ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1457/2008

Deliberând asupra recursului, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 5014/2/2007 pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, contestatorul M.D.C. a chemat în judecată pe intimata A.V.A.S. solicitând pe calea contestației la executare anularea executării silite începute prin Ordinul A.V.A.S. nr. 1479 din 20 iulie 2006 și anularea Ordinului A.V.A.S. în ceea ce privește înființarea popririi asupra conturilor contestatorului.

În motivarea contestației se susține că prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. VN 23 din 27 decembrie 1999 contestatorul a achiziționat un număr de 420.719 acțiuni, reprezentând 63,77 % din valoarea capitalului social al SC S. SA Focșani în schimbul prețului de 13.414.850 lei din care suma de 12.744.107.500 lei plătibilă în 4 rate anuale în perioada 27 decembrie 2000 -27 decembrie 2003. Prin sentința comercială nr. 10960 din 13 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 1812/2001 contestatorul a fost obligat să plătească intimatei A.V.A.S. suma de 3.788.185.954 lei vechi reprezentând prima rată scadentă și penalități aferente, iar ulterior prin notificarea nr. SG 146 din 17 ianuarie 2003 intimata A.V.A.S.

a denunțat în mod unilateral contractul pentru neplata ratelor 2 și 3 făcând aplicarea pactului comisoriu de gradul IV stipulat la art. 5.9 din contract. Se susține că obligația de plată a sumei de 3.788.185.954 lei vechi s-a stins ca efect al rezoluțiunii contractului, astfel că intimata A.V.A.S. nu mai are nici o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva contestatorului și că prin sentința comercială nr. 844 din 7 martie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 2482/2005 a fost respinsă acțiunea A.V.A.S. de obligare a contestatorului la plata de daune interese ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare. În drept au fost invocate dispozițiile art. 44 și urm. din O.U.G.

nr. 51/1998. Prin sentința comercială nr. 156 din 22 august 2007 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins contestația la executare formulată de contestatorul M.D.C. în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. București ca nefondată. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în mod legal s-a trecut la executarea silită prin poprire asupra conturilor contestatorului în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 10960 din 13 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul București în condițiile în care acest titlu nu a fost desființat și nici nu s-a depășit termenul de prescripție pentru punerea în executare. Împotriva acestei sentințe în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc.

civ. a declarat recurs contestatorul M.D.C. invocând dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304 1 C. proc. civ., art. 48 din O.U.G. nr. 51/1998 în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii contestației la executare silită începută în temeiul sentinței comerciale nr. 10960 din 13 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, și în consecință anularea executării silite și anularea Ordinului A.V.A.S. nr. 1479 din 20 iulie 2006 în ceea ce privește înființarea popririi asupra conturilor contestatorului M.D.C. deschise la „toate filialele, sucursalele și agențiile instituțiilor de credit, definite potrivit legii”.

În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susținut în esență că instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că desființarea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nu poate avea ca efect stingerea obligației de plată a primei rate scadente din preț, nesocotind astfel dispozițiile art. 1021 C. civ., că instanța de fond apreciind ca legală executarea silită începută în temeiul sentinței civile nr. 10960 din 13 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul București a nesocotit dispozițiile art. 379 C. civ., creanța de 378.818,60 RON pentru care A.V.A.S. a început executarea silită nu mai îndeplinește condițiile de certitudine, lichiditate și exigibilitate ca și premise necesare declanșării procedurii execuționale.

Intimata A.V.A.S. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate în cererea de recurs și de dispozițiile legale incidente constată că acestea sunt nefondate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente. Examinând criticile invocate de contestator din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar și ale dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte constată că instanța a reținut o stare de fapt corectă pe baza probelor administrate și a făcut o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor O.U.G. nr. 51/1998, art. 1021 C. civ., art. 379 C. proc.

civ. În mod întemeiat instanța a apreciat că s-a început legal executarea silită prin poprire în baza ordinului de poprire nr. 1479 din 20 iulie 2006 emis de A.V.A.S. în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 10960 din 13 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul București, în condițiile în care sumele prevăzute în titlu nu au fost achitate de către contestator. Titlul executoriu nu a fost desființat și nici nu s-a depășit termenul de prescripție pentru punerea în executare a acestuia, încât creanța care face obiectul ordinului de poprire emis de A.V.A.S. este certă lichidă și exigibilă, fiind îndeplinite condițiile instituite de art. 379 C. proc. civ. Nu poate fi reținută apărarea contestatorului că a intervenit o cauză de stingere a obligației de plată.

Instanța de fond a reținut în mod corect că desființarea (ulterior pronunțării sentinței nr. 10960/2002 a Tribunalului București) contractului în baza pactului comisoriu expres de gradul IV ca urmare a neplății la scadență a ratelor 2 și 3 din contract nu poate avea ca efect stingerea obligației de plată a primei rate scadente, deoarece obligația este impusă contestatorului printr-un titlu executoriu valabil. Rezoluțiunea are ca efect repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, însă acest efect nu anulează o sentință pronunțată în temeiul legii și care a devenit titlu executoriu, astfel că instanța de fond, nu a nesocotit dispozițiile art. 1021 C. civ. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., recursul declarat de contestatorul M.D.C. urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul M.D.C. împotriva sentinței civile nr. 156 din 22 august 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2008.