ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3193/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul S.A., a

chemat în judecată pe pârâții SC P.F.P. SRL și I.G., solicitând instanței ca

prin hotărârea ce o va pronunța să dispună excluderea pârâtului I.G. din

societate a SC P.F.P. SRL Motru, societate urmând a-și continua activitatea sub

forma societății cu răspundere limitată cu asociat unic, urmând a se stabili și

cui revin părțile sociale.

Tribunalul Gorj, secția

comercială, a admis acțiunea și în baza art. 222 alin. (1) lit. a), raportat la

art. 223 din Legea nr. 31/1990 a dispus excluderea din societate a asociatului I.G.,

urmând ca societatea să-și continue activitatea ca S.R.L. cu asociat unic, în

persoana reclamantului S.A., cu o participare la beneficii/pierderi de 100 %, a

dispus restituirea cotei de participare la capitalul social al societății

pârâte, în cuantum de 100 Ron și comunicarea sentinței Registrului Comerțului.

Împotriva acestei

decizii, pârâtul I.G. a declarat apel, care a fost respins ca tardiv formulat

de către Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia

nr. 32/2011 din 8 martie 2011.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut că mandatarul avocat al pârâtului a

solicitat la data de 25 noiembrie 2010, studierea dosarului și eliberarea unei

copii de pe sentința nr. 68 din 31 martie 2010, aceasta fiind considerată ca

dată la care partea a luat cunoștință, prin mandatarul său, de hotărârea

instanței de fond, dată de la care s-a depășit termenul de 15 zile prevăzut de

art. 384 alin. (1) C. proc. civ., pentru declararea apelului.

Pârâtul a formulat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând în temeiul art. 304

pct. 5 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea

cauzei spre rejudecare, învederând că sentința instanței de fond a fost

comunicată la o adresă care nu constituie domiciliul său, anexând cererii de

recurs, înscrisuri privind dovada angajării sale în Italia și extrase de cont,

neavând cunoștință de acțiunea formulată în cauză.

Recurentul – pârât S.A.

și intimata – pârâtă SC P.F.P. SRL Motru au formulat întâmpinări prin care au

solicitat respingerea recursului întrucât criticile din recurs vizează simple

nemulțumiri, care nu au suport probator fiind străine pricinii și nu se

circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 105 alin.

(2) C. proc. civ.

Recursul este fondat,

urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Art. 304 pct. 5 C.

proc. civ. prevede că hotărârea atacată poate fi casată, când prin hotărârea

dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității

de art. 105 alin.(2) C. proc. civ.

Art. 105 alin. (2) C.

proc. civ. reprezintă dreptul comun în materia nulității actelor de procedură

și temeiul corectării oricăror neregularități procedurale săvârșite de

instanță, context în care urmează a fi analizate actele procedurale avute în

vedere de instanța de apel în soluționarea apelului, pe excepția tardivității.

Pornind de la stabilirea datei de la care începe să curgă termenul, pentru care

regula generală este aceea a curgerii termenului de la momentul comunicării

actului de procedură, data comunicării unui act de procedură este cea înscrisă

în cuprinsul dovezii de comunicare.

În primul ciclu

procesual reclamantul a indicat, prin cererea de chemare în judecată, un

domiciliu al pârâtului, care s-a dovedit a nu fi real, așa cum a constatat

instanța de apel în analiza actului procedural de comunicare a sentinței

instanței de fond, aceasta reținând corect că afișarea hotărârii instanței de

fond la o altă adresă a părții nu este legală, deoarece nu face dovada comunicării

sentinței judecătorești.

Pe aceeași

argumentație, cum că prin comunicare se urmărește aducerea la cunoștința părții

a actului procedural, instanța de apel a reținut, totodată, că actul de

procedură se poate comunica nu doar prin agent, ci și direct părții prezente la

sediul instanței, personal sau prin mandatar, și cum, în cauză, mandatarul

pârâtului a cerut la 25 noiembrie 2011 studierea dosarului și eliberarea unei

copii a sentinței, s-a considerat că de la acea dată trebuie calculat și termenul

de apel.

Or, dacă în analiza

comunicării sentinței instanței de fond la o adresă care nu reprezenta

domiciliul pârâtului la data îndeplinirii actului procedural, instanța a

apreciat corect, în conformitate cu dispozițiile art. 100 și art. 102 alin. (1)

C. proc. civ., în analiza comunicării hotărârii mandatarului pârâtului,

instanța de apel a greșit.

Pe de o parte,

împuternicirea avocatului G.N. nu este semnată de client, în condițiile în care

nu este trecut contractul de asistență juridică, în timpul procesului partea

nefiind reprezentată de acest avocat, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile

cerute de art. 67 și următoarele C. proc. civ., pentru a reține calitatea de

mandatar, iar pe de altă parte, cererea avocatei de a i se comunica copia

sentinței nu putea să atragă curgerea termenului de la data cererii, prin

excepție, potrivit art. 102 alin. (2) C. proc. civ., acest text de lege fiind

aplicabil numai în situația în care se cere de către parte comunicarea

hotărârii celeilalte părți, prezumându-se că cea dintâi o cunoaște de la acea

dată.

Cum, în speță,

sentința instanței de fond nu i-a fost comunicată pârâtului nici personal, nici

prin mandatar, față de actele dosarului, greșit instanța de apel a apreciat că

termenul de apel a început să curgă împotriva părții de la data cererii prin

care s-a solicitat comunicarea unei copii de pe hotărârea în cauză.

În consecință,

constatându-se că instanța de apel a soluționat greșit cauza pe excepția

tardivității apelului, fără a cerceta fondul, în temeiul art. 312 alin. (2), (3)

și (5) C. proc. civ. raportat la art. 304 (pct. 5) C. proc. civ. se va admite

recursul, se va casa hotărârea atacată, urmând a fi trimisă cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul I.G. împotriva deciziei nr. 32/2011 din 8 martie 2011 a

Curții de Apel Craiova, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 octombrie 2011.