ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5353/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul

M.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C. – C.C.C.L.R.A. București

să se dispună anularea deciziei de respingere a cererii de acordare a calității

de luptător în rezistența anticomunistă dată de comisia menționată

în ședința din 04 decembrie 2008 și obligarea

pârâtului la

recunoașterea acestei calități, apreciind că se încadrează

în prevederile O.U.G. nr. 214/1999.

În

motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost privat de libertate în mai

multe locuri de detenție pentru cercetări în perioada septembrie 1949 iulie

1950, întrucât a alimentat în pădure 6 deținuți politici, fugiți de la canal,

printre care și preotul greco - catolic R.M. și că la aceste operațiuni au mai

participat unchiul său M.G., soția sa A. și verișoara reclamantului M.L., toți

fiind arestați în aceeași perioadă.

În luna octombrie 1950 reclamantul a fost din nou arestat până în

iunie

1951.

Motivul

arestării sale a fost faptul că era fiu de chiabur, iar tatăl său fusese

„manist"

- bun prieten cu

I.

M., fiind și secretarul Partidului

Țărănesc

C.

Pământul i-a fost naționalizat, fiind comasat de C.A.P. dar totuși a însămânțat

acest teren.

În drept au

fost invocate prevederile art. 2 lit. d) din O.U.G. nr. 214/1999.

Prin

întâmpinare, pârâtul M.J.

L.C. - Comisia

pentru constatarea

calității de luptător în rezistența anticomunistă

București a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că

reclamantul nu a făcut dovada calității de

luptător în rezistența anticomunistă,

nefiind identificate documente

care să ateste că acesta ar fi fost supus din motive politice unei condamnări

sau măsuri administrative, în sensul prevăzut de O.U.G. nr. 214/1999.

Prin sentința

civilă nr. 47/CA/2009 – PI din 16 martie 2009 Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea

reclamantului, ca nefondată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele.

Prin

decizia dată de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența

anticomunistă în

ședința din 04 decembrie 2008, a fost respinsă cererea reclamantului M.L. de

acordare a calității de luptător în

rezistența anticomunistă, întrucât nu se

încadrează

în prevederile art. 1 coroborat cu art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999.

Potrivit O.U.G. nr. 214/1999, modificată și completată de Legea nr. 173/2006

se

recunoaște

calitatea de luptător în rezistența anticomunistă desfășurată în

perioada 6 martie 1945 - 14 decembrie 1989

persoanelor condamnate pentru

infracțiuni

săvârșite din motive politice sau supuse,

din

aceleași motive, unor

măsuri administrative abuzive.

A constatat că pentru verificarea susținerile reclamantului, secretariatul

Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă a

solicitat date de la C.N.S.A.S.

Din adresa din 19 iunie 2008 a C.N.S.A.S. a rezultat că la verificările

efectuate nu au fost identificate documente care să ateste că reclamantul ar fi

fost supus din motive politice unei condamnării sau măsuri administrative

abuzive în sensul prevederilor O.U.G. nr. 214/1999.

Ulterior, pentru aflarea de date suplimentare s-a cerut reclamantului

să precizeze dacă a solicitat recunoașterea calității de luptător în rezistența

anticomunistă și pentru tatăl său și să depună acte doveditoare ale

susținerilor sale. Acestor cereri reclamantul nu le-a dat curs, deși a fost

înștiințat că există posibilitatea să nu i se acorde calitatea solicitată.

Prima instanță a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada calității de

luptător în rezistența anticomunistă și în baza prevederilor art. 18 din Legea nr.

554/2004 a

contenciosului administrativ raportat la prevederile art. 1, 2 și 3 din O.U.G. nr.

214/1999, a respins ca nefondată acțiunea acestuia și a menținut ca legală și temeinică

decizia dată în ședința din 6 ianuarie 2009.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M.L., motivând că hotărârea

atacată este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de judecată nu a ținut

seama de dificultățile probațiunii pentru cazurile de persecuție politică din

trecut și nu a dat dovadă de rol activ în soluționarea cauzei.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se

încadrează în prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, deși reclamantul a

indicat perioadele de detenție septembrie 1949 – iulie 1950 și octombrie 1950 –

iunie 1951, instanța de fond a apreciat ca suficientă proba cu adresa din 19

iunie 2008 prin care C.N.S.A.S. comunică Comisiei pentru constatarea calității

de luptător în rezistența anticomunistă faptul că „nu au fost identificate

dosare/documente privind pe domnul M.L.

Această unică adresă nu

putea fi considerată lămuritoare de către instanța de fond care, judecând în

calea de atac a contestației – cale devolutivă, avea obligația să solicite

relații și de la alte instituții care ar fi putut confirma sau infirma perioadele

de detenție indicate de reclamant, completând astfel probatoriul sumar al

Comisiei.

Potrivit art. 4 alin. (3)

din Regulamentul de organizare și funcționare a comisiei, aceasta din urmă are

obligația, ca la soluționarea cererilor, să solicite date, documente sau

informații de la instituțiile publice care le dețin.

Față de cele de mai sus

Înalta Curte apreciază că pentru stabilirea deplină a situației de fapt se

impune casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în scopul

suplimentării probatoriului prin cereri de informații de la alte instituții

care ar putea să confirme sau să infirme perioadele de detenție ale

reclamantului – de exemplu A.N.P.

De asemenea, pentru

eliminarea unor posibile confuzii privind perioadele de persecuție politică se

va pune în vedere reclamantului să depună și Hotărârea Comisiei Județene de

aplicare a Legii nr. 309/2002 Bihor – nr. 5488 din 9 iunie 2003, menționat în

adeverința emisă de A.D.V.O.C. Bihor (fila 25 dosar fond).

În baza art. 304

1

cu referire la art. 129 alin. (5) C. proc. civ. recursul urmează a fi admis,

iar față de prevederile art. 313 și 314 C. proc. civ. se va dispune casarea

sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul M.L. împotriva

sentinței nr. 47/CA/2009/PI din 16 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2009.