ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4824/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.C.L. Cănești Odăile, prin primar M.S., a solicitat în contradictoriu cu A.P.D.R.P., anularea Deciziei nr. 21007 din 24 octombrie 2007 și a Notificării de încetare a executării contractului de finanțare nr. 19120 din 26 septembrie 2007 emise de pârâtă, cu consecința menținerii ca valabil încheiat a contractului de finanțare nr. C2.112521000188 din 20 decembrie 2006 încheiat între A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă și A.C.L. Cănești-Odăile. In motivarea acțiunii s-a arătat că între A.C.L.

Cănești-Odăile și A.P.D.R.P. București s-a încheiat contractul de finanțare nr. C2111020000007 la data de 18 februarie 2003, având ca principal obiectiv reabilitarea drumului comunal DC 182, km4+000-10+100 Lacul Scoroșești-Suchea - DJ102F comunele Cănești și Odăile, contract perfectat urmare calamităților naturale din zonă, lucrările fiind executate de societatea adjudecatară a licitației, SC C. SA Buzău. La finalizarea acestora a fost încheiat procesul verbal de recepție nr. 1134 din 19 octombrie 2004, însă ulterior, calamitățile în zonă au continuat, perfectându-se un nou contract de finanțare nr. C2112521000188 din 20 decembrie 2006 cu același obiectiv – reabilitare drum comunal 182,km 4+000-10+100 Lacul Scoroșești – Suchea – D S102F comunele Cănești și Odăile, lucrările fiind încredințate aceleiași societăți adjudecatare.

S-a mai arătat că la data de 10 august 2007, la sediul A.C.L. Odăile – Cănești a fost încheiat Procesul–verbal nr. 1357 de reprezentanții D.C.A., în conținutul căruia s-au reținut unele aspecte neconforme realității. Prin Notificarea nr. 19120 din 26 septembrie 2007, emisă de pârâtă, a fost încunoștiințată reclamanta A.C.L. Cănești-Odăile asupra încetării executării contractului de finanțare, măsură contestată de aceasta, însă menținută prin decizia – răspuns nr. 21007 din 24 octombrie 2007, cu motivarea că scopul celui de-al doilea proiect nu a fost acela de a reface porțiunile calamitate, ci acela de a acoperi deficiențele de execuție ale primului proiect. Prin sentința nr. 152 din 19 iunie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta A.C.L.

Cănești-Odăile, a anulat decizia nr. 21007 din 24 octombrie 2007 și notificarea de încetare a contractului de finanțare nr. 19120 din 26 septembrie 2007 emise de A.P.D.R.P. București. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut, în esență, că în mod nelegal s-a luat măsura încetării contractului de finanțare nr. C2112521000188 din 20 decembrie 2006, respingându-se contestația formulată de A.C.L. Cănești-Odăile, întrucât în sarcina reclamantului nu se poate reține nerespectarea dispozițiilor contractuale, lucrările propuse prin proiectul de reabilitare ( DC 182, km4+000-10+100 Lacul Scoroșești- Suchea - DJ 102 F), sunt lucrări suplimentare, specifice de stabilitate a versanților generate de evenimentele meteorologice din 2005 și de declivitatea mare a zonei, iar nu lucrări de remediere a deficiențelor.

S-a mai reținut că finanțarea aprobată în decembrie 2006 este distinctă de cea aprobată în anul 2003, scopul proiectului din decembrie 2006 nefiind același cu cel din 2003, neurmărindu-se astfel o dublă finanțare. Sentința menționată a fost atacată cu recurs, în termenul legal, de către pârâta A.P.D.R.P., care a solicitat modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantei, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor formulate împotriva sentinței, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond și-a fundamentat soluția exclusiv pe unele concluzii ale raportului de expertiză, fără a lua în considerare înscrisurile depuse în combaterea acțiunii și acea parte din concluziile expertului care confirmă realitatea depistată de experții agenției – împrejurare ce a condus la interpretarea greșită a reglementărilor aplicabile în materia implementării Programului S.A.P.A.R.D.

