ÎCCJ, Decizia nr. 3335/2009

Societate

comercială. Acte de concurență neloială săvârșite

de un asociat. Acțiune în daune-interese formulată de co-asociat.

Lipsa interesului

Cuprins

pe materii: Drept procesual civil. Procedura în fața primei instanțe

Index

alfabetic: daune-interese

-

interes

-

concurență neloială

-

dizolvare

Cerințele pe care interesul trebuie să le

îndeplinească la promovarea acțiunii sau, după caz, la

menținerea ei pe durata procesului, sunt cerute cumulativ, folosul practic

urmărit prin acțiune trebuind să i se cuvină și

să îi aparțină reclamantului.

Astfel, această cerință nu este îndeplinită

în cazul în care un asociat promovează o acțiune pentru obligarea

co-asociatului la repararea prejudiciului cauzat societății prin

fapte de concurență neloială, sub motiv că respectivele

fapte au avut loc anterior hotărârii judecătorești prin care s-a

dispus dizolvarea societății, întrucât această acțiune

trebuia să fie promovată de societatea în al cărei patrimoniu

s-ar fi reflectat prejudiciul, dacă nu ar fi fost dizolvată, iar nu

de către un asociat, persoană fizică, care în nume personal

urmărește aproprierea unui drept patrimonial al cărui titular nu

este și ale cărui eventuale creanțe față de societate

pot fi valorificate în procedura lichidării societății.

Secția

a II-a civilă, Decizia nr. 3274 din 25 octombrie 2011

(…)În rejudecare, după respingerea recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel de Înalta Curte de Casație

și Justiție prin decizia nr. 3335/2009, Tribunalul Dolj, prin

sentința nr. 1059/2010, a respins atât acțiunea promovată de

reclamant cât și cererea reconvențională formulată de pârât

luând act că reclamantul a renunțat la judecarea cererii formulate

împotriva SC T. SRL.

Judecătorul fondului a apreciat că cererile formulate

de părți în calitate de asociați având ca obiect excluderi

reciproce din societate au rămas fără interes deoarece prin

decizia nr. 184/2007, Curtea de Apel Craiova a dispus dizolvarea SC C. SRL

și intrarea acesteia în lichidare, iar potrivit art. 233 alin. (4) din

Legea nr. 31/1990, societatea își păstrează personalitatea

juridică doar pentru operațiunile lichidării până la

terminarea acesteia.

Ca atare, nici un asociat nici celălalt nu are interesul

să ceară excluderea din societate și nici societatea nu are

interes legitim să se pretindă lezată prin fapte de

concurență neloială.

Reclamantul C.T. a declarat apel împotriva sentinței

susținând că interesul său în promovarea și menținerea

capătului de cerere privind obligarea pârâților la daune interese

cauzate prin acte de concurență neloială este născut,

actual, legitim și personal deoarece faptele de concurență

privesc perioada anterioară hotărârii de dizolvare.

Curtea de Apel Craiova, Secția comercială, prin

decizia nr. 23/2011, a admis apelul declarat de reclamant, a desființat sentința

apelată și a trimis cauza spre rejudecare la prima

instanță.

După un examen teoretic al condiției interesului în

exercitarea acțiunii, instanța de apel a reținut că

societatea, deși dizolvată, își păstrează

personalitatea juridică pentru operațiunile lichidării până

la terminarea acesteia, fapt ce presupune existența unui patrimoniu

propriu care garantează executarea obligațiilor sociale, o

reprezentare proprie, ea putând sta singură în justiție.

Dacă lipsa interesului se justifică cu privire la cererea

de excludere, cât privește cererea de despăgubiri pentru fapte de

concurență anterioare pronunțării hotărârii de

dizolvare pentru prejudiciul cauzat SC C. SRL Craiova nu se poate susține

că cererea reclamantei este lipsită de interes.

În contra acestei decizii a declarat recurs pârâtul D.A.F. în

nume propriu și ca reprezentant al SC X.T. SRL Craiova solicitând

modificarea acesteia în sensul respingerii apelului și menținerii

sentinței pronunțată de tribunal.

