ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2094/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2094/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 200 din 21 decembrie 2006 Curtea de
Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis
acțiunea reclamantului C.L.C.A., a anulat procesul - verbal de control din 13
iunie 2006 înregistrat la M.A.P.D.R. – A.P.D.R.P. și Decizia nr. 13898 din 8
august 2006 emisă de M.A.P.D.R. – A.P.D.R.P., a exonerat reclamantul C.L.C.A.
de plata sumei de 11.763 RON.
Pentru a hotărî astfel a
reținut că între Agenția S.A.P.A.R.D. și C.L.C.A. s-a încheiat contractul cadru
din 15 aprilie 2003 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în
condițiile programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare
rurală, valoarea contractului fiind estimată la 36.229.566.512 lei, cu durata
de execuție la 30 septembrie 2004.
Realizarea proiectului de
infrastructură rurală finanțat prin programul S.A.P.A.R.D. s-a făcut prin
încheiere de către beneficiarul sprijinului financiar nerambursabil a unor
contracte de achiziții publice printre care și contractul de servicii încheiat
între C.L.C.A. în calitate de autoritate contractantă și subinginer R.D. în
calitate de contractant având ca obiect dirigenție de șantier în perioada
implementării proiectului pentru obiectivul consolidare refacere podețe și
amenajare drum comunal, valoarea contractului fiind de 117.630.000 lei.
În aprilie 2005 Curtea de
Conturi a întocmit un raport de audit privind modul de utilizare a fondurilor
derulate, astfel că prin procesul - verbal din 13 iunie 2006 s-a constatat:
- decontarea unor sume ce
reprezintă cheltuieli pentru dirigenție de șantier, cheltuieli neeligibile deoarece
dirigintele de șantier, D.R. lucrează la R., care este considerată
administrație publică;
- încălcarea art. 9 alin.
(3) din Manualul de achiziții publice, condiții generale pentru contractele de
servicii care prevăd: „funcționarii sau alte persoane din administrația publică
a țării beneficiare, indiferent de situația lor administrativă, nu vor fi
angajați ca experți în contracte finanțate de C.E. în țara beneficiară”, stabilindu-se
o creanță de 11.763 RON (valoarea contractului de prestări servicii) deși în
raportul C.C., ea figura cu suma decontată doar 4262,58 RON.
Împotriva acestui proces - verbal
a formulat contestația C.L.A., contestația fiind respinsă prin Decizia 13898
din 8 august 2006, reținându-se în esență situația de fapt expusă în procesul -
verbal de control, înlăturându-se apărarea contestatoarei potrivit căreia R. nu
ar fi administrație publică.
Problema în discuție a fost
aceea dacă încălcarea art. art. 9 alin. (3) din Manualul de achiziție publică,
care face parte integrantă din contract, în forma în care era în vigoare în
2003, constituie o neregularitate care duce la concluzia unei decontări
nejustificate și restituirea finanțării, iar la art. 17 din contract s-a
prevăzut că prin neregularitate se înțelege orice încălcare a prevederilor
contractului și a Acordului multinațional de finanțare ratificat prin Legea nr.
316/2001.
A reținut Instanța de Fond,
că atâta timp cât art. art. 9 alin. (3) folosește sintagma „de regulă”
dispoziția nu apare ca imperativă cum apar celelalte obligații din contract (art.
3 din contract, art. 7 și art. 8 din Manualul anexă). Nefiind o dispoziție
imperativă angajarea, prin excepție de la regula generală a unui expert ce
lucrează în administrația publică (deși inițial a fost avizat tocmai datorită
interpretării noțiunii de administrație publică a R.) nu atrage o sancțiune
atât de gravă cum este obligația de a restitui sumele pentru plata dirigintelui
de șantier.
Așadar, neregularitatea nu
se rezumă la orice încălcare a prevederilor acordului ci este necesar ca
încălcarea să aibă ca efect prejudicierea comunității sau a unui proiect
nejustificat de cheltuieli.
Or, în cauză nici o probă nu
conturează o astfel de prejudiciere, cum ar fi neexecutarea lucrării, folosirea
finanțării în alte scopuri, fraude sau lucrări necorespunzătoare, nici faptul
că dirigintele de șantier ar fi încălcat sau nu ar fi executat contractul
încheiat cu autoritatea contractantă. Scopul încheierii Acordului multinațional
a fost acordarea ajutoarelor financiare nerambursabile în condițiile
programului special de preaderare pentru agricultori și dezvoltare rurală, însă
interpretarea riguroasă, restrictivă a dispozițiilor contractului de către
pârâtă nu este în acord cu acest scop.
În termenul legal, împotriva
sus - menționatei sentințe a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P.
