ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4935/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1238 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, s-a respins contestația formulată de reclamantul I.A. împotriva deciziei nr. 365 din 01 aprilie 2008 emisă de pârâta D.M.P.S. Caraș-Severin. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul I.A. și a solicitat modificarea sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivarea recursului, reclamantul a susținut următoarele: Instanța de fond nu a apreciat în mod corect totalitatea probelor administrate în cauză și se referă atât la actele depuse de către acesta, cât și la declarațiile autentificate ale martorilor, sau declarațiile date de ei în fața instanței.

Din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv extras din sentința nr. 1810/1949, pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara în Dosarul nr. 1559/1949, acte de stare civilă, declarațiile autentificate ale martorilor J.A. și O.M., copie a deciziei nr. 170 din 01 februarie 2007, emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, rezultă foarte clar că, în urma condamnării tatălui său, I.A., la trei ani închisoare corecțională și trei ani interdicție corecțională pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale, reclamantul a fost prigonit politic, alături de familia sa, având domiciliul forțat, fără drept de a părăsi localitatea, fiind urmăriți permanent de către organele de securitate.

Aprecierea instanței de fond, prin hotărârea atacată, că reclamantul nu se poate încadra în prevederile art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul-Lege nr. 118/1990, în sensul că nu i-a fost stabilit domiciliu obligatoriu din motive politice, având în vedere vârsta acestuia la acea dată, este complet greșită și fără nici un temei legal, atâta timp cât legiuitorul, prin actul normativ, nu face o asemenea diferențiere. De asemenea instanța de fond, în mod greșit a constatat prin hotărârea atacată, că este doar urmașul persoanei persecutate politic - a tatălui său. În realitate, din probele administrate, concluzia logică pe care trebuia să o tragă instanța de fond era aceea că, în urma condamnării tatălui său, întreaga familie a avut de suferit și a fost prigonită politic, stabilindu-i-se domiciliul obligatoriu, fără dreptul de a părăsi localitatea și fiind sub stricta supraveghere a organelor de securitate, conchide recurentul.

Prin decizia civilă nr. 2, din 15 ianuarie 2009, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul declarat de reclamantul I.A., împotriva sentinței civile nr. 1238 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că prima instanță a stabilit corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a respins contestația reclamantului ca neîntemeiată.

Prima instanță a avut în vedere la soluționarea contestației, dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul nr. 118/1990, conform cărora se prevăd următoarele: „constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice, a avut stabilit domiciliu obligatoriu". Or, din probele de la dosar, nu rezultă că sunt îndeplinite cerințele textului de lege suscitat, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că a avut stabilit domiciliu obligatoriu în condițiile în care la data arestării tatălui său, avea vârsta de 4 sau 5 ani. Rezultă că nu a făcut dovada persecuției sale politice, iar împrejurarea că la vârsta de 4 sau 5 ani, când a fost arestat tatăl său, a fost mutat cu familia sa și cu alte familii în comuna C., la marginea satului, nu înseamnă că a avut stabilit domiciliu obligatoriu, din motive politice.

Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul prevăzut de art. 312 pct. 1 C. proc. civ. a respins recursul reclamantului ca nefondat și a menținut sentința Tribunalului, ca temeinică și legală. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, reclamantul I.A., solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii pe fond a acțiunii introductive. În motivarea contestației se arată că, concluzia logică care se impunea a fi reținută de ambele instanțe era aceea că, în urma condamnării tatălui său, atât el cât și întreaga familiei au avut de suferit și toți membrii familiei au fost prigoniți politic, fiindu-le stabilit un domiciliu obligatoriu comun, fără dreptul de a părăsi localitatea și fiind permanent sub stricta supraveghere a organelor de securitate.

Mai arată că ambele instanțe nu au reținut corect starea de fapt și nu au avut în vedere jurisprudența în materie cât și probatoriul administrat în cauză și în mod nelegal i-a fost respinsă contestația, ca fiind neîntemeiată. În drept au fost invocate dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 846 din 4 iunie 2009, a respins contestația în anulare, ca nefondată. La data de 22 iunie 2009, împotriva sus menționatei decizii, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în contestația în anulare, a declarat recurs reclamantul I.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 299 din C. proc. civ., hotărârile irevocabile nu pot fi atacate cu recurs, fiind supuse recursului numai hotărârile date fără drept de apel și cele date în apel. Cum, decizia nr. 846/2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost pronunțată într-o contestație în anulare exercitată împotriva unei decizii pronunțată în recurs și cum, potrivit art. 320 alin. (3) („hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată”), această decizie este irevocabilă, prezentul recurs se va respinge, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.A. împotriva deciziei civile nr. 846 din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2009.