Recurenta și-a încadrat motivele de nelegalitate în

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., arătând că:

- argumentele prezentate de instanța de apel privesc

excepția lipsei capacității de folosință, iar nu de

interes deoarece pentru existența sau nu a interesului sunt irelevante

patrimoniul și organele de conducere ale societății, motivele

fiind, deci, străine de natura pricinii;

- dispozițiile art. 233 din Legea nr. 31/1990 au fost

greșit aplicate deoarece în faza lichidării nu se mai pot constitui

drepturi în patrimoniul societății, lichidarea presupunând doar plata

datoriilor și încasarea creanțelor conform art. 51 din Decretul nr.

31/1954.

Recursul este fondat pentru considerentele care urmează:

Instanța de apel, prin decizia sa, în limitele criticilor

formulate, a apreciat că reclamantul, asociat al societății

dizolvate, are interes în promovarea cererii de obligare la repararea

prejudiciului cauzat prin fapte de concurență neloială care au

privit societatea aflată în lichidare, sub motiv că respectivele

fapte au avut loc anterior hotărârii judecătorești care a dispus

dizolvarea societății.

Numai că paguba pentru eventuale prejudicii prin fapte de

concurență neloială se produce în patrimoniul

societății, iar nu al asociatului persoană fizică.

Cum în cauza de față reclamant în cererea de reparare

a prejudiciului este asociatul persoană fizică, societatea având

calitate de pârâtă pentru opozabilitatea hotărârii, iar statutul

acestei societăți este cel al societății dizolvate aflate

în lichidare, cu capacitate juridică restrânsă, interesul, pe care

instanța de apel l-a apreciat a fi în prezență, nu există

prin raportare la persoana reclamantului.

Aceasta deoarece cerințele pe care interesul trebuie

să le îndeplinească la promovarea acțiunii sau, după caz,

la menținerea ei pe durata procesului, sunt cerute cumulativ, or, în

situația de față lipsește condiția ca el să fie

personal, respectiv direct și determinat, în sensul ca folosul practic

urmărit prin acțiune să se cuvină și să

aparțină reclamantului.

Într-adevăr, acțiunea cu acest obiect a fost

promovată nu de societate în al cărei patrimoniu s-ar fi reflectat

prejudiciul cauzat prin fapte de concurență neloială, dacă

nu ar fi fost dizolvată, ci de un asociat, persoană fizică, care

în nume personal urmărește aproprierea unui drept patrimonial al

cărui titular nu este și ale cărui eventuale creanțe

față de societate, pot fi valorificate în procedura lichidării

societății.

Prin acțiunea formulată reclamantul C.T. l-a chemat în

judecată pe pârâtul recurent, coasociat, pentru a se constata prin

hotărâre ”că acesta se face vinovat de săvârșirea unor

fapte de concurență neloială față de SC C. SRL”

și, ca acesta să fie obligat către el la plata prejudiciului

cauzat prin faptele sale, cuantumul prejudiciului ulterior precizat provizoriu

fiind de 10.000 RON. În acest context, susținerea din apel a reclamantului

că a fost prejudiciat în sensul diminuării drepturilor sale

patrimoniale ca asociat și administrator prin faptele de concurență

neloială exercitate asupra societății cât timp aceasta nu a

reclamat nici un prejudiciu anterior dizolvării sale, nu poate fi

primită.

Prin urmare, critica cu privire la motivarea străină

de pricină este întemeiată deoarece instanța de apel face

analiza elementelor care constituie personalitatea juridică a

societății dizolvate în condițiile în care ea nu are calitatea

de reclamantă, calitate în care să pretindă recunoașterea

unor drepturi patrimoniale, ci pe aceea de pârâtă, chemată în proces

numai pentru opozabilitatea hotărârii.(…)

Prin urmare, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ., a admis recursul, a modificat decizia și a

respins apelul declarat de reclamant.