ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2114/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 12 noiembrie 2007 la Curtea de Apel Bacău, reclamantul Consiliul Local al Comunei S., județul Neamț, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P. anularea deciziilor nr. 19489 și nr. 19545, ambele din 6 septembrie 2007 emise de pârât, prin care i-au fost respinse ca tardiv formulate contestațiile împotriva proceselor-verbale de control din 1 octombrie 2005 și din 4 octombrie 2005. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, procesele-verbale de control contestate i-au fost comunicate la data de 8 august 2007, de către Administrația Finanțelor Publice și în raport cu această dată, plângerile împotriva actelor de control au fost introduse în termenul legal de 30 de zile, conform art. 177 din O.G.

nr. 92/2003. Pe fondul cauzei, contestând procesul-verbal din 1 noiembrie 2005, reclamantul a arătat că pârâta a emis fișa de avizare la 18 decembrie 2003 pentru dirigintele șantierului și fișa de neavizare din 18 februarie 3005, după ce lucrările s-au derulat și s-au finalizat. Față de procesul-verbal întocmit la 4 noiembrie 2005, reclamanta a susținut că, urmare obținerii asistenței financiare nerambursabile pentru dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale a încheiat un contract cu firma de proiectare SC C.S.C. SRL și a desemnat pe experții A.D.G. și H.M. pentru efectuarea lucrărilor, fără a avea cunoștință de faptul că aceștia aveau calitatea de consilier la Consiliul județean Iași și respectiv de inspector ITC Iași, fapt care încălca prevederile art. 9.3 din Contractul de servicii, aplicabil programelor SAPARD.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 7 din 21 ianuarie 2008 a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată și excepția tardivității formulării acțiunii. Totodată a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Comunei S., județul Neamț împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P.

În motivarea soluției pe fond s-a reținut că, reclamantul nu a depus la dosar, adresa din 8 august 2007 la care face referire în acțiune ca fiind actul prin care a luat cunoștință despre procesele-verbale din 1 noiembrie 2005 și respectiv 4 noiembrie 2005 (în realitate procesele-verbale erau datate 2 noiembrie 2005 și 8 noiembrie 2005), în timp ce pârâtul a făcut dovada că a comunicat reclamantului cele două procese-verbale de control cu tichetul recomandat din 3 noiembrie 2005 și din 8 noiembrie 2005. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Local al Comunei S., județul Neamț, invocând în drept motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., referitor la greșita aplicare și interpretare a legii. În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul-reclamant a arătat că în mod greșit instanța de fond a nesocotit împrejurarea că a luat cunoștință de procesele-verbale de control la data de 8 august 2007, în condițiile în care din cuprinsul adresei din 8 august 2007 emisă de Administrația Finanțelor Române rezultă cu evidență aceasta. Recurentul a atașat la motivele de recurs și acest înscris precum și altele de care a înțeles să se folosească în susținerea celor arătate.

A mai indicat recurentul că faptul că nu a știut despre evidența proceselor-verbale de control din anul 2005, prin care au fost sancționați pentru aspectele sesizate de serviciul de Achiziții Publice din cadrul Direcției Selectare Contracte al Agenției SAPARD, cu privire la decontarea contravalorii unor servicii de diriginte șantier și de experți tehnici pe motive de incompatibilitate, rezultă și din adresele pe care le-a înaintat Administrației Române, la 11 ianuarie 2007 și la 19 iulie 2007 prin care au fost solicitate relații cu privire la documentele ce au stat la baza stabilirii debitului de 39.573 RON reținut și înregistrat în sarcina sa.

Numai urmare a acestor solicitări le-au fost comunicate și aduse la cunoștință cele două procese-verbale din anul 2005, contestate așadar în termenul legal, raportat la data comunicării, respectiv 8 august 2007. În fine, recurentul-reclamant a mai arătat că tichetele recomandate din 3 noiembrie 2005 și din 8 noiembrie 2005, reținute de instanța de fond ca făcând dovada comunicării celor două procese-verbale de control nu dovedesc că la datele respective au și luat cunoștință de acele procese-verbale. Intimata-pârâtă a formulat în cauză o întâmpinare solicitând respingerea recursului de față ca nefondat, arătând, în esență că soluția instanței de fond s-a întemeiat pe o justă și legală evaluare a tuturor probelor administrate.

Recursul nu este fondat. Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului în raport de probele administrate, de prevederile legale incidente, inclusiv art. 304 1 C. proc. civ. și față de motivele de recurs formulate, constată că hotărârea instanței de fond este legală și urmează a fi menținută, în considerarea celor în continuare arătate. Recurentul-reclamant Consiliul Local S. a sesizat instanța cu o cerere de anulare a Deciziei emise de intimata-pârâtă la 9 octombrie 2007 prin care a fost respinsă ca tardiv formulată contestația reclamantului din data de 6 septembrie 2007, formulată împotriva proceselor-verbale de control emise de Agenția SAPARD, din 1 noiembrie 2005 și din 4 noiembrie 2005. După cum corect a reținut și instanța de fond, intimata a depus la dosar dovezile de comunicare a celor două procese-verbale de control din anul 2005, către reclamantul-recurent, procese-verbale de control ce au fost expediate prin poștă, cu confirmare de primire.

Respectivele tichete de confirmare-primire fac dovada expedierii legale, prin poștă, către reclamant la datele de 3 noiembrie 2005 și respectiv la 8 noiembrie 2005 a actelor de control, ceea ce în conformitate cu prevederile legale incidente, respectiv art. 44 pct. 2 lit. c) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., reprezintă una dintre modalitățile legale de comunicare a actului administrativ, prin poștă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire. Adresa din 8 august 2007 la care reclamantul-recurent a făcut referire și în acțiunea introductivă și care a fost depusă la dosar numai împreună cu motivele de recurs, nu este de natură a înlătura, prin conținutul său, cele reținute de instanța de fond.

Din cuprinsul acestei adrese, ce are în mod evident natura juridică a unei simple corespondențe și nicidecum a unei comunicări legale în sensul art. 44 pct. 2 lit. c) din O.G. nr. 92/2003, nu rezultă decât împrejurarea că la cererea expresă a reclamantului, adresată la 9 iulie 2007, i se comunică acestuia copii de pe procesele-verbale de control din 2 noiembrie 2005 și 8 noiembrie 2005, cu mențiunea că acestea reprezintă titlu de creanță. În raport de prevederile legale sus-menționate, Înalta Curte reține în acord cu instanța de fond, că autoritatea pârâtă a dovedit efectuarea comunicării pe cale legală către reclamantul-recurent a proceselor-verbale de control, în anul 2005, date în raport de care, formularea unei contestații abia la data de 6 septembrie 2007 în mod corect a fost apreciată ca fiind tardiv înregistrată.

Împrejurarea că în anul 2007 reclamantul, pe calea unei corespondențe, a mai solicitat copii de pe actele contestate nu este de natură a înlătura forța probantă și legalitatea comunicării prin poștă, cu confirmare de primire, pe deplin probată, realizată în anul 2005, cu atât mai mult cu atât, în cazul comunicării copiilor nu au mai fost urmate și respectate prevederile legale privind comunicarea, cuprinse în C. proc. fisc. Apreciind așadar că nu sunt întemeiate criticile recurentului-reclamant în raport de probele administrate și față de conținutul prevederilor legale incidente, Înalta Curte constatând că nu subzistă în cauză nici un motiv de casare sau de modificare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Comunei S., județul Neamț împotriva sentinței nr. 7 din 21 ianuarie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai 2008.