ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6867/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Constanța la 25 august 2006, C.I. a contestat dispoziția nr. 1196

din 5 aprilie 2006 a primarului municipiului Tulcea, prin care i-a fost

respinsă solicitarea din notificare de a-i fi restituit în natură imobilul din

municipiul Tulcea, compus din teren în suprafață de 244 mp și construcție.

Prin întâmpinare, municipiul Tulcea

a solicitat respingerea contestației cu motivarea potrivit căreia terenul

expropriat este ocupat de blocuri de locuințe și căile de acces aferente,

contestatorului făcându-i-se în conformitate cu titlul VII din Legea nr.

247/2005 și ale art. 10 pct. 1, 2, 3 și 4 din normele metodologice de aplicare

a Legii nr. 10/2001 oferta de acordare de despăgubiri, măsură solicitată de

altfel prin notificarea adresată unității deținătoare.

Prin sentința nr. 3050 din 16

noiembrie 2006, Tribunalul Tulcea a admis contestația, a anulat dispoziția nr.

1196/2006 a primarului municipiului Tulcea doar în ceea ce privește suprafața

de 132 mp din terenul situat în Tulcea, dispunând restituirea în natură a

suprafeței menționate, astfel cum aceasta a fost identificată prin raportul de

expertiză M.R., și menținând dispoziția atacată pentru diferența de 112 mp

teren și construcția demolată, de la aceeași adresă.

Instanța a reținut că imobilul în

litigiu a aparținut în proprietate contestatorului, fiind dobândit prin actul

de vânzare-cumpărare nr. 1061 din 30 iunie 1964 și că imobilul a fost preluat

abuziv în proprietatea statului în temeiul Decretului de expropriere nr. 449

din 1 decembrie 1983, dar că parte din acesta nu este afectat de construcțiile

pentru realizarea cărora s-a dispus exproprierea.

În temeiul raportului de expertiză

s-a concluzionat că prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 nu sunt

incidente în cauză, de vreme ce nu s-a probat că suprafața de 112 mp ar fi

afectată de lucrări de interes public, servituți legale, amenajări de utilitate

publică, cu atât mai mult cu cât expertul a prevăzut o rezervă de teren

suficientă pentru accesul autovehiculelor în zonă.

Prin decizia nr. 47 C din 7

februarie 2007, Curtea de Apel Constanța a admis apelul formulat de municipiul

Tulcea prin primar și schimbând în totalitate sentința atacată, a respins ca

nefondată contestația.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că imobilul în litigiu, expropriat în 1983, era compus dintr-un

teren cu suprafață de 244 mp și o construcție ce a fost demolată și că

modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii în natură sau prin echivalent

este reglementată de art. 11 din Legea nr. 10/2001 și nu de art. 10, din lege,

care are caracterul unei norme speciale, aplicabilă preluărilor abuzive în

forma exproprierii. Instanța de apel a confirmat existența unei suprafețe de

teren liberă de 132 mp, însă a considerat că acesta nu poate fi restituit

contestatorului, deoarece este aferent construcțiilor realizate, necesar bunei

funcționări a acestora, la care face referire art. 11 pct. 5 din Legea nr.

10/2001 și normele metodologiei de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr.

498/2003.

Împotriva deciziei a declarat recurs

C.I., criticile de nelegalitate, nemotivate în drept, vizând în esență

acordarea măsurilor reparatorii în natură, în limitele suprafeței de teren

neocupată de construcții, așa cum aceasta a fost identificată prin raportul de

expertiză și planșele fotografice.

În cadrul unei ample motivări și

argumentări, recurentul arată că expertul a avut în vedere suprafața de teren

necesară bunei funcționări a construcțiilor, deoarece din totalul suprafeței de

132 mp teren neocupat a propus restituirea doar a suprafeței de 112 mp.

Recursul este nefondat.

Corect instanța de apel a făcut în

cauză aplicarea art. 11 din Legea nr. 10/2001, deoarece legiuitorul a avut în

vedere exproprierile făcute în perioada de referință a legii, indiferent de

calificarea titlului în temeiul căruia au fost expropriate. În speță s-a

probat, cu actele de la dosar și recunoașterile contestatorului că exproprierea

imobilului proprietatea sa a intervenit în 1983 urmare a Decretului nr. 449 din

1 decembrie 1983. Este adevărat că în cazul imobilelor expropriate, principiul

este acela al acordării măsurilor reparatorii în natură, restituirea prin

echivalent fiind o măsură subsidiară, aplicabilă în cazul în care imobilul a

fost înstrăinat sau este afectat total sau parțial de lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea.

Raportul de expertiză efectuat la

fond, a evidențiat că din suprafața terenului de 244 mp ce a fost expropriat

contestatorului, este afectată de construcții numai suprafața de 112 mp, ceea

ce înseamnă că suprafața de 132 mp, virtual poate fi restituită în natură.

Instanța de apel a examinat critic

și corect expertiza, atunci când a respins contestația împotriva dispoziției

nr. 1996/2006, deoarece expertul nu a avut în vedere terenul aferent

construcțiilor, mai exact terenul necesar bunei funcționări a acestora în

sensul art. 11 pct. 5 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001

aprobate prin H.G. nr. 250/2007 (în vigoare la data soluționării prezentului

recurs) propunând a fi restituit terenul care include parte din aleea de acces

către blocurile de locuințe edificate pe terenul expropriat ori restrângerea

acestora până la lățimea unui autoturism. Propunerea expertului, adoptată de

instanța de fond prin soluția pronunțată contravine și dispozițiunilor art. 10

pct. 3 din normele metodologice, care instituie obligativitatea menținerii

căilor de acces, a străzilor și trotuarelor.

Așa cum bine a reținut instanța de

apel, interpretarea restrictivă a noțiunii de teren ocupat, făcută de instanța

de fond contravine dispozițiunilor Legii nr. 10/2001, care face distincția

între „teren liber” și „teren ce nu poate fi eliberat”.

În contextul celor de mai sus

arătate, se constată că decizia pronunțată în cauză este legală, iar criticile

formulate de C.I. nefondate, motiv pentru care recursul acestuia va fi respins

în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de C.I. împotriva deciziei nr. 47 din 7 februarie 2007 a Curții de

Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie

2007.