Decizia nr. 3335/2009 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs

Prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 29 octombrie 2007, reclamantul C.T. a solicitat excluderea pârâtului D.A.F. din societatea comercială SC C. SRL, ai cărui asociați sunt cele două părți, pentru fapte de concurență neloială și obligarea pârâtului la prejudiciul produs societății prin deturnarea clientelei și folosirea bunurilor și foștilor angajați, prejudiciu estimat la suma de 10.000 lei. La data de 16 mai 2008, reclamantul a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâte și a SC T. SRL și SC T. SRL, susținând că cele două societăți, administrate de pârâtul D.A.F. au concurat la producerea prejudiciului în dauna societății C. În cauză, pârâtul D.A.F. a formulat cerere reconvențională, la data de 22 aprilie 2008, prin care a solicitat, la rândul său, excluderea reclamantului în calitate de asociat din societatea SC C. SRL cu motivarea că acesta și-a înființat o nouă societate SC A. SRL înregistrată la R.C. sub nr. J.16/658/2006, cu același obiect de activitate ca și SC C. SRL și a comis acte de concurență neloială materializate în preluarea întregii infrastructuri a societății C. și transferarea contractelor derulate de aceasta pe noua societate.

Tribunalul Dolj, secția comercială, astfel investit, prin sentința nr. 1172 pronunțată la data de 24 iunie 2008 a disjuns cererea formulată de reclamant împotriva pârâtei SC T. SRL Craiova și a luat act de renunțarea reclamantului la judecata cererii sale față de pârâta SC T. SRL; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D.A. și a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâților D.A.F. și SC T. SRL cu motivarea că pârâtul persoană fizică nu se găsește în raport de concurență comercială cu societatea al cărui asociat este respectiv SC C. SRL .

Sentința a fost apelată de către reclamant pentru motive de nelegalitate și netemeinicie referitoare la soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului D.A.F., față de legitimarea sa ca asociat în cadrul societății și temeiul cererii de excludere respectiv art. 82 din Legea nr. 31/1990. Prin decizia comercială nr. 299 din 29 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul reclamantului, a desființat sentința tribunalului cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a apreciat că D.A.F., în calitate de coasociat are calitate procesual pasivă într-o cerere de excludere formulată de celălalt asociat și prin urmare se impunea examinarea cererii pe fondul ei. Totodată, instanța constată că disjungerea cererii față de pârâta SC T. SRL este greșită în raport de motivele pentru care reclamantul a solicitat extinderea cadrului procesual prin chemarea ei în judecată, soluționarea separată putând conduce la o soluție eronată. Ca motiv de ordine publică instanța reține că, dispozitivul sentinței conține dispoziții total contradictorii deoarece instanța deși respinge acțiunea și față de pârâta SC T. SRL în alineatul următor ia act de renunțarea reclamantului la judecata cererii față de această parte.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal pârâții D.A.F., SC T. SRL și SC T. SRL, solicitând urmare admiterii recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de reclamant. Recurenții și-au întemeiat motivele recursului comun promovat, pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., susținând, în sinteză în dezvoltarea criticilor următoarele: - instanța de apel nu indică motivele de fapt și de drept care au impus admiterea apelului, argumentele invocate în considerentele hotărârii fiind străine de obiectul dedus judecății, în condițiile în care apelantul nu a invocat nepronunțarea primei instanțe pe cererea reconvențională și nici disjungerea greșită a cererii față de pârâta SC T. SRL; - motivele de ordine publică nu au fost puse în discuția prealabilă a părților, instanța încălcând flagrant și dispozițiile art. 129 alin. ultim C. proc. civ., care prevede obligativitatea de a examina cererea numai în raport de limitele investirii; - instanța de apel nu a observat nici faptul că SC C. SRL singura care ar avea interes într-o eventuală cerere de excludere, a fost dizolvată, fiind în procedura de lichidare conform deciziei nr. 184 din 11 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, hotărâre rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat în acea cauză.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de motivele de recurs invocate, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerentele: 5.1. Critica de nemotivare nu subzistă. Având a se pronunța potrivit motivelor scrise de apel asupra excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului persoană fizică, instanța de apel, cu o motivare pertinentă, statuează în mod corect că asociatul administrator din societățile cu răspundere limitată poate fi exclus din societate la cererea oricărui coasociat și prin urmare pârâtul D.A.F. se legitimează procesual pasiv în cauză, așa încât, prima instanță în mod greșit nu a intrat în cercetarea fondului. Soluția pronunțată de instanța de apel în aceste circumstanțe de fapt și de drept este conformă cu dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la judecarea apelului, potrivit cărora se impune desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. 5.2. Referitor la celelalte nelegalități, constatate de instanța de apel din oficiu ca motive de ordine publică, vizând contradicțiile din dispozitivul sentinței și nepronunțarea pe cererea reconvențională, deși sunt pe deplin întemeiate, nu rezultă din practicaua deciziei că au fost puse în discuția prealabilă a părților. Această neregularitare de ordin procedural nu este însă de natură să ducă la modificarea sau casarea deciziei, față de soluția adoptată pe excepția lipsei calității procesual pasive, de desființare a sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Altfel spus, făcând abstracție de nelegalitățile invocate ca motive de ordine publică, hotărârea de desființare a sentinței fondului ca o consecință a soluționării greșite a excepției lipsei calității procesual pasive este perfect legală, iar existența sau inexistența și a altor încălcări nu impuneau, în acest context juridic, adoptarea unei alte soluții. 5.3. Cât privește existența unei hotărâri irevocabile de dizolvare a societății SC C. SRL, respectiv decizia nr. 184 din 11 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2308 din 25 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, Curtea constată sub un prim aspect că, recurenții nu au invocat-o cu ocazia judecării apelului, la data de 29 octombrie 2008, deși hotărârea de dizolvare devenise irevocabilă din data de 25 iunie 2008, așa încât, recurenții nu pot susține, omisso medio, că instanța de apel nu a avut-o în vedere la pronunțarea deciziei. Sub un al doilea aspect, este incontestabil că această hotărâre, intrată în puterea lucrului judecat, are influență asupra soluției ce se va pronunța pe fondul litigiului, deoarece dizolvarea societății pentru neînțelegeri grave între asociați și excluderea asociaților cu obligarea la daunele produse societății sunt chestiuni conexe, ce vor fi analizate de instanță cu ocazia reejudecării cauzei așa încât și din această perspectivă, soluția de rejudecare este, din punct de vedere juridic, singura aptă să conducă la pronunțarea unei hotărâri care să țină seama de circumstanțele concrete pe care le prezintă cauza. Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.