ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 653/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1633/2001, reclamantul T.V., în contradictoriu cu Ministerul Justiției – Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, pentru desființarea deciziei nr. 993/2000, emisă de comisia citată. În motivarea acțiunii s-a arătat că prin această decizie i s-a respins reclamantului cererea depusă la 20 iunie 2000, în mod nejustificat și solicită să i se recunoască în temeiul O.U.G. nr. 214/1999, calitatea de luptător în rezistența anticomunistă. Prin sentința nr. 1400 din 23 octombrie 2001, s-a respins excepția de tardivitate invocată de pârâtul Ministerul de Justiție.

S-a respins ca nefondată, acțiunea reclamantului. Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere: O.U.G. nr. 214/1999 în art. 1, 2, și 3, prevede în mod expres și limitativ care sunt situațiile care pot duce la constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă. Actul normativ face trimitere la condamnare sau măsuri administrative abuzive din motive politice, ceea ce în cazul reclamantului nu se confirmă. Documentele depuse la comisie nu au îndreptățit recunoașterea calității de luptător în rezistență. De altfel, în nota depusă de reclamant la dosar, la 23 octombrie 2001, rezultă că a făcut demersuri la Guvern și la alte autorități, pentru modificarea O.U.G.

nr. 214/1999, apreciind ca din Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, să facă parte și doi membri ai Asociației Foștilor Persecutați Politic, al cărei președinte este și că membrii acestei asociații ar trebui să beneficieze de calitatea de luptător în rezistența anticomunistă. Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul T.V., criticând-o astfel: În anul 1958, luna mai, a fost dat afară din armată, ca „necorespunzător politic”, ceea ce se încadrează în prevederile art. 1, 2 și 3 din O.U.G. nr. 214/1999. La comisie a depus documentația necesară și cu toate acestea, i s-a respins cererea. Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Recurentul a afirmat că a fost trecut în rezervă, pentru că nu a corespuns din punct de vedere politic, în plus că s-au exercitat presiuni asupra sa să se înscrie în P.C.R.

și să meargă în U.R.S.S. la Academia Militară și din cauza refuzurilor a fost persecutat politic. Instanța de fond nu a pus în vedere reclamantului să-și completeze probele, în sensul celor susținute mai sus. În plus, nu s-a analizat sentința nr. 157 din 27 august 1990 a Comisiei Județene Iași pentru aplicarea Legii nr. 118/1990, prin care i s-a recunoscut o vechime în muncă de 8 ani, zece luni și 19 zile, conform art. 1 alin. (2) Decretul-lege nr. 118/1990 – pentru detenția de 5 ani, 11 luni și 3 zile, din condamnarea penală de 7 ani închisoare, pentru „uneltire contra ordinii sociale ” – Tribunalul Militar București, sentința penală nr. 562 din 24 martie 1951. Pentru considerentele expuse, se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de T.V., împotriva sentinței civile nr. 1400 din 23 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceliași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.