ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 782/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.V.A.S. București a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei A.C.P.A.S. Suceava pentru ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să fie obligată la plata de daune interese estimate provizoriu la 58.317.800.445 lei rezultate din desființarea contractului de vânzare cumpărare acțiuni, urmând ca acestea să fie determinate în concret printr-o expertiză economico-financiară dispusă conform art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 modificată. A precizat în acțiune că a fost îndeplinită procedura concilierii directe, iar cererea de chemare în judecată este rezultatul nerespectării obligațiilor contractuale ale pârâtei asumate prin contractul de vânzare cumpărare acțiuni din 16 septembrie 1999 având ca obiect vânzarea unui număr de 216.094 acțiuni, reprezentând 73,041% din valoarea capitalului social subscris al SC A.P.C.

SA Suceava.

Astfel, a arătat reclamanta că cele două părți au convenit ca prețul contractului să fie achitat parțial, cu suma de 2.291.402.000 lei în termen de 60 zile de la semnare, aceasta reprezentând 20% din prețul contractului, iar restul de 9.161.580.000 lei urmând a fi achitat în 60 rate eșalonate în perioada 15 decembrie 1999 - 15 noiembrie 2004 și că prin actul adițional din 22 mai 2000 au fost renumerotate ratele lunare stabilite a fi în număr de cinci prin actul adițional din 19 mai 2000, cu mențiunea că pentru convenirea modalității de plată a prețului în rate s-a stabilit că dobânda se aplică la cuantumul fiecărei rate și va acoperi inflația, la care se adaugă două procente și se plătește la data scadenței de plată a fiecărei rate (art. 5.2 alin. (3)), inflația fiind determinată pe baza indicilor lunari comunicați de C.N.S., cuprinzând perioada înregistrată din luna semnării contractului, până în luna scadenței de plată a ratei inclusiv, astfel că în caz de neplată a unei rate la scadență, cumpărătorul va plăti pe perioada dintre data scadenței și data plății efective, o penalitate de 0,3% din valoarea ratei neachitate, pentru fiecare zi de întârziere (art. 5.2 alin. (9) din contract).

Întrucât ratele 7 și 8 nu au fost achitate conform convenției, au fost aplicate dispozițiile art. 5.2 alin. (2) din contract care prevăd un pact comisoriu de grad 4 și prin adresa din 9 septembrie 2003 a fost notificată rezoluțiunea contractului, înscriindu-se ca acționar la SC C. SA cu un procent de 7,623% respectiv 216.094 acțiuni, reînscrierea fiind făcută în baza art. 41 din Legea nr. 137/2002 modificată și completată, procentul fiind atât de mic întrucât prin Haga din 30 septembrie 2002 s-a aprobat majorarea capitalului social al SC A.P.C. SA ca urmare a reevaluării patrimoniului, capitalul social ajungând la 70.871.525.000 lei corespunzător unui număr de 2.834.861 acțiuni din care 2.070.611 acțiuni ale pârâtei, 1.854.516 acțiuni fiind rezultate din majorarea în urma reevaluării.

Ca urmare, prejudiciul suferit de AVAS, pe lângă dobânzi, penalități și dividende, ca rezultat al reevaluării patrimoniului se ridică la (1.854.516 x 25.000) 46.362.900.000 lei. Reclamanta a invocat dispozițiile art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, așa cum a fost aprobată de Legea nr. 506/2002, pentru aprobarea O.G. nr. 25/2002. La data de 10 mai 2005 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că în principal a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 58.317.800.445 lei, care urmează a fi determinată printr-un raport de expertiză economico-financiară dispus conform art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 și în subsidiar, dacă nu se va admite capătul de cerere privind plata sumei de 46.362.900.000 lei, a solicitat obligarea pârâtei la predarea către A.V.A.S a 1.854.516 acțiuni la SC C. SA, dobândite de pârâtă prin reevaluarea patrimoniului.

În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și două expertize contabile. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea precizată a reclamantei, obligând-o pe pârâtă să-i plătească suma de 58.165.219.212 lei (5.816.522 lei) cu titlul de daune interese, așa cum rezultă din sentința comercială nr. 15300 din 18 decembrie 2007. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că în conformitate cu raportul de expertiză contabilă efectuat de cei trei experți au fost stabilite penalitățile, dobânda, dividendele în sumă de 11.802.319.212 lei la care de adaugă contravaloarea diferenței numărului de acțiuni pentru care A.V.A.S.

