ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2660/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2660/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința nr. 3062 din 19 aprilie 2011,
Curtea de Apel București - secția
a VIII-a
de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea
formulată de reclamanta Ș.D.E., în contradictoriu
cu pârâtul
Ministerul Justiției -
Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența
anticomunistă, prin care contesta deciziile
acestei autorități de respingere a cererilor
de acordare a calității
respective în ce o privește pe reclamantă și pe tatăl său
decedat și obligarea pârâtului să emită noi
decizii, prin care să recunoască acestora calitatea de luptător în rezistența
anticomunistă, potrivit dispozițiilor Ordonanței de
urgență a Guvernului
nr. 214/1999.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța de judecată a reținut, în esență,
că deciziile contestate sunt temeinice și legale,
întrucât cererile prin care se solicita
autorității pârâte recunoașterea calității de luptător în rezistența
anticomunistă au
fost tardiv
introduse, sancțiunea prevăzută de lege în acest caz fiind decăderea din
drept.
Împotriva acestei
sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat
recurs reclamanta, susținând că hotărârea atacată
contravine art. 1 din Protocolul
nr.
1 la C.E.D.O., întrucât limitează în timp recunoașterea unui drept cu conținut
patrimonial
și nepatrimonial.
Examinând
cauza și hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările
dosarului, cu critica invocată de recurentă,
precum și cu dispozițiile legale incidente
în cauză, inclusiv cele ale art.
304
1
C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după
cum se va arăta în continuare.
Conform
prevederilor art. II din Legea nr. 173/2006 pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999, în temeiul căreia recurenta
s-a adresat autorității intimate, „Se acordă un termen de 6 luni de la data
intrării în vigoare a prezentei legi, în care persoanele condamnate sau supuse
unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acestora, soțul sau rudele
până la gradul al patrulea inclusiv pot depune cerere pentru constatarea
calității de luptător în rezistența anticomunistă".
Raportat
la data intrării în vigoare a Legii nr. 173/2006 - 25 mai 2006, data limită a
depunerii cererilor este 26 noiembrie 2006, conform modului de calcul al
termenelor prevăzut de art. 101 alin. (1) și (3) C. proc. civ.
Cum
din actele dosarului, rezultă că recurenta s-a adresat autorității pârâte peste
acest termen, la data de 16 iunie 2010 (cererile de la filele 16 și 34 - dosar
fond), fără a face dovada vreunei împrejurări mai presus de voința sa, care ar
fi împiedicat-o să formuleze cererile în termenul legal, conform art. 103 alin.
(1) C. proc. civ., rezultă că în mod corect acestea au fost respinse de către
autoritatea pârâtă, ca tardiv introduse.
Nu
poate fi reținută critica formulată de recurentă, potrivit căreia hotărârea
atacată ar fi contrară art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O., deoarece ar
limita în timp recunoașterea unui drept al său; cu privire la acest aspect,
Curtea reține că dreptul de a formula cereri și de a contesta soluțiile primite
la aceste cereri este asigurat subiectelor de drept, în condițiile și termenele
prevăzute expres de lege, iar instituirea acestor termene nu contravine
principiului egalității în drepturi, atâta timp cât tuturor celor vizați de
ipoteza normei le este aplicabil același tratament juridic, fără privilegii și
discriminări.
De asemenea, pierderea posibilității valorificării dreptului,
ca urmare a neexercitării acestuia în termenul stabilit de lege, nu poate fi
considerată o limitare în timp a recunoașterii dreptului respectiv, așa cum
greșit susține recurenta, fiind doar consecința lipsei de diligentă a
titularului acestuia.
Pentru
motivele arătate, constatându-se că hotărârea instanței de fond este temeinică
și legală, aceasta va fi menținută iar recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de reclamanta Ș.D.E. împotriva sentinței nr. 3062 din 19
aprilie 2011 a Curții de Apel București - secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2012.