ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3274/2011

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1172

din 24 aprilie 2008, Tribunalul Dolj, secția comercială, într-un prim ciclu

procesual a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul C.T., urmare

admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D.A.F., a

luat act de renunțarea reclamantului la judecata cererii formulate împotriva SC

T.V. SRL și a disjuns cererea formulată de reclamant împotriva SC X.T.A.L. SRL

CRAIOVA.

Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 294 din 29 octombrie 2008 a admis apelul declarat de reclamant, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la

aceeași instanță reținând că pârâtul în calitate de asociat are calitate

procesuală pasivă într-o cerere de excludere formulată de celălalt asociat.

În rejudecare, după respingerea

recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel de Înalta Curte de

Casație și Justiție prin decizia nr. 3335 din 11 decembrie 2009, Tribunalul

Dolj prin sentința nr. 1059 din 19 mai 2010 a respins atât acțiunea promovată de reclamant cât și cererea reconvențională formulată de pârât luând act că

reclamantul a renunțat la judecarea cererii formulate împotriva SC T.V. SRL.

Judecătorul fondului

a apreciat că cererile formulate de părți în calitate de asociați având ca

obiect excluderi reciproce din societate au rămas fără interes deoarece prin

decizia nr. 184 din 11 septembrie 2007, Curtea de Apel Craiova a dispus

dizolvarea SC C.M. SRL și intrarea acesteia în lichidare iar potrivit art. 233 alin.

(4) din Legea nr. 31/1990, societatea își păstrează personalitatea juridică

doar pentru operațiunile lichidării până la terminarea acesteia.

Ca atare, nici un

asociat nici celălalt nu are interesul să ceară excluderea din societate și

nici societatea nu are interes legitim să se pretindă lezată prin fapte de

concurență neloială.

Reclamantul C.T. a

declarat apel împotriva sentinței susținând că interesul său în promovarea și

menținerea capătului de cerere privind obligarea pârâților la daune interese

cauzate prin acte de concurență neloială este născut, actual, legitim și

personal deoarece faptele de concurență privesc perioada anterioară hotărârii

de dizolvare.

Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 23 din 23 februarie 2011 a admis apelul declarat de reclamant, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre

rejudecare la prima instanță.

După un examen

teoretic a condiției interesului în exercitarea acțiunii, instanța de apel a reținut

că societatea, deși dizolvată, își păstrează personalitatea juridică pentru

operațiunile lichidării până la terminarea acesteia, fapt ce presupune existența

unui patrimoniu propriu care garantează executarea obligațiilor sociale, o

reprezentare proprie, ea putând sta singură în justiție.

Dacă lipsa

interesului se justifică cu privire la cererea de excludere, cât privește

cererea de despăgubiri pentru fapte de concurență anterioare pronunțării

hotărârii de dizolvare pentru prejudiciul cauzat SC C.M. SRL CRAIOVA nu se

poate susține că cererea reclamantei este lipsită de interes.

În contra acestei decizii

a declarat recurs pârâtul D.A.F. în nume propriu și ca reprezentant al SC

X.T.A.L. SRL Craiova solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii

apelului și menținerii sentinței pronunțată de tribunal.

Recurenta își

încadrează motivele de nelegalitate în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., arătând că:

- argumentele

prezentate de instanța de apel privesc excepția lipsei capacității de folosință

iar nu de interes deoarece pentru existența sau nu a interesului sunt

irelevante patrimoniul și organele de conducere ale societății, motivele fiind,

deci, străine de natura pricinii;

- dispoziția art. 233

din Legea nr. 31/1990 au fost greșit aplicate deoarece în faza lichidării nu se

mai pot constitui drepturi în patrimoniul societății, lichidarea presupunând

doar plata datoriilor și încasarea creanțelor conform art. 51 din Decretul nr. 31/1954.

Recursul este fondat

pentru considerentele care urmează:

Instanța de apel,

prin decizia sa, în limitele criticilor formulate, a apreciat că reclamantul,

asociat al societății dizolvate, are interes în promovarea cererii de obligare

la repararea prejudiciului cauzat prin fapte de concurență neloială care au

privit societatea aflată în lichidare, sub motiv că respectivele fapte au avut

loc anterior hotărârii judecătorești care a dispus dizolvarea societății.

Numai că, paguba

pentru eventuale prejudicii prin fapte de concurență neloială se produce în

patrimoniul societății, iar nu al asociatului persoană fizică.

Cum în cauza de față

reclamant în cererea de reparare a prejudiciului este asociatul persoană

fizică, societatea având calitate de pârâtă pentru opozabilitatea hotărârii,

iar statutul acestei societăți este

cel al societății dizolvate aflate în

lichidare, cu capacitate juridică restrânsă, interesul pe care instanța de apel

l-a apreciat a fi în prezență, nu există prin raportare la persoana reclamantului.

Aceasta deoarece,

cerințele pe care interesul trebuie să le îndeplinească la promovarea acțiunii

sau, după caz, la menținerea ei pe durata procesului, sunt cerute cumulativ,

or, în situația de față lipsește condiția ca el să fie personal, respectiv

direct și determinat, în sensul ca folosul practic urmărit prin acțiune să se

cuvină și să aparțină reclamantului.

Într-adevăr, acțiunea

cu acest obiect a fost promovată nu de societate în al cărui patrimoniu s-ar fi

reflectat prejudiciul cauzat prin fapte de concurență neloială, dacă nu ar fi

fost dizolvată, ci de un asociat, persoană fizică, care în nume personal

urmărește aproprierea unui drept patrimonial al cărui titular nu este și ale

cărui eventuale creanțe față de societate, pot fi valorificate în procedura

lichidării societății.

Prin acțiunea formulată

reclamantul C.T. l-a chemat în judecată pe pârâtul recurent, coasociat, pentru

a se constata prin hotărâre ”că acesta se face vinovat de săvârșirea unor fapte

de concurență neloială față de SC C.M. SRL” și, ca acesta să fie obligat către

el la plata prejudiciului cauzat prin faptele sale, cuantumul prejudiciului

ulterior precizat provizoriu fiind de 10.000 RON. În acest context, susținerea

din apel a reclamantului că a fost prejudiciat în sensul diminuării drepturilor

sale patrimoniale ca asociat și administrator prin faptele de concurență

neloială exercitate asupra societății cât timp aceasta nu a reclamat nici un

prejudiciu anterior dizolvării sale, nu poate fi primită.

Prin urmare, critica

cu privire la motivarea străină de pricină este întemeiată deoarece instanța de

apel face analiza elementelor care constituie personalitatea juridică a societății

dizolvate în condițiile în care ea nu are calitatea de reclamantă, calitate în

care să pretindă recunoașterea unor drepturi patrimoniale, ci pe aceea de

pârâtă, chemată în proces numai pentru opozabilitatea hotărârii.

Pentru aceleași

considerente, și critica privitoare la greșita aplicare a prevederilor art. 233

din Legea nr. 31/1990 este întemeiată, acestea având ca obiect de reglementare

capacitatea juridică restrânsă a societății dizolvate, limitată la operațiunile

lichidării, până la terminarea acesteia.

Prin urmare, Înalta

Curte, în raport de prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., va admite

recursul, va modifica decizia și va respinge apelul declarat de reclamant.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de recurentul - pârât D.A.F. împotriva deciziei nr. 23/2011

din 23 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială.

Modifică decizia

atacată, în sensul că respinge apelul formulat de reclamantul C.T. împotriva

sentinței nr. 1069 din 19 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2011.