ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 165/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 5 octombrie 1998, C.A., C.F.,

C.V. și O.G. au chemat în judecată, prin acțiune, ulterior modificată,

Institutul de Cercetări Muzeale Tulcea, Municipiul Tulcea, prin primar,

Consiliul Local Tulcea și Consiliul județean Tulcea pentru revendicarea

imobilului compus din construcții și curte, situat în Municipiul Tulcea,

preluat de stat fără existența unui titlu valabil.

Tribunalul Constanța, secția civilă,

prin sentința nr. 48 din 27 ianuarie 2000 a admis acțiunea, așa cum a fost

formulată.

După parcurgerea unui prim ciclu în

apel și în recurs, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 85

din 24 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului Consiliul

județean Tulcea, cu motivarea că titlul statului, fondat pe Decretul nr.

218/1960, modificat prin Decretul nr. 712/1966, nu este valabil, așa încât, în

temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998, se impune restituirea bunului în

proprietatea reclamanților.

Împotriva acestei decizii, pârâtul

Consiliul județean Tulcea a declarat recurs, bazat pe motivul de casare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a arătat, în

esență, că soluția instanțelor de fond a fost dată cu nerespectarea cerințelor

dispozițiilor art. III din Decretul nr. 218/1960, așa încât s-ar impune

respingerea acțiunii.

Recursul este nefondat.

Potrivit textului art. III din

Decretul nr. 218/1960, dreptul la orice acțiune, având ca obiect restituirea în

natură sau prin echivalent, a unui bun intrat înainte de data publicării

decretului în posesia statului, fie fără nici un titlu, fie în cadrul

procedurii prevăzute de Decretul nr. 111/1950, se prescrie prin doi ani

socotiți de la data când a avut loc intrarea în posesie.

Textul instituie un caz de

prescripție extinctivă, aplicabil dacă a avut loc un act de intrare în posesie

a statului prin dobândirea a două elemente și anume:

corpus

și omnius

sibi habendi

. Numai că intrarea în posesie și producerea efectului de

prescripție cer, în plus, ca posesia să fie utilă, adică neviciată, între

altele, prin violență morală.

Or, în speță, preluarea bunului nu

s-a făcut prin titlu, ci prin obstrucționarea proprietarului prin măsuri de

autoritate excesivă, transformate în violență morală, menținută până în anul

1989 când a avut loc schimbarea regimului politic. Această situație de fapt a

însemnat imposibilitatea revendicării bunului de către fostul proprietar, în

timpul regimului comunist.

Ca atare, în sensul adevărat al

sintagmei din textul art. III al

Decretului nr. 218/1960 și al cerinței ca posesia să

fie utilă, nu a avut loc o intrare în posesie a statului pentru a putea fi

primită apărarea recurentului că acțiunea în revendicare este prescrisă și că

statul a dobândit proprietatea bunului prin titlu valabil.

Așa fiind, cu temei instanțele de

fond au admis acțiunea și i-au obligat pe pârâți să le restituie reclamanților

posesia și proprietatea imobilului revendicat.

În consecință, se impune respingerea

recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Consiliul Județean Tulcea împotriva deciziei civile nr. 85/Ap

din 24 septembrie 2003 a Curții de Apel Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2005.