ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 365/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 23 aprilie 2007, reclamantul M.P.N.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului București, prin Primarul General, B.I.A.Ș. și B.L., anularea dispoziției din 8 noiembrie 2006 emisă de pârâta I, prin care s-a dispus restituirea în natură, către pârâții II și III, a imobilului situat în București. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2013 din 4 septembrie 2007, a admis excepția de necompetentă materială invocată de pârâții B.I.A.Ș. și B.L. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Pentru a hotărî astfel, Instanța a reținut că actul contestat fiind o dispoziție prin care Primarul Municipiului București a restituit un imobil în natură, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, nu întrunește condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind emis în regim de putere publică, ci în cadrul îndeplinirii obligațiilor corelative unui drept subiectiv civil, dreptul de restituire în natură, sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv. Pe cale de consecință, s-a apreciat că, pricina neavând ca obiect controlul legalității unui act administrativ, competența de soluționare a cauzei nu aparține Instanțelor de contencios administrativ, ci instanțelor civile, astfel cum rezultă și din interpretarea prin analogie a prevederilor art. 23 alin. (8), art. 30 alin. (2) și art. 33 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul M.P.N.G., care a susținut în esență, că soluția Curții de Apel este nelegală, reluând apărări privind fondul cauzei. Recursul este nefondat. Instanța de Fond a reținut în mod corect că obiectul acțiunii cu care a fost învestită îl constituie anularea dispoziției din 8 noiembrie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului București pentru restituirea în natură a apartamentului situat în imobilul din București. Este adevărat că această dispoziție are caracterul unui act administrativ, care însă a fost emis de autoritatea competentă în temeiul art. 7 alin. (6), art. 9 și art. 25 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Or, din interpretarea prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată în M. Of.

nr. 798 din 2 septembrie 2005, rezultă că deciziile și, respectiv, dispozițiile emise de autoritățile competente pentru restituirea/ nerestituirea bunurilor imobile pot fi atacate la secția civilă a Tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul entității emitente. Astfel fiind, rezultă că soluția Curții de Apel este nelegală și temeinică, Tribunalul București, secția civilă, fiind Instanța competentă cu soluționarea cauzei, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.P.N.G. împotriva sentinței civile nr. 2013 din 4 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008.