ÎCCJ, decizie (scj.ro #82160)

Acțiune

în revendicare

.

Imobil preluat în mod abuziv de stat.

Invocarea prescripției reglementată prin Decretul nr. 218/1960.

Cuprins pe materii

: Drept vivil. Drepturi

reale de proprietate. Imobil preluat în mod abuziv de stat . decretul nr.

218/1960.

Index alfabetic

: Drept civil.

-

Proprietate preluată în mod abuziv de stat în baza Decretului

nr. 218/1960.

-

Revendicare.

-

Prescripție reglementată prin Decretul nr. 218/1960

C.civ.

art. 480, art. 481

Decretul nr. 218/1960

:

art. III

Posesia exercitată de stat, asupra unui imobil, la care se

referă art. III din Decretul nr. 218/1960, nu a fost utilă, ci viciată prin

violență morală, încât statul nu a dobândit dreptul de proprietate cu titlu,

respectiv prin prescripția prevăzută de actul normativ menționat.

Î.C.C.J.,

secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 165 din 14 ianuarie

2005

La 5 octombrie 1998, C.A. și alții au chemat în judecată

Institutul de Cercetări Muzeale Tulcea, Municipiul Tulcea,  Consiliul

Local Tulcea și  Consiliul județean Tulcea pentru revendicarea imobilului

compus din construcții și curte, situat în Municipiul Tulcea, preluat de stat

fără existența unui titlu valabil.

Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința nr. 48 din 27

ianuarie 2000 a admis acțiunea.

După parcurgerea unui prim ciclu în apel și în recurs, Curtea de

Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 85 din 24 septembrie 2003, a

respins, ca nefondat, apelul pârâtului Consiliul județean Tulcea, cu motivarea

că titlul statului, fondat pe Decretul nr. 218/1960, modificat prin Decretul

nr. 712/1966, nu este valabil, așa încât, în temeiul art. 6 din Legea nr.

213/1998, se impune restituirea bunului în proprietatea reclamanților.

Consiliul județean Tulcea a declarat recurs, susținând că

soluțiile instanțelor de fond și de apel au fost date cu nerespectarea

cerințelor dispozițiilor art.  III din Decretul nr. 218/1960, așa încât

s-ar impune respingerea acțiunii.

Recursul este nefondat.

Potrivit textului art. III din Decretul nr. 218/1960, dreptul la

orice acțiune, având ca obiect restituirea în natură sau prin echivalent, a

unui bun intrat înainte de data publicării decretului în posesia statului, fie

fără nici un titlu, fie în cadrul procedurii prevăzute de Decretul nr.

111/1950, se prescrie prin doi ani socotiți de la data  când a avut loc

intrarea în posesie.

Textul instituie un caz de prescripție extinctivă, aplicabil dacă

a avut loc un act de intrare în posesie a statului prin dobândirea a două

elemente și anume: corpus și omnius sibi habendi. Numai că intrarea în posesie

și producerea efectului de prescripție cer, în plus, ca posesia să fie utilă,

adică neviciată, între altele, prin violență morală.

Or, în speță, preluarea bunului nu s-a făcut prin titlu, ci prin

obstrucționarea proprietarului prin măsuri de autoritate excesivă, transformate

în violență morală, menținută până în anul 1989 când a avut loc schimbarea

regimului politic. Această situație de fapt a însemnat imposibilitatea

revendicării bunului de către fostul proprietar, în timpul regimului comunist.

Ca atare, în sensul adevărat al sintagmei din textul art. III al

Decretului nr. 218/1960 și al cerinței ca posesia să fie utilă, nu a avut loc o

intrare în posesie a statului pentru a putea fi primită apărarea recurentului

că acțiunea în revendicare este prescrisă și că statul a dobândit proprietatea

bunului prin titlu valabil.

Așa fiind, cu temei instanțele de fond au admis acțiunea și i-au

obligat pe pârâți să le restituie reclamanților posesia și proprietatea

imobilului revendicat.

În consecință, s-a respins recursul, ca nefondat.