ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5382/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 24 noiembrie 2008, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a reclamantul M.A. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București prin Primarul General, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul să soluționeze notificarea nr. 455 din 13 februarie 2002 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, să se constate că are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în natură a terenului rămas liber, în calitate de moștenitor al fostului proprietar al imobilului situat în București, str. L. nr. X, sector 3, precum și la măsuri reparatorii prin echivalent pentru ceea ce nu poate fi restituit în natură și să fie obligat pârâtul să emită dispoziție în acest sens.

În fapt, reclamantul a arătat că are calitatea de moștenitor al fostului proprietar, M.I., care la data de 13 februarie 2002 a adresat Primăriei Municipiului București o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care solicita restituirea imobilului preluat abuziv. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001. Primul ciclu procesual s-a încheiat prin Decizia nr. 2450 din 3 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin primarul general împotriva Deciziei nr. 219/A din 28 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. A fost admis recursul reclamantului M.A.

împotriva aceleiași decizii, care a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că deși citat cu mențiunea de a complini omisiunea constatată cât privește declarația sa de recurs, constând în lipsa semnăturii, recurentul-pârât nu s-a conformat, motiv pentru care, în baza art. 133 C. proc. civ., cu referire la art. 302 1 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., se va dispune anularea recursului declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General. Cât privește recursul reclamantului instanța a reținut că potrivit pct. 23.1 din H.G.

nr. 250/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 prin „acte doveditoare” ale dreptului de proprietate în accepțiunea legii speciale, se înțelege lit. a) „orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras de carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/1950 privitor la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcții …”; lit. d) „orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul acesteia la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective; pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol)” […]. În art. 24 din Legea nr. 10/2001 se dispune: „în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive „(alin. (1));

„în aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar „(alin. (2)). Norma interpretativă a textului legal menționat dispune, potrivit pct. 24.1 din H.G. nr. 250/2007, că înscrisurile menționate la art. 24 alin. (1) din lege sunt considerate „acte doveditoare ale dreptului de proprietate”, norma evocată instituind o prezumție legală relativă de proprietate în favoarea persoanei menționate în actele de preluare (normative sau de autoritate). S-a mai reținut că prin Decretul nr. 111 din 7 aprilie 1986 a fost expropriată (anexa nr. 1, poz.

45) pe adresa Intrarea Decorului nr. 2, sector 3 pe numele proprietarilor G.J., M.I. și C.A. o suprafață de 80 mp teren, iar prin Decretul nr. 170 din 21 iunie 1988 (anexa 4, poz. 29), pe numele acelorași proprietari, a fost expropriată o suprafață de 190 mp teren și construcții de 206 mp, de la aceeași adresă. Din aceeași adeverință (nr. 33231 din 6 decembrie 2010 emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu) rezultă că potrivit Notei de constatare nr. 4083 din 29 noiembrie 2010 a Serviciului cadastru, amplasamentul fostului imobil din str. L. nr. X colț cu Intrarea Decorului nr. 2, ce avea o suprafață totală de cca 270 mp (suprafață determinată grafic pe plan), reprezintă teren liber de construcții definitive la sol, iar conform planului cu rețele edilitare - ultima actualizare 1989 - suprafața nu este afectată de rețele edilitare.

Cu referire la amplasamentul fostului imobil din Intrarea Decorului nr. 2A, ce are o suprafață de cca 165 mp, s-a arătat că acesta este ocupat de carosabil, trotuar etc., bunuri ce alcătuiesc domeniul public al Municipiului București. De asemenea, din fișa tehnică a imobilului (întocmită în februarie 1985) situat în București, Intrarea Decorului nr. 2 colț cu str. L. nr. X, sector 3, proprietatea M.I. și C.A., rezultă că la adresa menționată apare înscrisă suprafața totală a terenului de 270 mp și o suprafață totală construită de 206 mp compusă din casă și magazie (201,50 mp + 4,50 mp). Totodată, începând cu anul 1952, pe rolul fiscal al imobilului situat în Intrarea Decorului nr. 2 a figurat impus ca plătitor de impozit numitul M.I.