. În esență, recurenta-pârâtă a arătat că în opinia sa, modificarea soluției recurate este impusă de înscrisurile depuse la dosar de A.P.D.R.P. București , al căror conținut a fost expus pe larg și care conduc la concluzia indubitabilă că scopul celui de-al doilea contract de finanțare întervenit între părți nu era acela de a reface strict porțiunile calamitate, refacere în vederea căreia Comisia Europeană a suplimentat alocația și a permis încheierea de noi contracte speciale de finanțare, ci acela de a acoperi deficiențele de concepție și de execuție ale proiectului finanțat integral prin primul contract de finanțare. De asemenea, a susținut că raportul de expertiză confirmă realitatea depistată de experții A.P.D.R.P.

București, calitatea slabă a proiectării și execuției, neadecvarea la specificul zonei și neglijența în exploatarea drumului. În acest sens, recurenta-pârâtă a arătat că expertiza tehnică nu duce la concluzia înlăturării stării de neregularitate a contractului de finanțare nr. C2112521000188 din 20 decembrie 2006, însă instanța de fond a făcut o selecție și o interpretare părtinitoare, ajungând la o concluzie eronată și omițând să menționeze că lucrările de consolidare a versanților se referă la toată lungimea de 6 km a drumului, iar nu doar la arealul foarte restrâns al calamității și că aceste lucrări erau impuse de tipicul zonei, astfel că ar fi trebuit realizate la momentul inițial al proiectului, cu finanțarea din 2003, iar nu în 2006, când finanțarea s-a făcut cu o destinație specială, limitată la porțiunile calamitate.

În fine, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond nu a aplicat prevederile legale și convenționale ce reglementează scopurile și modul de acțiune al A.P.D.R.P., implementarea Programului S.A.P.A.R.D. și condițiile de obținere a sprijinului financiar nerambursabil: O.U.G.

nr. 13/2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.P.D.R.P., prin reorganizarea Agenției S.A.P.A.R.D., aprobată prin Legea nr. 198/ 2006; Legea nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001, stabilind cadrul administrativ, legal și tehnic de implementare a Programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D., adoptat prin Reglementarea Comisiei (C.E.) nr. 1.268/1999 din 21 iunie 1999 privind suportul Comunității pentru măsurile de preaderare în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale în țările candidate din centrul și estul Europei în perioada de preaderare, cu modificările si completările ulterioare.

- O.U.G. nr. 63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile alocate României de către Comunitatea Europeană, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare. - O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 529/2003, O.G. nr. 94/2004 și O.G. nr. 53/2005); - contractul de finanțare nr. C 2 112521000188 din 20 decembrie 2006 pentru proiectul „Reabilitare drum comunal DC 182, km 4+000 - 10+000 Lacu - Scorosesti - Suchea -DJ 102F, jud. Buzău - Proiect calamitat in urma inundațiilor"- contractul-cadru și Anexa I (Prevederi Generale): În temeiul art. 305 C. proc.

civ., în recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, la cererea intimatului-reclamant, conform celor reținute în practicaua prezentei decizii. Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. La data de 20 decembrie 2006 între A.P.D.R.P. București, în calitate de autoritate contractantă, și A.C.L. Cănești - Odăile, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul cadru nr. C 2. 112521000188, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil pentru punerea în aplicare a Proiectului intitulat „Reabilitare drum comunal DC 182, km 4+000 - 10+000 Lacu - Scorosesti - Suchea -DJ 102F, jud. Buzău - Proiect calamitat in urma inundațiilor”.

Valoarea totală eligibilă a proiectului care face obiectul finanțării nerambursabile în cadrul Programului S.A.P.A.R.D. a fost stabilită la suma maximă de 2.385.584 lei (RON), urmând ca plata să fie făcută în maximum 5 tranșe, pe baza cererilor de plată făcute de beneficiar, însoțite de documente justificative (rapoarte de execuție, tehnice și financiare și în final procesul-verbal de recepție a lucrărilor). Condițiile finanțării au fost detaliate în anexa 1 a contractului, în acord cu cadrul administrativ, legal și tehnic de implementare a Programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D., adoptat prin regulamentul CE nr. 1268/1999 și cu prevederile Acordului Multianual de Finanțare dintre România și Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 316/2001.