Invocând în drept
dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ., recurenta a arătat că soluția Instanței de Fond este rezultatul interpretării greșite a
dispozițiilor legale, punctând următoarele aspecte:
- a fost ignorată calitatea
de angajată a R. a expertei R.D. și faptul că această regie face parte din
administrația publică întrucât funcționează sub autoritatea M.A.P.A.M.;
- greșita calificare dată
normei cuprinsă în art. art. 9 alin. (3) din manualul de achiziții ca fiind o
normă dispozitivă, în realitate aceasta având caracter imperativ; o astfel de
concluzie se desprinde clar din interpretarea sistematică a tuturor normelor
incidente finanțării unui proiect prin Programul S.A.P.A.R.D., excepțiile fiind
permise însă numai după notificarea conflictului de interese și solicitarea
expresă, motivată, a exceptării în conformitate cu art. 4 din Anexa I
(Prevederi generale);
- greșita apreciere că fapta
constatată de Agenția S.A.P.A.R.D. nu poate fi calificată ca neregularitate
care să atragă o sancțiune gravă cum este aceea a obligației de a restitui
sumele pentru finanțarea proiectării;
- greșita apreciere a
neaplicării în cauză a dispozițiilor O.G. nr. 79/2003, prioritar fiind în
opinia recurentei scopul de a se da eficacitate normei juridice.
Intimatul - reclamant C.L.C.A.
a formulat întâmpinare în cauză, solicitând menținerea sentinței recurate ca
fiind temeinică și în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 316/2001 prin care
s-a aprobat Acordul multinațional de finanțare între Guvernul României și C.C.E.
Examinând cauza prin prisma
criticilor aduse de recurentă, dar și în virtutea art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat.
Așa cum se poate observa din
considerentele sentinței recurate, Instanța fondului a făcut o analiză atentă a
cererii formulate de reclamantul C.L.C.A. prin raportarea la normele legale
incidente și la probatoriul administrat.
Între Agenția S.A.P.A.R.D.
(în prezent A.P.D.R.P.) și C.L.C.A. s-a încheiat contractul cadrul din 15
aprilie 2003 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile
programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală, cu
durata de execuție la 30 septembrie 2004 valoarea contractului fiind estimată
la 36.229.566.512 lei.
Potrivit art. 6 din contract
parte integrantă a acestuia este și manualul de proceduri pentru achiziții
publice de servicii, bunuri, lucrări.
Între contractele de
achiziții publice destinate realizării proiectului de infrastructură rurală
finanțat prin Programul S.A.P.A.R.D. se află și contractul de servicii pentru
obiectivul „consolidare refacere podețe și amenajare drum comunal”. Acest
contract, a cărui valoare era de 117.630.000 lei, a fost încheiat între C.L.C.A.
și subinginer R.D.
Instanța fondului a reținut
în mod corect că deși contractantul R.D. nu este funcționar public în sensul
Legii nr. 188/199, aceasta era angajată ca subinginer la R. care funcționează sub autoritatea M.A.P.D.R.
Preocuparea principală a Judecătorului
fondului a constat în analiza temeiurilor procesului - verbal de control din 13
iunie 2006 și ale Deciziei nr. 13898 din 8 august 2006 prin care s-a respins
contestația formulată de C.L. împotriva actului de control.
Ambele acte administrative
au reținut ca neregularitate încălcarea art. 9 pct. 9.3 din Manualul de
achiziții în vigoare la data controlului, respectiv anul 2006: „ca regulă
generală funcționarii sau alte persoane din administrația publică a țării
beneficiare, indiferent de situația lor administrativă nu vor fi angajați ca
experți în contractele finanțate de Comunitatea Europeană în țara beneficiară”.
Invocând principiul
neretroactivității legii în timp, Instanța a constatat în mod corect că
incidente în cauză sunt dispozițiile art. art. 9 alin. (3) din Manualul de
achiziții în forma în vigoare la data încheierii contractului de finanțare,
respectiv anul 2003, în care se regăsește sintagma „de regulă” și nu cea „ca
regulă generală”.
Prin prisma art. 17 din
Contract în care se prevede că prin „neregularitate” se înțelege orice
încălcare a prevederilor contractului și a Acordului multinațional de finanțare
ratificat prin Legea nr. 316/2001 a fost important de stabilit dacă, încălcarea
art. art. 9 alin. (3) din Manualul de achiziții constituie o „neregularitate”
de natură a duce la concluzia unei decontări nejustificate și restituirea
finanțării.
Potrivit pct. 5 lit. a), pct.
13 lit. b) din secțiunea F a Acordului multinațional ratificat prin Legea nr.
316/2001: „neregularitate înseamnă orice încălcare a unei prevederi a acestui
acord, care rezultă din activitatea sau omisiunea unui operator economic (vezi
pct. 6), care a avut sau va avea un efect de prejudiciere asupra Comunității
sau asupra unui punct nejustificat de cheltuială”.
Din probatoriul administrat
nu a rezultat existența unei prejudicieri, cum ar fi neexercitarea lucrării,
folosirea finanțării în alte scopuri, fraude sau lucrări necorespunzătoare ori
încălcarea sau neexecutarea de către dirigintele de șantier R.D.
O altă interpretare decât
cea dată de Instanța fondului ar contraveni scopului pentru care a fost
încheiat Acordul multinațional.
De asemenea pentru argumente
legate de neretroactivitatea legii, în mod corect s-a stabilit și neincidența
în cauză a O.G. nr. 79/2003 care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004, deci
ulterior datei la care a fost încheiat Contractul cadru de finanțare și datei
la care s-a încheiat contractul cu subinginer R.D.
În contextul prezentat,
actele administrative contestate au fost în mod corect anulate cu consecința
exonerării intimatului - reclamant de plata sumei de 11.763 lei.
Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de A.N.P.D.R.P. împotriva sentinței civile nr. 200 din 21 decembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 aprilie 2007.