pentru construcție și teren în suprafață totală de 500 mp. La nivelul anului 1985, pe rolul fiscal al aceluiași imobil au figurat impuși ca plătitori de impozit numiții M.I. și C.A. pentru construcție și teren în suprafață totală de 500 mp. Ca urmare, coroborând probațiunea administrată în cauză (evidențe de rol fiscal) acceptate de legea specială drept acte/înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate cu mențiunile efectuate în actele de expropriere ale bunului litigios, în compunerea indicată de reclamant în cauză, ce instituie în favoarea sa o prezumție legală relativă de proprietate (inclusiv pe întinderea dreptului pretins), ce nu a fost răsturnată în cauză (nu au fost administrate dovezi care să infirme existența dreptului pretins în patrimoniul reclamantului/antecesorului său, respectiv existența sa în patrimoniul altor persoane), se vădesc ca fondate susținerile recurentului privind aspectul criticat.

Instanța a reținut că nelegal, cu încălcarea dispozițiilor legii speciale, sus-redate, instanțele fondului au refuzat recunoașterea dreptului/vocației reclamantului de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială pentru întreg imobilul preluat de stat prin actele normative de expropriere, sus-indicate și a trimis cauza spre rejudecare în scopul suplimentării probațiunii în vederea determinării naturii/categoriei măsurilor reparatorii cuvenite reclamantului, în raport de criteriile stipulate de legea specială și de opțiunea reclamantului. În rejudecare, prin Decizia nr. 74A din 1 martie 2013 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins excepția autorității de lucru judecat în raport de Decizia civilă nr. 132R din 24 ianuarie 2013 a Curții de apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondată.

A admis apelul declarat de reclamant împotriva Sentinței civile nr. 529 din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în Dosarul nr. 44685/3/2008. A schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a admis acțiunea. A constatat calitatea reclamantului de persoană îndreptățită pentru terenul în suprafață de 252 mp situat în București, str. D. nr. Y, sector 3 (fostă str. L. nr. X) și pentru construcția demolată. A dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 213,74 mp situat în București, str. D. nr. Y, sector 3 (fostă str. L. nr. X), în prezent str. Breaza, respectiv S 1-2-4-8-9 astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert F.F.A.

A omologat raportul de expertiză. A obligat pârâtul Municipiul București să emită dispoziție motivată prin care să propună acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru restul terenului, în suprafață de 38,26 mp, situat la aceeași adresă, și pentru construcția ce a fost edificată pe acest teren, în prezent demolată, în suprafață de 206 mp, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Pentru a decide astfel instanța a reținut, cu privire la autoritatea lucrului judecat că după depunerea la dosar a raportului de expertiză efectuat în cauză de expert F.F.A., instanța a solicitat situația juridică a imobilului notificat, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografie, și dacă au mai fost înregistrate notificări asupra aceluiași imobil, în baza de date a Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Prin Adresa nr. 2000/CB din 11 februarie 2013 Primăria Municipiului București - Serviciul evidență, analiză, soluționare și gestiune notificări Legea nr. 10/2001 a comunicat instanței faptul că asupra imobilului ce face obiectul raportului de expertiză figurează înregistrată Notificarea nr. 455/2001, dosar administrativ 25078, ce a fost suspendat în temeiul art. 46 din Legea nr. 10/2001, până la rămânerea irevocabilă a Dosarelor nr. 22334/3/2011 al Tribunalului București și nr. 2633/3/2012 al Curții de apel București. Verificând în sistemul Ecris aceste dosare, Curtea a constatat că Dosarul nr. 22334/3/2011, înregistrat pe rolului Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 28 martie 2011, a avut ca obiect acțiunea formulată de reclamantul M.A.

