ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2660/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2660/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3062 din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel București - secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Ș.D.E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, prin care contesta deciziile acestei autorități de respingere a cererilor de acordare a calității respective în ce o privește pe reclamantă și pe tatăl său decedat și obligarea pârâtului să emită noi decizii, prin care să recunoască acestora calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, potrivit dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de judecată a reținut, în esență, că deciziile contestate sunt temeinice și legale, întrucât cererile prin care se solicita autorității pârâte recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă au fost tardiv introduse, sancțiunea prevăzută de lege în acest caz fiind decăderea din drept. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, susținând că hotărârea atacată contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O., întrucât limitează în timp recunoașterea unui drept cu conținut patrimonial și nepatrimonial. Examinând cauza și hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu critica invocată de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.
civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Conform prevederilor art. II din Legea nr. 173/2006 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999, în temeiul căreia recurenta s-a adresat autorității intimate, „Se acordă un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în care persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acestora, soțul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv pot depune cerere pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă". Raportat la data intrării în vigoare a Legii nr. 173/2006 - 25 mai 2006, data limită a depunerii cererilor este 26 noiembrie 2006, conform modului de calcul al termenelor prevăzut de art. 101 alin. (1) și (3) C. proc.
civ. Cum din actele dosarului, rezultă că recurenta s-a adresat autorității pârâte peste acest termen, la data de 16 iunie 2010 (cererile de la filele 16 și 34 - dosar fond), fără a face dovada vreunei împrejurări mai presus de voința sa, care ar fi împiedicat-o să formuleze cererile în termenul legal, conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că în mod corect acestea au fost respinse de către autoritatea pârâtă, ca tardiv introduse.
Nu poate fi reținută critica formulată de recurentă, potrivit căreia hotărârea atacată ar fi contrară art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O., deoarece ar limita în timp recunoașterea unui drept al său; cu privire la acest aspect, Curtea reține că dreptul de a formula cereri și de a contesta soluțiile primite la aceste cereri este asigurat subiectelor de drept, în condițiile și termenele prevăzute expres de lege, iar instituirea acestor termene nu contravine principiului egalității în drepturi, atâta timp cât tuturor celor vizați de ipoteza normei le este aplicabil același tratament juridic, fără privilegii și discriminări. De asemenea, pierderea posibilității valorificării dreptului, ca urmare a neexercitării acestuia în termenul stabilit de lege, nu poate fi considerată o limitare în timp a recunoașterii dreptului respectiv, așa cum greșit susține recurenta, fiind doar consecința lipsei de diligentă a titularului acestuia.
Pentru motivele arătate, constatându-se că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, aceasta va fi menținută iar recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Ș.D.E. împotriva sentinței nr. 3062 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel București - secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2012.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.