ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 365/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București

la data de 23 aprilie 2007, reclamantul M.P.N.G. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâții Primăria Municipiului București, prin Primarul General, B.I.A.Ș. și

B.L., anularea dispoziției din 8 noiembrie 2006 emisă de pârâta I, prin care

s-a dispus restituirea în natură, către pârâții II și III, a imobilului situat

în București.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2013 din

4 septembrie 2007, a admis excepția de necompetentă materială invocată de

pârâții B.I.A.Ș. și B.L. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția civilă.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

a reținut că actul contestat fiind o dispoziție prin care Primarul Municipiului

București a restituit un imobil în natură, potrivit dispozițiilor Legii nr.

10/2001, nu întrunește condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004, nefiind emis în regim de putere publică, ci în cadrul

îndeplinirii obligațiilor corelative unui drept subiectiv civil, dreptul de

restituire în natură, sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv.

Pe cale de consecință, s-a

apreciat că, pricina neavând ca obiect controlul legalității unui act

administrativ, competența de soluționare a cauzei nu aparține Instanțelor de

contencios administrativ, ci instanțelor civile, astfel cum rezultă și din

interpretarea prin analogie a prevederilor art. 23 alin. (8), art. 30 alin. (2)

și art. 33 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs reclamantul M.P.N.G., care a susținut în

esență, că soluția Curții de Apel este nelegală, reluând apărări privind fondul

cauzei.

Recursul este nefondat.

Instanța de Fond a reținut

în mod corect că obiectul acțiunii cu care a fost învestită îl constituie

anularea dispoziției din 8 noiembrie 2006 emisă de Primarul General al

Municipiului București pentru restituirea în natură a apartamentului situat în

imobilul din București.

Este adevărat că această

dispoziție are caracterul unui act administrativ, care însă a fost emis de autoritatea

competentă în temeiul art. 7 alin. (6), art. 9 și art. 25 alin. (1) și alin.

(3) din Legea nr. 10/2001, republicată, privind regimul juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Or, din interpretarea

prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată în M. Of. nr.

798 din 2 septembrie 2005, rezultă că deciziile și, respectiv, dispozițiile

emise de autoritățile competente pentru restituirea/ nerestituirea bunurilor

imobile pot fi atacate la secția civilă a Tribunalului în a cărui rază

teritorială se află sediul entității emitente.

Astfel fiind, rezultă că

soluția Curții de Apel este nelegală și temeinică, Tribunalul București, secția

civilă, fiind Instanța competentă cu soluționarea cauzei, urmând ca recursul să

fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.P.N.G. împotriva sentinței civile nr. 2013 din 4 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2008.