ÎCCJ, decizie (scj.ro #82137)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82137) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Imobil preluat de stat conform Decretului nr.147/1980 cu plata
de despăgubiri. Caracterul abuziv al preluării.
Cuprins
pe materii.
Drept civil. Imobil preluat de stat conform
Decretului nr.147/1980 cu plata de despăgubiri. Caracterul abuziv al preluării.
Index
alfabetic.
Drept civil.
-
Imobil preluat de stat conform Decretului nr.147/1980 cu plata
de despăgubiri.
-
Caracterul abuziv al preluării.
Legea
nr
. 10/2001:
art
.
2
lit
. h,
art
. 11
Legea
nr
. 213/1998:
art
. 6 alin. 1
Faptul că decretul de expropriere a constituit titlul valabil
pentru stat (realizându-se și plata despăgubirilor), nu scoate imobilul din sfera
de reglementare a Legii nr.10/2001, având în vedere că potrivit art.2 alin.1
lit.
h
, sunt considerate ca preluate abuziv „și orice
alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit
la art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998”.
De asemenea, împrejurarea că s-ar fi plătit despăgubirea, nu
conduce la stingerea dreptului la măsuri reparatorii, ci doar condiționează
acordarea acestora de rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirii
primite.
În acest sens, art.11 din Legea nr.10/2001 reglementează
modalitatea de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor
expropriate, ținând seama de diferitele situații apărute în urma exproprierii
(demolarea totală sau parțială a construcțiilor; ocuparea terenului, în
întregime sau parțial, de lucrările în vederea cărora s-a dispus exproprierea).
Î.C.C.J
.,
Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia
nr
.
5976 din 19 iunie 2006
La 21 octombrie 2003, contestatorul
D.D
.
a solicitat Tribunalului Tulcea, în contradictoriu cu Primarul municipiului
Tulcea, anularea dispoziției nr.1006 din 21 decembrie 2001 emisă de acesta.
În motivarea contestației s-a arătat că în mod greșit i-a fost
respinsă, ca
nefiind
dovedit dreptul la restituire,
notificarea privind restituirea unui imobil, compus din teren în suprafață de
400
mp
și 60,92
mp
construcții, preluat abuziv de către stat, în vederea construirii unui bloc de
locuințe.
Întrucât, după demolarea casei pe terenul respectiv nu s-a
edificat până în momentul de față nici o clădire, prin notificarea formulată,
contestatorul a cerut restituirea în natură a terenului, iar pentru construcția
demolată să-i fie acordate despăgubiri.
Prin sentința civilă nr.1315 din 24 iunie 2004 Tribunalul Tulcea
a respins contestația ca neîntemeiată.
S-a reținut, în justificarea soluției, că petentul nu a dovedit
faptul că era proprietarul imobilului la data la care s-a realizat
exproprierea, conform Decretului nr.147/1980. În plus, chiar în condițiile în
care era proprietar la acea dată, nu s-a dovedit că a avut loc o preluare
abuzivă a imobilului, de vreme ce statul a acordat despăgubirea conform valorii
imobilului.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, arătând că în
mod greșit nu s-a luat în considerare calitatea sa de proprietar, dovedită atât
cu titlul de proprietate, cât și prin sentința civilă din 1987, pronunțată în
urma cererii sale de anulare a certificatului de moștenitor de pe urma surorii
sale și a cumnatului său,
M.A
. și
M.V
.,
sentință prin care instanța a stabilit că reclamantul este proprietarul
imobilului din Tulcea, compus din casă și teren.
Apelul a fost respins ca
nefondat
prin
decizia civilă nr.1185/C din 16 noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța,
Secția civilă. Instanța a reținut, în esență, că imobilul în cauză a fost
proprietatea reclamantului, conform contractului de vânzare- cumpărare autentic
încheiat de acesta în anul 1940, cu sora sa D.(M.)V. Imobilul a fost expropriat
potrivit Decretului nr.147/1980 pe numele
M.A
.(cumnatul
reclamantului), care a beneficiat de despăgubirea acordată ca urmare a
exproprierii.
