ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1457/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1457/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând asupra recursului, din actele

și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 5014/2/2007

pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, contestatorul M.D.C.

a chemat în judecată pe intimata A.V.A.S. solicitând pe calea contestației la

executare anularea executării silite începute prin Ordinul A.V.A.S. nr. 1479

din 20 iulie 2006 și anularea Ordinului A.V.A.S. în ceea ce privește

înființarea popririi asupra conturilor contestatorului.

În motivarea contestației se susține că

prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. VN 23 din 27 decembrie 1999

contestatorul a achiziționat un număr de 420.719 acțiuni, reprezentând 63,77 %

din valoarea capitalului social al SC S. SA Focșani în schimbul prețului de

13.414.850 lei din care suma de 12.744.107.500 lei plătibilă în 4 rate anuale

în perioada 27 decembrie 2000 -27 decembrie 2003.

Prin sentința comercială nr. 10960 din 13

septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

în dosarul nr. 1812/2001 contestatorul a fost obligat să plătească intimatei A.V.A.S.

suma de 3.788.185.954 lei vechi reprezentând prima rată scadentă și penalități

aferente, iar ulterior prin notificarea nr. SG 146 din 17 ianuarie 2003

intimata A.V.A.S. a denunțat în mod unilateral contractul pentru neplata

ratelor 2 și 3 făcând aplicarea pactului comisoriu de gradul IV stipulat la

art. 5.9 din contract.

Se susține că obligația de plată a sumei

de 3.788.185.954 lei vechi s-a stins ca efect al rezoluțiunii contractului,

astfel că intimata A.V.A.S. nu mai are nici o creanță certă, lichidă și

exigibilă împotriva contestatorului și că prin sentința comercială nr. 844 din

7 martie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în

dosarul nr. 2482/2005 a fost respinsă acțiunea A.V.A.S. de obligare a

contestatorului la plata de daune interese ca urmare a desființării

contractului de vânzare-cumpărare.

În drept au fost invocate dispozițiile

art. 44 și urm. din O.U.G. nr. 51/1998.

Prin sentința comercială nr. 156 din 22

august 2007 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins contestația

la executare formulată de contestatorul M.D.C. în contradictoriu cu intimata A.V.A.S.

București ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut

că în mod legal s-a trecut la executarea silită prin poprire asupra conturilor

contestatorului în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 10960

din 13 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul București în condițiile în care

acest titlu nu a fost desființat și nici nu s-a depășit termenul de prescripție

pentru punerea în executare.

Împotriva acestei sentințe în termenul

legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. a declarat recurs contestatorul M.D.C.

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304

1

C. proc. civ., art.

48 din O.U.G. nr. 51/1998 în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului,

modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii contestației la

executare silită începută în temeiul sentinței comerciale nr. 10960 din 13

septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

și în consecință anularea executării silite și anularea Ordinului A.V.A.S. nr. 1479

din 20 iulie 2006 în ceea ce privește înființarea popririi asupra conturilor

contestatorului M.D.C. deschise la „toate filialele, sucursalele și agențiile

instituțiilor de credit, definite potrivit legii”.

În dezvoltarea în fapt a recursului s-a

susținut în esență că instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că

desființarea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nu poate avea ca

efect stingerea obligației de plată a primei rate scadente din preț, nesocotind

astfel dispozițiile art. 1021 C. civ., că instanța de fond apreciind ca legală

executarea silită începută în temeiul sentinței civile nr. 10960 din 13

septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul București a nesocotit dispozițiile

art. 379 C. civ., creanța de 378.818,60 RON pentru care A.V.A.S. a început

executarea silită nu mai îndeplinește condițiile de certitudine, lichiditate și

exigibilitate ca și premise necesare declanșării procedurii execuționale.

Intimata A.V.A.S. a formulat

întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte analizând actele și

lucrările dosarului în raport de criticile formulate în cererea de recurs și de

dispozițiile legale incidente constată că acestea sunt nefondate, recursul

urmând a fi respins pentru următoarele considerente.

Examinând criticile invocate de

contestator din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar și

ale dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ. Înalta Curte constată că

instanța a reținut o stare de fapt corectă pe baza probelor administrate și a

făcut o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor O.U.G. nr. 51/1998, art.

1021 C. civ., art. 379 C. proc. civ.

În mod întemeiat instanța a apreciat că

s-a început legal executarea silită prin poprire în baza ordinului de poprire

nr. 1479 din 20 iulie 2006 emis de A.V.A.S. în temeiul titlului executoriu

reprezentat de sentința nr. 10960 din 13 septembrie 2002 pronunțată de

Tribunalul București, în condițiile în care sumele prevăzute în titlu nu au

fost achitate de către contestator.

Titlul executoriu nu a fost desființat și

nici nu s-a depășit termenul de prescripție pentru punerea în executare a

acestuia, încât creanța care face obiectul ordinului de poprire emis de A.V.A.S.

este certă lichidă și exigibilă, fiind îndeplinite condițiile instituite de

art. 379 C. proc. civ.

Nu poate fi reținută apărarea

contestatorului că a intervenit o cauză de stingere a obligației de plată.

Instanța de fond a reținut în mod corect

că desființarea (ulterior pronunțării sentinței nr. 10960/2002 a Tribunalului

București) contractului în baza pactului comisoriu expres de gradul IV ca

urmare a neplății la scadență a ratelor 2 și 3 din contract nu poate avea ca

efect stingerea obligației de plată a primei rate scadente, deoarece obligația

este impusă contestatorului printr-un titlu executoriu valabil.

Rezoluțiunea are ca efect repunerea

părților în situația anterioară încheierii contractului, însă acest efect nu

anulează o sentință pronunțată în temeiul legii și care a devenit titlu

executoriu, astfel că instanța de fond, nu a nesocotit dispozițiile art. 1021 C.

civ.

În consecință, în temeiul dispozițiilor

art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de contestatorul M.D.C. urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de contestatorul M.D.C. împotriva sentinței civile nr. 156 din 22 august 2007 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 aprilie 2008.