ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4935/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1238 din 16 septembrie

2008, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin,

s-a respins contestația formulată de reclamantul

I.A. împotriva deciziei nr. 365 din 01 aprilie 2008 emisă de pârâta D.M.P.S. Caraș-Severin.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul I.A.

și a solicitat modificarea sentinței și admiterea

acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului,

reclamantul a susținut următoarele:

Instanța de fond nu a

apreciat în mod corect totalitatea probelor administrate în cauză și se referă atât

la actele depuse de către acesta, cât și la declarațiile autentificate ale martorilor,

sau declarațiile date de ei în fața instanței.

Din actele depuse la dosarul

cauzei, respectiv extras din sentința nr. 1810/1949, pronunțată de Tribunalul Militar

Timișoara în Dosarul nr. 1559/1949, acte de stare civilă, declarațiile autentificate

ale martorilor J.A. și O.M., copie a deciziei nr. 170 din 01 februarie 2007, emisă

de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă,

rezultă foarte clar că, în urma condamnării tatălui său, I.A., la trei ani închisoare

corecțională și trei ani interdicție corecțională pentru crimă de uneltire contra

ordinii sociale, reclamantul a fost prigonit politic, alături de familia sa, având

domiciliul forțat, fără drept de a părăsi localitatea, fiind urmăriți permanent

de către organele de securitate.

Aprecierea instanței de

fond, prin hotărârea atacată, că reclamantul nu se poate încadra în prevederile

art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul-Lege nr. 118/1990, în sensul că nu i-a fost

stabilit domiciliu obligatoriu din motive politice, având în vedere vârsta acestuia

la acea dată, este complet greșită și fără nici un temei legal, atâta timp cât legiuitorul,

prin actul normativ, nu face o asemenea diferențiere.

De asemenea instanța de

fond, în mod greșit a constatat prin hotărârea atacată, că este doar urmașul persoanei

persecutate politic - a tatălui său.

În realitate, din probele

administrate, concluzia logică pe care trebuia să o tragă instanța de fond era aceea

că, în urma condamnării tatălui său, întreaga familie a avut de suferit și a fost

prigonită politic, stabilindu-i-se domiciliul obligatoriu, fără dreptul de a părăsi

localitatea și fiind sub stricta supraveghere a organelor de securitate, conchide

recurentul.

Prin decizia civilă

nr. 2, din 15 ianuarie 2009,

Curtea de Apel Timișoara a respins recursul declarat de reclamantul

I.A., împotriva sentinței civile nr. 1238 din 16 septembrie 2008, pronunțată de

Tribunalul Caraș-Severin.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel a reținut că prima instanță a stabilit corect starea de fapt pe baza

actelor și probelor de la dosar și în mod legal a respins contestația reclamantului

ca neîntemeiată.

Prima instanță a avut

în vedere la soluționarea contestației, dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. d) din

Decretul nr. 118/1990, conform cărora se prevăd următoarele: „constituie vechime

în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi,

timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice, a avut stabilit

domiciliu obligatoriu".

Or, din probele de la

dosar, nu rezultă că sunt îndeplinite cerințele textului de lege suscitat, întrucât

reclamantul nu a făcut dovada că a avut stabilit domiciliu obligatoriu în condițiile

în care la data arestării tatălui său, avea vârsta de 4 sau 5 ani.

Rezultă că nu a făcut

dovada persecuției sale politice, iar împrejurarea că la vârsta de 4 sau 5 ani,

când a fost arestat tatăl său, a fost mutat cu familia sa și cu alte familii în

comuna C., la marginea satului, nu înseamnă că a avut stabilit domiciliu obligatoriu,

din motive politice.

Pentru aceste considerente,

instanța, în temeiul prevăzut de art. 312 pct. 1 C. proc. civ. a respins recursul

reclamantului ca nefondat și a menținut sentința Tribunalului, ca temeinică și legală.

Împotriva acestei decizii

a formulat contestație în anulare, reclamantul

I.A., solicitând modificarea hotărârii,

în sensul admiterii pe fond a acțiunii introductive.

În motivarea contestației

se arată că, concluzia logică care se impunea a fi reținută de ambele instanțe era

aceea că, în urma condamnării tatălui său, atât el cât și întreaga familiei au avut

de suferit și toți membrii familiei au fost prigoniți politic, fiindu-le stabilit

un domiciliu obligatoriu comun, fără dreptul de a părăsi localitatea și fiind permanent

sub stricta supraveghere a organelor de securitate.

Mai arată că ambele instanțe

nu au reținut corect starea de fapt și nu au avut în vedere jurisprudența în materie

cât și probatoriul administrat în cauză și în mod nelegal i-a fost respinsă contestația,

ca fiind neîntemeiată.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 846

din 4 iunie 2009, a respins contestația în anulare, ca nefondată.

La data de 22 iunie 2009,

împotriva sus menționatei decizii, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în contestația în anulare, a declarat

recurs reclamantul I.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor

art. 299 din C. proc. civ., hotărârile irevocabile nu pot fi atacate cu recurs,

fiind supuse recursului numai hotărârile date fără drept de apel și cele date în

apel.

Cum, decizia nr. 846/2009

a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

a fost pronunțată într-o contestație în anulare exercitată împotriva unei decizii

pronunțată în recurs și cum, potrivit art. 320 alin. (3) („hotărârea dată în contestație

este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată”), această decizie este

irevocabilă, prezentul recurs se va respinge, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de I.A. împotriva deciziei civile nr. 846 din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2009.