Contractul – cadru din 20 decembrie 2006 a fost urmat de trei acte adiționale, încheiate la 3 aprilie 2007, 5 iunie 2007 și 30 iulie 2007, prin care au fost modificate, printre altele, durata de execuție și termenul limită până la care beneficiarul era obligat să depună fisele de avizare a procedurilor și dosarelor de activități publice și declarația de evaluare a plăților. Intimata-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ măsura rezilierii contractului de finanțare, dispusă prin nota nr. 19.119 din 26 septembrie 2007, comunicată părții prin adresa (notificarea) nr. 19120 din 26 septembrie 2007 și menținută în urma respingerii contestației administrative, conform adresei nr. 21007 din 24 octombrie 2007 – toate emise de A.P.D.R.P.

Considerentul esențial pe care autoritatea emitentă și-a fundamentat măsura de reziliere a contractului nr. C 2 112521000188 din 20 decembrie 2006 a fost acela că scopul proiectului finanțat prin contractul menționat nu a constat în refacerea posturilor de drum calamitate în urma inundațiilor din cursul anului 2005, ci acoperirea deficiențelor de execuție a unui prim proiect al aceluiași beneficiar, finanțat prin contractul nr. C 2 11102100007 din data de 18 februarie 2003, contract ce avea ca obiect reabilitarea drumului comunal nr. 182, pe aceeași porțiune. Recurenta-pârâtă a ajuns la această concluzie pe baza raportului de control nr. 17773 din 6 septembrie 2007 întocmit de D.C.A., potrivit căruia: s tructura rutiera a drumului este in întregime distrusa, iar starea in care se afla acesta la data efectuării misiunii de control nu poate fi justificata nici de precipitațiile abundente din vara anului 2006 si nici de alunecările de teren; b eneficiarul A.C.L.

nu si-a îndeplinit obligația asumată prin h otărâre a Consiliului Local de a întreține drumul pe o perioadă de 5 ani de la ultima plată; între suprafețele efectiv afectate de inundații ( aprox.150ml) ori de alunecări de teren (aprox 34 ml), și suprafața de 6 Km pentru care se solicită refacerea structurii căii de rulare exista o disproporție evidentă ce nu poate fi justificată; Soluția tehnică de tratament dublu cu criblură preanrobată si bitum la cald propusă prin cel de al doilea contract de finanțare nu este eligibilă întrucât contravine, in mod flagrant regulilor impuse de către Agenția de plați prin Circulara 142 din 14 februarie 2006; soluția tehnică aleasă, cu lucrări ce presupun diverse tipuri de drenuri absorbante pe de o parte putea fi propusă și la proiectul inițial, iar pe de altă parte aceste tipuri de cheltuielile nu sunt eligibile in cadrul măsurii 2.1 de refacere a proiectelor afectate de calamități întrucât acestea sunt lucrări de consolidare si nu de refacere a porțiunilor calamitate; s copul celui de-al doilea proiect nu este acela de a reface porțiunile calamitate ci acela de a acoperi deficiențele primului proiect.

Raportul de control a fost însă precedat de un proces- verbal încheiat la data de 10 august 2007 la sediul A.C.L. Odăile Cănești, județul Buzău, în care aceiași reprezentanți ai D.C.A. făceau aprecieri parțial contradictorii, în sensul că „starea actuală a lucrării se datorează, într-o proporție însemnată, calamităților naturale produse începând cu iunie 2005 (inundații în serii succesive în vara anului 2005, urmate de alunecări de teren, alunecări a căror evoluție continuă) dar și perioadei calendaristice în care au fost efectuate lucrările de asfaltare...temperatura scăzută și umiditate excesivă”, recomandându-se beneficiarului să utilizeze garanția de bună execuție pentru remedierea deficiențelor de către ofertantul câștigător al achiziției de lucrări.