în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin primarul general și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin care solicita să se dispună soluționarea pe fond a Notificării nr. 455 din 13 februarie 2002 (Dosar administrativ nr. 25078), obligarea paratul Municipiului București să-i restituie în natura suprafața de teren de 500 mp situat în București, str. I.D. nr. Z, colț cu str. L. nr. X, sector 3, iar în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură, obligarea pârâtului Municipiul București prin primarul general la măsuri reparatorii prin echivalent; în subsidiar obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri reprezentând valoarea de circulație a imobilului preluat abuziv.

În motivarea cererii, reclamantul M.A.

a arătat are calitatea de moștenitor legal al tatălui, M.I., care prin Notificarea nr. 455 din 13 februarie 2002 a solicitat să i se restituie suprafața de teren de 500 mp situat în București, Str. I.D., nr. Z, colț cu Str. L. nr. X, sector 3. Prin Sentința civilă nr. 85 din 18 ianuarie 2012 Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice și a respins cererea, formulată în subsidiar, în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și a declinat competența materială privind soluționarea cererii, astfel cum a fost precizată, formulată în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietății și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a Contencios administrativ și fiscal; a disjuns cererile formulate în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primarul General, astfel cum au fost precizate, privind soluționarea pe fond a notificării nr. 455 din 13 februarie 2002, dosar administrativ P.M.B.

nr. 25078 și obligarea acestuia de a acorda restituirea în natură sau sub formă de despăgubiri, cu formarea unui nou dosar civil. Ca urmare a disjungerii dispuse prin Sentința civilă nr. 85 din 18 ianuarie 2012 pronunțate în Dosarul nr. 22334/3/2011, a fost format Dosarul nr. 2633/3/2012, în care Tribunalului București, secția a IV-a civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 851 din 18 aprilie 2012, prin care a admis acțiunea formulată de reclamantul M.A. în contradictoriu cu pârâtul municipiul București prin primar general, a obligat pârâtul Municipiul București prin Primarul General să emită dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), prin care să dispună restituirea în natură a suprafeței de teren de 255 mp, situat la fosta adresă I.D.

nr. Z colț cu str. L. nr. X, sector 3, identificată în raportul de expertiză tehnică între punctele 5-A-B-25A-27-19-20-21-5, compus din S1 (181 mp) și S2 (44 mp) și să acorde reclamantului în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru suprafețele S3 (45 mp), S4 (61 mp) și S5 (99 mp) care au aparținut de asemenea imobilului situat la fosta adresă I.D. nr. Z colț cu str. L. nr. X, sector 3, identificate în raportul de expertiză tehnică; a omologat raportul de expertiză tehnică efectuat de d-na expert tehnic A.M. și a obligat pârâtul la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu expertiză tehnică).

Împotriva Sentinței civile nr. 851 din 18 aprilie 2012 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă a formulat recurs pârâtul Municipiul București prin Primar General, care a fost admis prin Decizia civilă nr. 132R/24 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de apel București, secția a IV-a civilă în Dosarul nr. 2633/3/2012; în sensul că s-a casat Sentința civilă nr. 851 din 18 aprilie 2012 și s-a reținut cauza pentru rejudecare în fond. S-a reținut că potrivit art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat acele hotărâri judecătorești care au rămas definitive și irevocabile, premisă care nu este îndeplinită în cauză, deoarece Sentința civilă nr. 851 din 18 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în Dosarul nr. 2633/3/2012 a fost casată prin această Decizia civilă nr. 132R din 24 ianuarie 2013, astfel că potrivit dispozițiilor art. 311 alin. (1) C. proc.

civ. nu mai are nicio putere (executorie), iar instanța de recurs a reținut cauza spre rejudecare în fond, până la acest moment nefiind pronunțată o hotărâre definitivă în Dosarul nr. 2633/3/2012. S-a mai reținut că prin decizia de casare instanța supremă a constatat că - dintre cele două critici susținute de reclamant prin recursul formulat împotriva Deciziei civile 219A din 28 februarie 2011 (care-i recunoscuse calitatea de persoană îndreptățită numai pentru suprafața de 80 mp din str. L. nr. Z colț cu I.D. nr. X), respectiv: a) greșita reținere a întinderii dreptului de proprietate, autorul reclamantului figurând pe două decrete de expropriere și b) greșita acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent întrucât o parte a terenului este liberă - prima critică este întemeiată, iar pentru verificarea celei de-a doua critici, a trimis dosarul instanței de apel pentru a se identifica tipul de măsuri reparatorii, în baza unui nou raport de expertiză.

