerea la

dispoziție a contului clientului se încalcă cele stipulate în art. 3.13

din contract, respectiv confidențialitatea datelor, cu atât mai mult cu

cât aceasta nu și-a dovedit calitatea de succesor și nici nu a

indicat adresa la care să-i fie trimise datele solicitate.

Prin ultima critică

recurenta critică greșita interpretare și aplicare a

dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. instanțele lăsând

la discreția avocatului stabilirea onorariului mare și nejustificat

în sumă de 5.000 lei, sumă la care ea a fost obligată la fond,

fără a se ține cont de valoarea pricinii și munca

îndeplinită de avocat.

La 14 mai 2009 recurenta a

depus la dosar o precizare a argumentării recursului făcând referiri

la societățile în care defunctul a avut calitatea de acționar

și cu privire la operațiunile derulate de acesta prin contul său

și care a format obiectul de cercetare în două cauze penale,

atașând și acte pe care a solicitat Curții să le pună

la dispoziția intimatei, în executarea sentinței de fond.

Prin întâmpinare intimata

reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli

de judecată.

Recursul este nefondat,

urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Anterior analizării

motivelor de recurs se impune, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (3)

C. proc. civ., încadrarea acestora în motivele de recurs prevăzute de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta indicând în recursul său doar temeiul

general, respectiv art. 299 C. proc. civ.

În consecință,

Curtea va analiza recursul formulat doar din perspectiva greșitei

interpretări și aplicări a legii, singurul aspect ce poate forma

obiectul controlului judiciar pe calea recursului, nu și aspectele ce

țin de interpretarea probelor și netemeinicia deciziei recurate.

Astfel, Curtea

apreciază ca nefondată susținerea recurentei privitoare la

nedovedirea calității de moștenitor al defunctului Ș.D. de

către reclamantă și implicit critica privitoare la admiterea

acțiunii acesteia, deoarece reclamanta și-a probat legitimarea

procesuală cu certificatul de moștenitor din 2 mai 2007, aflat la dosarul

de fond.

Critica recurentei

privitoare la încălcarea clauzei de confidențialitate stipulată

în art. 3.13 din contractul de brokeraj prin obligarea sa de a pune la

dispoziția reclamantei datele solicitate este nefondată deoarece

confidențialitatea asumată de recurentă față de

cocontractantul său nu este afectată prin punerea la dispoziție

a datelor solicitate de reclamantă, deoarece reclamanta este succesoarea

defunctului și se subrogă astfel în drepturile autorului său.

Chiar dacă potrivit art.

9.1 lit. d) din contract decesul clientului persoană fizică are ca

efect rezilierea contractului, cum susține recurenta, rezilierea produce

efecte doar pentru viitor și nu o exonerează pe recurentă de a

pune la dispoziția succesorilor cocontractantului său date în

legătură cu operațiunile anterior derulate, până la data

decesului, cum corect a reținut și instanța de apel.

Împrejurarea că în

recurs – ca de altfel și în apel – s-au depus de către recurentă

copiile unor acte referitoare la tranzacții efectuate prin intermediul

său de defunct, considerând că se face astfel dovada executării

sentinței de fond, pe lângă faptul că nu au relevanță

în soluționarea recursului – întrucât ele vizează executarea

sentinței de fond și nu motivele de nelegalitate a deciziei din apel

– Curtea constată că ele nici nu privesc obiectul cererii

reclamantei, respectiv acela de a i se remite istoricul de cont al tuturor

operațiunilor derulate de defunct prin intermediul recurentei.

De asemenea, Curtea

apreciază ca nefondată și critica privitoare la greșita

aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. deoarece onorariul avocatului, conform art. 133 din statutul profesiei de

avocat se stabilește liber între avocat și client și nu de

către instanță.

Cât privește însă

dreptul judecătorilor de a mări sau micșora onorariile

apărătorilor, drept conferit de dispozițiile art. 274 alin. (3) C.

proc. civ., acesta poate fi exercitat doar atunci când, motivat, va constata

că sunt nepotrivit de mari sau de mici față de valoarea pricinii

sau munca îndeplinită de avocat.

Instanța de apel a

apreciat însă că în speța de față nu se pune problema

reducerii onorariului avocatului, apreciere ce ține de temeinicia

soluției și nu de nelegalitatea ei, singura ce poate fi

cenzurată pe calea recursului.

În consecință,

Curtea apreciază că recursul pârâtei este nefondat motiv pentru care

îl va respinge, recurenta urmând a fi obligată, în temeiul

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., să plătească

intimatei suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, suma

reprezentând onorariul apărătorului dovedit cu acte în dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SSIF O.G.I. SA Craiova, împotriva deciziei nr. 294 din 23 octombrie

2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

ca nefondat.

Obligă recurenta la

5.000 lei cheltuieli de judecată, către intimata Ș.E.

Irevocabilă.

Pronunțata în

ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2009.