ÎCCJ, decizie (scj.ro #82433)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82433) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acțiune
în revendicare. Imobil preluat de stat în baza Decretelor nr. 218/1960 și nr.
712/1966 și transmis unei societăți comerciale în baza Legii nr. 15/1990 și
H.G. nr. 834/1991
Cuprins
pe materii
: Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de
proprietate. Dreptul de proprietate privată. Imobile preluate abuziv de stat în
baza Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966. Revendicare
Index
alfabetic
: Drept civil
-
Imobile
preluate în mod abuziv
-
Imobile
preluate în baza Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966
-
Imobil
transmis unei societăți comerciale
-
Revendicare
C. civ. art. 480,
art.481, art. 1847, art. 1851
Decretul nr. 218/1960
Decretul nr. 712/1966
Legea nr. 15/1990
H.G. nr. 834/1991
Trecerea imobilului în
proprietatea statului în baza decretelor sus-menționate s-a făcut fără titlu
valabil, deoarece posesia statului nu a fost netulburată - una din
condițiile menționate în art. 1847 C. civ. Posesia a fost „fundată
și conservată” prin violență, în sensul prevăzut în art. 1851 din același cod.
Întrucât statul nu a dobândit proprietatea cu titlu valabil, nu putea nici să-l
transmită în proprietatea unei societăți comerciale în baza Legii nr. 15/1990
și H.G. nr.834/1991.
I.C.C.J.,
secția civilă, decizia nr. 2337 din 23 martie 2004
Prin sentința civilă nr. 389 din 17 noiembrie 2000, pronunțată
de Tribunalul Covasna, a fost admisă acțiunea reclamantei M.V.M. împotriva
pârâtelor Statul Român, reprezentat de Consiliul local al comunei Ozun și
Societatea Comercială „S.L.” SA; au fost anulate încheierile de intabulare
nr.173/1970, 1591/1994 și 1537/1995 ale Judecătoriei Sfântu Gheorghe - secția
de carte funciară, cu privire la imobilul situat în comuna Ozun, înscris
în CF 1472 Ozun nr.top 415/2 (casă de piatră și curte în suprafață de 7469 mp)
și nr. top 414/1/b (magazie pentru cereale, remiză pentru mașini agricole și
curte în suprafață de 14.163 mp); a fost dispusă restabilirea situației
anterioare și au fost obligați pârâții să-i predea reclamantei, în deplină
proprietate, imobilul.
Instanța de fond a reținut că autoarea reclamantei (bunica) proprietara
imobilului revendicat, a fost strămutată din comuna Ozun, în anul 1949, cu
domiciliul obligatoriu în orașul Cluj, că ulterior Statul Român și-a intabulat
dreptul de proprietate în baza Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966; că,
inițial, imobilul a fost menționat în tabelul privind gospodăriile expropriate
în baza Decretului nr. 83/1999, ca fiind exploatări moșierești, care au făcut
obiectul Legii nr. 187/1945, deși imobilul era folosit ca locuință la data
strămutării bunicii reclamantei, situație în care bunul a fost trecut în
proprietatea statului fără titlu valabil și că nu sunt aplicabile prevederile
Decretului nr.218/1960, deoarece posesia Statului asupra imobilului a fost
fundată și conservată prin violență.
Prin decizia nr. 38/Ap din 6 iunie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Brașov,
secția civilă, a fost respins apelul pârâtei S.C. „S.L.” SA.
Recursul declarat de aceeași pârâtă este nefondat.
Imobilul ce formează obiectul litigiului, folosit ca locuință, a
fost înscris în cartea funciară, ca fiind proprietatea Statului Român în anul
1970, în baza Decretelor nr.218/1960 și 712/1966.
Prin hotărârea nr. 273/1997 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr.
112/1995, de pe lângă Consiliul Județean Covasna, a fost respinsă cererea
reclamantei de a-i fi restituit imobilul în natură sau de a-i fi acordate
despăgubiri, constatându-se că bunul a trecut în proprietatea Statului cu
titlu valabil, situație în care reclamanta se poate adresa instanței, pe calea
dreptului comun.
În atare situație, reclamanta a sesizat instanța cu prezenta acțiune la
data de 23 februarie 2000, dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr.
10/2001, astfel că este nefondată critica privitoare la posibilitatea
reclamantei de a-și revendica imobilul numai pe calea acestei legi.
Trecerea imobilului în proprietatea Statului, în baza Decretelor nr. 218/1960
și nr. 712/1966, s-a făcut, într-adevăr, fără titlu valabil, deoarece posesia
statului nu a fost netulburată, una din condițiile menționate în art. 1847 C.
civ., deoarece a fost „fundată și conservată” prin violență, astfel cum se
prevede în art. 1851 din același cod.
Întrucât statul nu a dobândit cu titlu valabil imobilul, nu putea nici
să-l transmită în proprietatea pârâtei recurente.
În consecință, recursul a fost respins, ca nefondat.