În consecință în cauză operează autoritatea de lucru judecat a dezlegărilor cu caracter irevocabil date de instanța supremă în ciclul procesual anterior, care a statuat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru suprafețele de teren ce figurează a fi expropriate prin Decretele de expropriere nr. 111/1986 (anexa 1, poz. 45) și nr. 170/1988 (anexa 4, poz. 29), precum și pentru construcția ce a fost edificată pe acest teren, în suprafață de 206 mp (menționată în Decretul nr. 170/1988, anexa 4, poz. 29). Având în vedere faptul că prin notificarea înregistrată la BEJ I. și C. sub nr. 455 din 13 februarie 2002 și la Primăria Municipiului București sub nr. 25078 reclamantul a solicitat acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 doar pentru suprafața de teren de 252 mp situat în București, str. L. nr. X colț cu I.D.

nr. Z, sector 3, precum și pentru imobilul (construcție) de la aceeași adresă s-a constatat calitatea reclamantului de persoană îndreptățită pentru terenul în suprafață de 252 mp situat în București, str. D. nr. Z, sector 3 (fostă str. L. nr. X) și pentru construcția demolată. Cu privire la tipul de măsuri reparatorii la care este îndreptățit reclamantul, dintre cele prevăzute de Legea nr. 10/2001 s-a constatat că prin raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie, cadastru și geodezie efectuat de expert F.F.A. s-a reținut că poate fi restituit în natură terenul în suprafață de 213,74 mp identificat de expert în punctele 1-2-4-8-9 de pe schița cadastrală anexă la raport.

În consecință, în raport de situația de fapt reținută în baza raportului de expertiză efectuat în rejudecarea apelului; și în temeiul dispozițiilor art. 1 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prin care se instituie principiul priorității restituirii în natură a imobilelor ce cad sub incidența legii speciale de reparație s-a va dispune restituirea în natură a terenului în suprafață de 213,74 mp situat în București, str. D. nr. Z, sector 3 (fostă str. L. nr. X), în prezent str. B., respectiv S 1-2-4-8-9 astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert F.F.A.; raport de expertiză pe care îl omologhează.

De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (3) din lege, potrivit cărora „în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent”, a fost obligat pârâtul Municipiul București să emită dispoziție motivată prin care să propună acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru restul terenului, în suprafață de 38,26 mp (reprezentând 252 - 213,74 = 38,26), situat la aceeași adresă, având în vedere că prin același raport de expertiză s-a constatat că restul terenului este ocupat în prezent de alee de acces și rețele utilitare.

În baza dispozițiilor art. 18 lit. b) din lege, potrivit cărora măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent pentru construcțiile ce au fost demolate, a fost obligat pârâtul Municipiul București să emită dispoziție motivată prin care să propună acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, și pentru construcția ce a fost edificată pe acest teren, în prezent demolată, în suprafață de 206 mp. Prin Decizia nr. 157A din 26 aprilie 2013 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis cererea reclamantului de completare a dispozitivului Deciziei nr. 74A din 1 martie 2013 a aceleiași instanțe și a dispus completarea acestuia cu obligarea intimatului la plata sumei de 4.500 RON cheltuieli de judecată fond și apel către reclamant, reținând că prin admiterea căii de atac declarată de reclamant pârâtul a căzut în pretenții în înțelesul art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. și în considerarea culpei procesuale a acestuia se cuvine a fi obligat la cheltuielile de judecată efectuate de reclamant pe parcursul judecării cauzei. Împotriva ambelor decizii pârâtul a declarat recurs. Recursul formulat împotriva Deciziei civile nr. 74A din 1 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că reclamantul M.A. a arătat că are calitatea de moștenitor legal al tatălui său M.I., care prin Notificarea nr. 455 din 13 februarie 2002 a solicitat restituirea terenului situat în Str. I.D. nr. X colț cu Str. L. nr. Z, sector 3, însă nu a depus titlul de proprietate nici la dosarul constituit în baza Legii nr. 10/2001, nici în fața instanțelor de judecată.

