ÎCCJ, decizie (scj.ro #82159)

Acțiune în revendicare, sau de despăgubiri, pentru imobilul preluat de stat prin naționalizare. Incidența Legii nr. 10/2001 și a Decretului nr. 167/1958. Cuprins pe materii. Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil preluat de stat. Revendicare sau despăgubiri. Incidența Legii nr. 10/2001 și a Decretului nr. 167/1968. Index alfabetic. Drept civil. - Imobil preluat de stat. - Revendicare. - Despăgubiri - Prescripția acțiunii în despăgubiri. C.civ.: art. 480 Legea nr. 10/2001: art. 47 Decretul nr. 167/1958 Instanța sesizată cu o acțiune în revendicare va soluționa cauza în raport cu temeiul de drept invocat, iar nu conform procedurii speciale reparatorii instituite ulterior prin Legea nr. 10/2001 Dreptul la despăgubiri pentru construcțiile demolate, aflate pe terenurile preluate abuziv de stat, urmează cursul acțiunii imobiliare, imprescriptibilă sub aspectul revendicării, nefiind aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958.

Î.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 163 din 14 ianuarie 2005 Tribunalul București, secția aIIIa civilă, prin sentința nr. 1445 din 22 noiembrie 2001, a respins acțiunile conexate introduse de moștenitorii coproprietarilor unui imobil – teren și construcții – situat în București, naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, acțiuni prin care s-a cerut obligarea Consiliului General al Municipiului București, Ministerului Culturii și Statului Român, să lase reclamanților deplina proprietate și liniștita posesie a terenului (488mp) și despăgubiri (estimate provizoriu la 20 de miliarde de lei) pentru construcțiile demolate și pentru teren, dacă nu este posibilă restituirea lui în natură.

În esență, instanța de fond a reținut că terenul, fiind destinat unor obiective de investiții ale Ministerului Culturii, nu poate fi restituit în natură, reclamanții fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii. Cum, însă, reclamanții au solicitat despăgubiri banești și nu sub forma acțiunilor ori a titlurilor de valoare – așa cum statuează art. 12 din Legea nr. 10/2001 - acțiunea nu se admite. Curtea de Apel București, secția civilă, prin decizia nr. 192 din 10 mai 2002, a respins apelul declarat de reclamanți. Soluția de respingere a acțiunilor s-a menținut, de instanța de apel, cu motivarea că existând o lege specială de reparații, Legea nr. 10/2001, imobilul nu poate fi revendicat și că, pentru plata despăgubirilor, acțiunea este prescrisă conform art. 1 și art. 3 din Decretul 167/1968.

Recursul reclamantelor este întemeiat pentru următoarele considerente: Prin cele trei acțiuni din cele trei dosare conexate, L.E., N. S. și N.G. au revendicat, la 20 decembrie 2000, în temeiul art. 480, art. 998 Cod civil și art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, terenul ce a aparținut autorilor lor. In subsidiar, în cazul existenței unor cauze obiective care ar face imposibilă restituirea terenului în natură, reclamanții au solicitat contravaloarea acestuia precum și contravaloarea construcțiilor aflate pe teren și demolate, în vederea realizării unui obiectiv de investiții. Potrivit temeiului de drept pe care reclamanții și-au fundat acțiunea - alin. 2 al art. 6 din Legea nr. 213/1998 - bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul legii speciale.

În spiritul și pentru aplicarea eficientă a alin. 2 al art. 6 instanțele sunt investite în temeiul pct. 3 al art. 6 Legea nr. 213/1998 să stabilească valabilitatea titlului. Din interpretarea alin. 2 al art. 6 din Legea nr. 213 /1998 rezultă că acțiunea în revendicare are un caracter subsidiar procedurilor speciale de reparație instituite prin legi speciale. Desigur că această relație dintre acțiunea în revendicare și procedura legală specială de reparație se analizează în raport de momentul introducerii acțiunii și nu în raport de modificările legislației prin care se instituie asemenea proceduri reparatorii speciale, ulterior acestui moment. In speță, instanța fusese sesizată cu o acțiune în revendicare în temeiul art. 480, art. 998 Cod civil și art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998- și potrivit acestui temei de drept era ținută se se pronunțe în conformitate cu art. 129 Cod procedură civilă.

Faptul că pe parcursul soluționării cauzei – a intrat în vigoare Legea nr.10/2001- care a instituit o procedură specială reparatorie în privința imobilelor trecute abuziv în proprietate statului, cu titlu sau fără titlu, nu justifică respingerea acțiunii în revendicare. Aplicarea imediată a legii, în privința cauzelor aflate în curs de judecată, se putea face numai în condițiile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001. Obțiunea persoanei, îndreptățite la una din procedurile prevăzute de lege, se concretizează fie prin renunțarea acesteia la judecarea cauzei în revendicare fie prin solicitarea acesteia de suspendare a cauzei. Instanța sesizată cu o acțiune în revendicare nu va putea abdica de la temeiul juridic al acțiunii cu care a fost investită, aplicând cauzei în curs de judecată procedura specială reparatorie instituită de Legea nr. 10/2001, așa cum greșit a procedat instanța de fond.

Si instanța de apel a greșit, întrucât, în lipsa unei solicitări exprese a reclamanților, de aplicare a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 10/2001, era datoare să soluționeze acțiunea în revendicare pe fondul ei, nu să o respingă, considerând-o inadmisibilă. Prin modul de a proceda, instanța de apel a lăsat nesoluționat apelul cu care a fost sesizată. In consecință, se impune, în temeiul art. 313 Cod procedură civilă, casarea deciziei Curții de Apel București, cu trimitere spre rejudecare. Instanța de trimitere va analiza cauza și în raport cu Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului căruia, între timp, prin Hotărârea nr. 937 din 14 august 2003, i s-a transmis terenul, aferent, inițial, obiectivului de investiție - Centrul de Creație Culturală „Cântarea României”.

Fără nici o justificare și contrar legii, instanța a considerat că dreptul reclamanților la despăgubiri pentru construcțiile demolate este prescris potrivit dispozițiunilor art. 1 și art. 3 din Decretul nr. 167/1958, ignorând faptul că despăgubirile pentru construcțiile demolate, aflate pe terenurile preluate abuziv de stat, urmează cursul acțiunii imobiliare, imprescriptibilă sub aspectul revendicării. Ca urmare, instanța de trimitere urmează a se pronunța și în legătură cu acest capăt de cerere, lăsat de asemeni nesoluționat pe fondul său.