Împrejurarea că aria geografică respectivă a fost afectată de calamități naturale în perioada de referință rezultă și din includerea Comunei Cănești în anexa 1 a H.G. nr. 1512/2005 pentru declararea ca zone calamitate a localităților afectate de inundațiile din perioada aprilie-septembrie 2005, cu un grad de afectare de 9,6. Cu referire expresă la criticile formulate în recurs, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe se fundamentează pe analiza și interpretarea adecvată a tuturor probelor administrate în cauză, prin prisma prevederilor legale incidente. Concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză potrivit art. 201 C. proc. civ.

sunt clare, în sensul că degradarea DC 182:Km 4+000-km 10 +000 pe zonele precizate în cuprinsul raportului a avut drept cauză efectivă caracterul excepțional al precipitațiilor din anul 2005, la care s-a adăugat activarea izvoarelor subterane, iar capacitatea de evacuare controlată a apei prin rigolele și podețele executate în anul 2004 s-a diminuat în regim de ploi cu caracter torențial și de lungă durată. În opinia expertului, așa cum rezultă din contextul raportului, calamitatea naturală a apărut în urma unor fenomene climaterice excepționale, care nu puteau fi prevăzute și nici controlate, impunând, după anul 2005, un plus de diligențe justificate în mod obiectiv și rezonabil.

Având în vedere caracterul tehnic al aspectelor ce se impunea a fi lămurite, care necesitau părerea unui specialist, este firesc că la formarea convingerii instanței de fond a concurat, în mod hotărâtor, opinia expertului, dar raționamentul expus în considerentele sentinței exclude ideea ignorării apărărilor și probelor propuse de autoritatea emitentă, așa cum se susține în recurs. Dimpotrivă, instanța de fond a înlăturat motivat susținerile pârâtului, asigurând pe deplin egalitatea juridică a părților în plan procesual, în cadrul demersului său de evaluare a probelor administrate.

Totodată, este de menționat că prima instanță a făcut o analiză amplă a concluziilor raportului de expertiză, ținând seama de logica lui internă, astfel că nu poate fi reținută critica formulată de recurenta-pârâtă, în sensul că ar fi fost reținute trunchiat unele aprecieri ale expertului și ar fi fost înlăturate nejustificat cele care confirmau aspectele constatate de propriile structuri ale Agenției. Prin prisma dispozițiilor legale privind desfășurarea activității de implementare a programului S.A.P.A.R.D., expuse anterior în cuprinsul prezentei decizii, este de necontestat dreptul și, totodată, obligația Agenției S.A.P.A.R.D. de a exercita supravegherea modului de derulare a fiecărui proiect, inclusiv de a verifica eligibilitatea cheltuielilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanțare, în fiecare etapă de execuție.

Numai că majoritatea împrejurărilor de fapt prezentate în argumentarea primului motiv al recursului se referă la pretinse deficiențe existente în derularea primului contract de finanțare (cel din 18 februarie 2003), deficiențe a căror realitate, dacă ar fi fost stabilită cu certitudine, ar fi condus la soluția firească a respingerii proiectului de reabilitare a cărui finanțare a fost aprobată de recurenta-pârâtă și asigurată prin contractul în litigiu, încheiat la data de 20 decembrie 2006. Aceste circumstanțe ale derulării raporturilor juridice dintre părți, împrejurarea că autoritatea competentă, în urma evaluărilor efectuate la vremea respectivă, a aprobat finanțarea lucrărilor de reabilitare a drumului calamitat de inundații printr-un nou contract, nefiind vorba despre lucrări suplimentare intervenite în derularea primului contract de finanțare și sustrase oricărei verificări, constituie argumente în sensul că în speță nu se poate reține, în mod cert, o culpă a intimatei-reclamante în derularea proiectului, culpă care să justifice sancțiunea drastică a încetării contractului de finanțare.

Sub acest aspect, în cauză își găsește pe deplin aplicarea, principiul proporționalității, între interesul public ce se impune a fi protejat și mijloacele utilizate în acest scop, consacrat printr-o jurisprudență constantă a Curții de Justiție a Comunităților Europene, principiu care impune ca actele instituțiilor comunitare să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel că inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie disproporționate în raport cu scopurile vizate. Având în vedere toate considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința atacată ca fiind legală și temeinică și făcând aplicarea art. 274 C. proc.

civ., în ceea ce privește cheltuielile efectuate de intimata-reclamantă conform chitanței privind plata onorariului de avocat, depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.P.D.R.P. împotriva sentinței civile nr. 152 din data de 19 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal., ca nefondat. Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei în favoarea intimatei-reclamante A.C.L. Cănești Odăile prin Primar. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2008.