ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 165/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 5 octombrie 1998, C.A., C.F., C.V. și O.G. au chemat în judecată, prin acțiune, ulterior modificată, Institutul de Cercetări Muzeale Tulcea, Municipiul Tulcea, prin primar, Consiliul Local Tulcea și Consiliul județean Tulcea pentru revendicarea imobilului compus din construcții și curte, situat în Municipiul Tulcea, preluat de stat fără existența unui titlu valabil. Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința nr. 48 din 27 ianuarie 2000 a admis acțiunea, așa cum a fost formulată.

După parcurgerea unui prim ciclu în apel și în recurs, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 85 din 24 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului Consiliul județean Tulcea, cu motivarea că titlul statului, fondat pe Decretul nr. 218/1960, modificat prin Decretul nr. 712/1966, nu este valabil, așa încât, în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998, se impune restituirea bunului în proprietatea reclamanților. Împotriva acestei decizii, pârâtul Consiliul județean Tulcea a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că soluția instanțelor de fond a fost dată cu nerespectarea cerințelor dispozițiilor art. III din Decretul nr. 218/1960, așa încât s-ar impune respingerea acțiunii.

Recursul este nefondat. Potrivit textului art. III din Decretul nr. 218/1960, dreptul la orice acțiune, având ca obiect restituirea în natură sau prin echivalent, a unui bun intrat înainte de data publicării decretului în posesia statului, fie fără nici un titlu, fie în cadrul procedurii prevăzute de Decretul nr. 111/1950, se prescrie prin doi ani socotiți de la data când a avut loc intrarea în posesie. Textul instituie un caz de prescripție extinctivă, aplicabil dacă a avut loc un act de intrare în posesie a statului prin dobândirea a două elemente și anume: corpus și omnius sibi habendi . Numai că intrarea în posesie și producerea efectului de prescripție cer, în plus, ca posesia să fie utilă, adică neviciată, între altele, prin violență morală.

Or, în speță, preluarea bunului nu s-a făcut prin titlu, ci prin obstrucționarea proprietarului prin măsuri de autoritate excesivă, transformate în violență morală, menținută până în anul 1989 când a avut loc schimbarea regimului politic. Această situație de fapt a însemnat imposibilitatea revendicării bunului de către fostul proprietar, în timpul regimului comunist. Ca atare, în sensul adevărat al sintagmei din textul art. III al Decretului nr. 218/1960 și al cerinței ca posesia să fie utilă, nu a avut loc o intrare în posesie a statului pentru a putea fi primită apărarea recurentului că acțiunea în revendicare este prescrisă și că statul a dobândit proprietatea bunului prin titlu valabil. Așa fiind, cu temei instanțele de fond au admis acțiunea și i-au obligat pe pârâți să le restituie reclamanților posesia și proprietatea imobilului revendicat.

În consecință, se impune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Tulcea împotriva deciziei civile nr. 85/Ap din 24 septembrie 2003 a Curții de Apel Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2005.