Certificatul de moștenitor în baza căruia
M.A
.
a încasat despăgubirea a fost anulat ulterior, la solicitarea reclamantului,
potrivit deciziei civile nr.168 din 22 aprilie 1987 a Tribunalului Tulcea,
hotărâre prin care s-a constatat și calitatea de proprietar a acestuia asupra
imobilului (inclus inițial în masa succesorală a defunctei lui surori).
S-a mai concluzionat că reclamantul nu mai este proprietar al
imobilului din anul 1987, când prin hotărâre irevocabilă s-a constatat pe de o
parte, că imobilul expropriat a fost proprietatea sa, dar în același timp,
moștenitorul legal al celui care încasase despăgubirea ca efect al
exproprierii, a fost obligat la restituirea acesteia (26.727 lei) către
reclamant.
Față de această situație, s-a apreciat că reclamantul nu a făcut
dovada preluării abuzive a imobilului de către stat și nici dovada calității
sale de persoană îndreptățită în sensul art.3 din Legea nr.10/2001, astfel
încât nu poate primi măsurile reparatorii solicitate.
Împotriva deciziei a declarat recurs contestatorul care a arătat
că încasarea despăgubirilor nu echivalează cu pierderea dreptului său la măsuri
reparatorii conform Legii nr.10/2001 și nu înlătură caracterul abuziv al preluării
bunului de către stat, având în vedere că scopul exproprierii nu a fost
realizat.
Recursul este fondat.
Apreciind asupra lipsei calității de persoană îndreptățită,
instanța de apel a reținut că dreptul de proprietate asupra imobilului s-a
pierdut în anul 1987 – când, prin hotărâre judecătorească irevocabilă au fost
obligați moștenitorii celui care în mod nelegal încasase suma de bani drept
despăgubire, să o remită reclamantului.
Un astfel de considerent al instanței, care înlătură dreptul la
măsuri reparatorii al reclamantului, în temeiul Legii nr.10/2001, ignoră
dispozițiile art.2 din acest act normativ care definesc imobilele preluate
abuziv de către stat.
Astfel, stabilind că în speță, decretul de expropriere a
constituit titlul valabil pentru stat (realizându-se și plata despăgubirilor),
această împrejurare nu scoate imobilul din sfera de reglementare a Legii
nr.10/2001, având în vedere că potrivit art.2 alin.1
lit.
h
,
sunt considerate ca trecute abuziv în proprietatea statului abuziv „și
orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este
definit la art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998”.
De asemenea, împrejurarea că s-ar fi plătit despăgubirea nu
conduce așa cum în mod greșit a considerat instanța, la stingerea dreptului la
măsuri reparatorii, ci doar condiționează acordarea acestora de rambursarea
sumei reprezentând valoarea despăgubirii primite.
În acest sens, art.11 din Legea nr.10/2001 reglementează
modalitatea de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor expropriate,
ținând seama de diferitele situații apărute în urma exproprierii (demolarea
totală sau parțială a construcțiilor; ocuparea terenului, în întregime sau
parțial, de lucrările în vederea cărora s-a dispus exproprierea).
Raportat la aceste situații se stabilește natura măsurilor
reparatorii, acordarea acestora fiind condiționată, atunci când este cazul, de
rambursarea sumelor primite cu titlu de despăgubiri.
În speță, instanța a încălcat aceste dispoziții legale, atunci
când a stabilit că preluarea imobilului prin expropriere și acordarea de
despăgubiri înlătură calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului, ceea
ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură
civilă.
Cum o astfel de apreciere, eronată, a însemnat o
necercetare
a fondului cauzei – judecata oprindu-se la
aspectul formal, al calității în solicitarea măsurilor, fără a se examina
fondul acestora, în baza art.313 Cod procedură civilă cu referire la art.312
alin.5 Cod procedură civilă, prin admiterea recursului a fost casată decizia
atacată.
Având în vedere că și prima instanță a soluționat pricina fără a
intra în cercetarea fondului,
rejudecându-se
apelul,
acesta a fost admis și conform art.297 alin.1 Cod procedură civilă, a
fost desființată sentința cu trimiterea spre
rejudecare
aceluiași tribunal.