Deci nu s-a probat dreptul de proprietate pentru suprafața de 252 mp din București, Str. D., nr. Y, sector 3. Din adresa nr. 1132843/128/2013, emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu, rezultă că acest imobil a fost preluat în baza Decretului nr. 111/1986 de la mai mulți proprietari. Din istoricul de rol fiscal reiese că la momentul exproprierii pe rolul fiscal al imobilului au figurat impuși ca plătitori de impozit M.I. și C.A. Din probatoriul administrat rezultă că reclamantul a făcut dovada calității de moștenitor de pe urma lui M.I., dar nu și de pe urma celorlalți proprietari menționați în decretele de expropriere. Nu se poate extinde prezumția dreptului de proprietate cu privire la întregul imobil.

În consecință, arată recurentul, au fost încălcate dispozițiile art. 21 - 23 ale Legii nr. 10/2001, care dispun ca notificarea să fie însoțită de înscrisurile doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și dispozițiile art. 24 din această lege. În recursul declarat de același pârât împotriva Deciziei nr. 157A din 26 aprilie 2013, a aceleiași instanțe, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susține că au fost greșit aplicate dispozițiile art. 274 C. proc. civ. Se susține, pe de o parte, că Municipiul București nu se află în culpă procesuală și, pe de altă parte, că onorariul de avocat este nepotrivit de mare și ar fi trebuit redus față de amploarea și dificultatea speței.

S-a invocat totodată practica CEDO. Recursurile vor fi respinse pentru următoarele considerente. Cu referire la recursul declarat împotriva Deciziei nr. 74A din 1 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă se reține că instanța de apel a pronunțat o decizie cu aplicarea corectă a legii, criticile formulate urmând a fi înlăturate. Astfel, instanța de apel a analizat sentința apelată din perspectiva dispozițiilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ. și art. 315 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate este obligatorie pentru judecătorii fondului.

Sub acest aspect Înalta Curte a dezlegat în mod irevocabil în primul ciclu procesual problemele de drept legate de incidența dispozițiilor art. 21 - 23 și 24 din Legea nr. 10/2001, cu privire la statuările sale operând autoritatea de lucru judecat, motiv pentru care vor fi înlăturate criticile recurentului legate de greșita aplicare a acestor articole. Prin Decizia nr. 2450 din 3 aprilie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a dat îndrumarea instanței de trimitere în sensul suplimentării probațiunii în vederea determinării naturii/categoriei măsurilor reparatorii cuvenite reclamantului în raport de criteriile legii și opțiunea acestuia, or, din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că instanța de apel a respectat această îndrumare, stabilind corect situația de fapt prin suplimentarea probatorului în funcție de care a hotărât cu privire la categoria măsurilor reparatorii, cu respectarea dispozițiilor legale.

Cât privește recursul declarat de același pârât împotriva Deciziei nr. 157A din 26 aprilie 2013 a aceleiași instanțe, urmează a fi respins, deoarece în mod corect instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. Așa fiind, pentru considerentele expuse, cele două recursuri vor fi respinse deoarece motivele de recurs invocate, nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Ca urmare a respingerii recursurilor recurentul pârât Municipiul București prin Primarul General a căzut în pretenții. În speță culpa procesuală aparține acestui pârât care va fi obligat să plătească intimatului reclamant M.A. suma de 2.800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată față de dispozițiile art. 274 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva Deciziei civile nr. 74A din 1 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și a Deciziei civile nr. 157A din 26 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Obligă pe recurentul pârât Municipiul București prin Primarul General să plătească intimatului reclamant M.A. suma de 2.800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013. Procesat de GGC - LM