ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3311/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 24 februarie 2009, reclamanții I.R. și I.A.I. au chemat în judecată Ministerul Justiției – Comisia pentru acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, solicitând anularea deciziei din 22 ianuarie 2009 prin care s-a respins cererea de încadrare în prevederile O.U.G. nr. 214/1999 a numitei G.(I.)H., decedată în anul 1974. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că bunica, respectiv străbunica lor, a fost calificată drept chiabur și condamnată la închisoare, confiscându-i-se și bunurile, astfel încât soluția adoptată de pârât este neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 3480 din 27 octombrie 2009 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, deși Ministerul Justiției, prin comisia abilitată, a solicitat reclamanților completarea cererii cu acte, ori date și informații din care să rezulte îndeplinirea condițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999, aceștia nu s-au conformat, procedându-se în consecință la respingerea solicitării. Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții I.R. și I.A.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanții au învederat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că I.H. a fost deținută în Penitenciarul Târgșor în perioada 13 februarie 1952 – 12 februarie 1953 din motive politice, fiind considerată chiabur, ca și fiul ei, S., căruia i s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.

Reclamanții au invocat și dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic pronunțate în perioada cărora instanța de judecată este obligată să ia toate măsurile pentru obținerea sau, după caz, reconstituirea dosarului în care a fost pronunțată hotărârea de condamnare, inclusiv prin solicitarea punctului de vedere al Asociației f oștilor Deținuți Politici din România. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect că reclamanții nu au depus actele solicitate pentru ca organismul abilitat din cadrul Ministerului Justiției să facă verificările necesare, inclusiv prin demersuri la instituțiile cu care comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă are încheiate protocoale de colaborare.

După cum rezultă din actele dosarului, reclamanții nu au depus înscrisurile solicitate de comisie, motiv pentru care aceasta a conchis justificat că au manifestat dezinteres în soluționarea cererii. Invocarea prevederilor Legii nr. 221/2009 nu are legătură în cauză, care privește decizia pronunțată de pârâtă în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 214/1999. Desigur însă că reclamanții au posibilitatea ca pe cale separată, prin adresarea către Secția civilă a tribunalului în raza căruia domiciliază să solicite constatarea aplicabilității acestui act normativ, o asemenea cerere fiind imprescriptibilă. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.R. și I.A.I. împotriva sentinței nr. 3480 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2010.