ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5353/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C. – C.C.C.L.R.A. București să se dispună anularea deciziei de respingere a cererii de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă dată de comisia menționată în ședința din 04 decembrie 2008 și obligarea pârâtului la recunoașterea acestei calități, apreciind că se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 214/1999. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost privat de libertate în mai multe locuri de detenție pentru cercetări în perioada septembrie 1949 iulie 1950, întrucât a alimentat în pădure 6 deținuți politici, fugiți de la canal, printre care și preotul greco - catolic R.M.

și că la aceste operațiuni au mai participat unchiul său M.G., soția sa A. și verișoara reclamantului M.L., toți fiind arestați în aceeași perioadă. În luna octombrie 1950 reclamantul a fost din nou arestat până în iunie 1951. Motivul arestării sale a fost faptul că era fiu de chiabur, iar tatăl său fusese „manist" - bun prieten cu I. M., fiind și secretarul Partidului Țărănesc C. Pământul i-a fost naționalizat, fiind comasat de C.A.P. dar totuși a însămânțat acest teren. În drept au fost invocate prevederile art. 2 lit. d) din O.U.G. nr. 214/1999. Prin întâmpinare, pârâtul M.J. L.C.

- Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă București a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada calității de luptător în rezistența anticomunistă, nefiind identificate documente care să ateste că acesta ar fi fost supus din motive politice unei condamnări sau măsuri administrative, în sensul prevăzut de O.U.G. nr. 214/1999. Prin sentința civilă nr. 47/CA/2009 – PI din 16 martie 2009 Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele. Prin decizia dată de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă în ședința din 04 decembrie 2008, a fost respinsă cererea reclamantului M.L.

de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, întrucât nu se încadrează în prevederile art. 1 coroborat cu art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999. Potrivit O.U.G. nr. 214/1999, modificată și completată de Legea nr. 173/2006 se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă desfășurată în perioada 6 martie 1945 - 14 decembrie 1989 persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse, din aceleași motive, unor măsuri administrative abuzive. A constatat că pentru verificarea susținerile reclamantului, secretariatul Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă a solicitat date de la C.N.S.A.S. Din adresa din 19 iunie 2008 a C.N.S.A.S.

a rezultat că la verificările efectuate nu au fost identificate documente care să ateste că reclamantul ar fi fost supus din motive politice unei condamnării sau măsuri administrative abuzive în sensul prevederilor O.U.G. nr. 214/1999. Ulterior, pentru aflarea de date suplimentare s-a cerut reclamantului să precizeze dacă a solicitat recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă și pentru tatăl său și să depună acte doveditoare ale susținerilor sale. Acestor cereri reclamantul nu le-a dat curs, deși a fost înștiințat că există posibilitatea să nu i se acorde calitatea solicitată. Prima instanță a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada calității de luptător în rezistența anticomunistă și în baza prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ raportat la prevederile art. 1, 2 și 3 din O.U.G.

nr. 214/1999, a respins ca nefondată acțiunea acestuia și a menținut ca legală și temeinică decizia dată în ședința din 6 ianuarie 2009. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M.L., motivând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de judecată nu a ținut seama de dificultățile probațiunii pentru cazurile de persecuție politică din trecut și nu a dat dovadă de rol activ în soluționarea cauzei. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Astfel, deși reclamantul a indicat perioadele de detenție septembrie 1949 – iulie 1950 și octombrie 1950 – iunie 1951, instanța de fond a apreciat ca suficientă proba cu adresa din 19 iunie 2008 prin care C.N.S.A.S.

comunică Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă faptul că „nu au fost identificate dosare/documente privind pe domnul M.L. Această unică adresă nu putea fi considerată lămuritoare de către instanța de fond care, judecând în calea de atac a contestației – cale devolutivă, avea obligația să solicite relații și de la alte instituții care ar fi putut confirma sau infirma perioadele de detenție indicate de reclamant, completând astfel probatoriul sumar al Comisiei. Potrivit art. 4 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a comisiei, aceasta din urmă are obligația, ca la soluționarea cererilor, să solicite date, documente sau informații de la instituțiile publice care le dețin.

Față de cele de mai sus Înalta Curte apreciază că pentru stabilirea deplină a situației de fapt se impune casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în scopul suplimentării probatoriului prin cereri de informații de la alte instituții care ar putea să confirme sau să infirme perioadele de detenție ale reclamantului – de exemplu A.N.P. De asemenea, pentru eliminarea unor posibile confuzii privind perioadele de persecuție politică se va pune în vedere reclamantului să depună și Hotărârea Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 309/2002 Bihor – nr. 5488 din 9 iunie 2003, menționat în adeverința emisă de A.D.V.O.C. Bihor (fila 25 dosar fond). În baza art. 304 1 cu referire la art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. recursul urmează a fi admis, iar față de prevederile art. 313 și 314 C. proc. civ. se va dispune casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul M.L. împotriva sentinței nr. 47/CA/2009/PI din 16 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.