ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.05.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2660/2012

HOTĂRÂRE
29.05.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2660/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 3062 din 19 aprilie 2011,

Curtea de Apel București - secția

a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

formulată de reclamanta Ș.D.E., în contradictoriu

cu pârâtul

Ministerul Justiției -

Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența

anticomunistă, prin care contesta deciziile

acestei autorități de respingere a cererilor

de acordare a calității

respective în ce o privește pe reclamantă și pe tatăl său

decedat și obligarea pârâtului să emită noi

decizii, prin care să recunoască acestora calitatea de luptător în rezistența

anticomunistă, potrivit dispozițiilor Ordonanței de

urgență a Guvernului

nr. 214/1999.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de judecată a reținut, în esență,

că deciziile contestate sunt temeinice și legale,

întrucât cererile prin care se solicita

autorității pârâte recunoașterea calității de luptător în rezistența

anticomunistă au

fost tardiv

introduse, sancțiunea prevăzută de lege în acest caz fiind decăderea din

drept.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat

recurs reclamanta, susținând că hotărârea atacată

contravine art. 1 din Protocolul

nr.

1 la C.E.D.O., întrucât limitează în timp recunoașterea unui drept cu conținut

patrimonial

și nepatrimonial.

Examinând

cauza și hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu critica invocată de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art.

304

1

cum se va arăta în continuare.

Conform

prevederilor art. II din Legea nr. 173/2006 pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999, în temeiul căreia recurenta

s-a adresat autorității intimate, „Se acordă un termen de 6 luni de la data

intrării în vigoare a prezentei legi, în care persoanele condamnate sau supuse

unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acestora, soțul sau rudele

până la gradul al patrulea inclusiv pot depune cerere pentru constatarea

calității de luptător în rezistența anticomunistă".

Raportat

la data intrării în vigoare a Legii nr. 173/2006 - 25 mai 2006, data limită a

depunerii cererilor este 26 noiembrie 2006, conform modului de calcul al

termenelor prevăzut de art. 101 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Cum

din actele dosarului, rezultă că recurenta s-a adresat autorității pârâte peste

acest termen, la data de 16 iunie 2010 (cererile de la filele 16 și 34 - dosar

fond), fără a face dovada vreunei împrejurări mai presus de voința sa, care ar

fi împiedicat-o să formuleze cererile în termenul legal, conform art. 103 alin.

(1) C. proc. civ., rezultă că în mod corect acestea au fost respinse de către

autoritatea pârâtă, ca tardiv introduse.

Nu

poate fi reținută critica formulată de recurentă, potrivit căreia hotărârea

atacată ar fi contrară art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O., deoarece ar

limita în timp recunoașterea unui drept al său; cu privire la acest aspect,

Curtea reține că dreptul de a formula cereri și de a contesta soluțiile primite

la aceste cereri este asigurat subiectelor de drept, în condițiile și termenele

prevăzute expres de lege, iar instituirea acestor termene nu contravine

principiului egalității în drepturi, atâta timp cât tuturor celor vizați de

ipoteza normei le este aplicabil același tratament juridic, fără privilegii și

discriminări.

De asemenea, pierderea posibilității valorificării dreptului,

ca urmare a neexercitării acestuia în termenul stabilit de lege, nu poate fi

considerată o limitare în timp a recunoașterii dreptului respectiv, așa cum

greșit susține recurenta, fiind doar consecința lipsei de diligentă a

titularului acestuia.

Pentru

motivele arătate, constatându-se că hotărârea instanței de fond este temeinică

și legală, aceasta va fi menținută iar recursul va fi respins ca nefondat.

Respinge

recursul declarat de reclamanta Ș.D.E. împotriva sentinței nr. 3062 din 19

aprilie 2011 a Curții de Apel București - secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-01-30
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 422/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. 55037/3/2011 din 27 iulie 2011, reclamantul N.C.V. a formulat plângere împotriva comuni
ÎCCJ 2008-06-19
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2551/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 242 din 30 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acți
ÎCCJ 2011-02-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1053/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1760 din 20 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca tardiv form
ÎCCJ 2011-06-09
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3373/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1614 din 31 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată
ÎCCJ 2010-01-20
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 222/2010
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 2798 din 22 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefon
Sursă