nu i-a fost stabilit dreptul de acționar, respectiv 46.362.900.000 lei, în total 58.165.219.212 lei (5.816.522 lei), reținând că în perioada 1999-2003 prin vânzarea unor acțiuni din patrimoniul pârâtei s-au înregistrat pierderi în valoare de 24.856.876 mii lei, care nu pot fi considerate prejudiciu fără o analiză temeinică a tranzacțiilor de vânzare. Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel care a fost admis de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin Decizia nr. 365 din 3 septembrie 2008, conform căreia a fost schimbată sentința atacată în sensul obligării pârâtei și la plata sumei de 10.100 lei reprezentând cheltuieli de judecată, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel a apreciat că reclamanta a efectuat cheltuieli reprezentând onorariul de expert pentru expertizele efectuate, așa cum rezultă din O.P., astfel că potrivit art. 274 C. proc. civ. motivul de apel privind cheltuielile de judecată este fondat, dar, că motivul referitor la cuantumul daunelor interese și dividendelor este neîntemeiat, instanța de fond reținând corecte constatările expertizei. Considerând nelegală hotărârea pronunțată în apel, reclamanta a declarat recurs împotriva acesteia, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în sensul că soluția greșită a instanței s-a bazat pe opinia exprimată în raportul de expertiză efectuat în cauză de către cei trei experți, raport în cadrul căruia aceștia au avut în vedere faptul că „efectele contractului încep de la data de 16 septembrie 1999, astfel că în luna în care a fost achitată rata, nu s-a adăugat indicele de inflație, decât dacă data achitării a fost după data de 15 ale lunii”, nefiind luate în considerare prevederile art. 5.2 din contract, modificate prin actul adițional din 15 mai 2000, prevederile contractului fiind stabilite potrivit dispozițiilor art. 100 din Normele Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale și ale Legii nr. 137/2002 aprobate prin H.G.

nr. 557/2002 modificată și completată, astfel că având în vedere art. 969 C. civ. coroborat cu art. 5.2 din contract, instanța trebuia să dea eficiență calculului efectuat de A.V.A.S. și să oblige pârâta la plata sumei de 6.532.405.040 lei cu titlul de daune interese constând în dobânzi neachitate la data desființării contractului. De asemenea a contestat suma reprezentând dividende, invocând art. 21 alin. (1) 1 lit. b) din O.G. nr. 25/2002, în sensul că acestea trebuiau raportate la perioada de valabilitate a contractului și nu la plata corespunzătoare pachetului de acțiuni revenit în patrimoniul AVAS, rezultând o diferență de 70.870,74 lei (7.364,49 lei). Recursul este nefondat. Conform art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Analizând motivele invocate de recurentă, în temeiul art. 21 alin. (1) lit. b) și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002, Normele Metodologice de aplicare a O.G. nr. 88/1997 și art. 5.2 din contractul încheiat între cele două părți, raportate la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Curtea constată următoarele: Expertiza efectuată în cauză de către cei trei experți a fost validată corect, aceștia ajungând la concluzii pe baza unor date și raționamente precise, cu indicarea actelor normative care au stat la baza efectuării expertizei, - aceleași acte normative indicate de recurentă în combaterea concluziilor din raportul de expertiză -, aprecierile experților fiind reale, nu subiective, așa încât corect instanța de apel nu a înlăturat concluziile raportului de expertiză validat de prima instanță, doar în temeiul unor deducții ale reclamantei referitoare la un presupus prejudiciu, care nu apare fundamentat prin alte dovezi cu echivalență probatorie sau care să contrazică constatările cu caracter științific ale acestora.

Cu atât mai mult, experții au analizat obiectivele expertizei așa cum au fost propuse de reclamantă și au răspuns tuturor obiecțiunilor formulate de aceasta, în raport de dispozițiile actelor normative invocate de recurentă ca fiind încălcate în efectuarea expertizei, motivând aplicarea dispozițiilor legale invocate în litera și spiritul legii, arătând că nu poate fi aplicată dobânda pe perioada de dinaintea încheierii contractului, că de la data scadenței ratei și până la plata acesteia, dobânda se transformă în penalitate și nu se poate percepe o dublă penalitate, calculul efectuat fiind corect, neexistând o astfel de dispoziție legală. De asemenea, Curtea constată că au fost aplicate corect dispozițiile art. 201 și următoarele C. proc.

civ., raportate la art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002, în ceea ce privește administrarea probei cu expertiza, numirea experților, încuviințarea unei noi expertize, răspunsul față de obiecțiunile reclamantei, fiind astfel respectat dreptul reclamantei și garanția la un proces echitabil. Sub aspectul temeiniciei hotărârii raportată la motivele de netemeinicie a raportului de expertiză referitoare la cuantumul sumei datorate, Curtea constată că acesta nefiind un motiv esențialmente de nelegalitate a hotărârii, nu-l poate analiza întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutiv, nepermițând o rejudecare în fond a cauzei și o reanalizare a probelor de către instanța de recurs, astfel că se constată că hotărârea atacată este legală și la adăpost de orice critică, niciunul dintre motivele invocate de recurentă în susținerea admiterii recursului neputând fi încadrat în dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., recursul urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. împotriva Deciziei nr. 365 din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.