ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4824/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4824/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.C.L. Cănești Odăile, prin

primar M.S., a solicitat în contradictoriu cu A.P.D.R.P., anularea Deciziei nr.

21007 din 24 octombrie 2007 și a Notificării de încetare a executării

contractului de finanțare nr. 19120 din 26 septembrie 2007 emise de pârâtă, cu

consecința menținerii ca valabil încheiat a contractului de finanțare nr. C2.112521000188

din 20 decembrie 2006 încheiat între A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă

și A.C.L. Cănești-Odăile.

In

motivarea acțiunii s-a arătat că între A.C.L. Cănești-Odăile și A.P.D.R.P.

București s-a încheiat contractul de finanțare nr. C2111020000007 la data de 18

februarie 2003, având ca principal obiectiv reabilitarea drumului comunal DC

182, km4+000-10+100 Lacul Scoroșești-Suchea - DJ102F comunele Cănești și

Odăile, contract perfectat urmare calamităților naturale din zonă, lucrările

fiind executate de societatea adjudecatară a licitației, SC C. SA Buzău. La finalizarea

acestora a fost încheiat procesul verbal de recepție nr. 1134 din 19 octombrie 2004,

însă ulterior, calamitățile în zonă au continuat, perfectându-se un nou

contract de finanțare nr. C2112521000188 din 20 decembrie 2006 cu același

obiectiv – reabilitare drum comunal 182,km 4+000-10+100 Lacul Scoroșești – Suchea

– D S102F comunele Cănești și Odăile, lucrările fiind încredințate aceleiași

societăți adjudecatare.

S-a

mai arătat că la data de 10 august 2007, la sediul A.C.L. Odăile – Cănești a

fost încheiat Procesul–verbal nr. 1357 de reprezentanții D.C.A., în conținutul

căruia s-au reținut unele aspecte neconforme realității.

Prin

Notificarea nr. 19120 din 26 septembrie 2007, emisă de pârâtă, a fost

încunoștiințată reclamanta A.C.L. Cănești-Odăile asupra încetării executării

contractului de finanțare, măsură contestată de aceasta, însă menținută prin

decizia – răspuns nr. 21007 din 24 octombrie 2007, cu motivarea că scopul celui

de-al doilea proiect nu a fost acela de a reface porțiunile calamitate, ci

acela de a acoperi deficiențele de execuție ale primului proiect.

Prin sentința nr.

152 din 19 iunie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta A.C.L.

Cănești-Odăile, a anulat decizia nr. 21007 din 24 octombrie 2007 și notificarea

de încetare a contractului de finanțare nr. 19120 din 26 septembrie 2007 emise

de A.P.D.R.P. București.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut, în esență, că în mod nelegal s-a luat măsura

încetării contractului de finanțare nr. C2112521000188 din 20 decembrie 2006,

respingându-se contestația formulată de A.C.L. Cănești-Odăile, întrucât în

sarcina reclamantului nu se poate reține nerespectarea dispozițiilor

contractuale, lucrările propuse prin proiectul de reabilitare (

DC 182, km4+000-10+100 Lacul Scoroșești-

Suchea

- DJ 102 F), sunt lucrări suplimentare, specifice de stabilitate a versanților

generate de evenimentele meteorologice din 2005 și de declivitatea mare a

zonei, iar nu lucrări de remediere a deficiențelor.

S-a mai reținut

că finanțarea aprobată în decembrie 2006 este distinctă de cea aprobată în anul

2003, scopul proiectului din decembrie 2006 nefiind același cu cel din 2003,

neurmărindu-se astfel o dublă finanțare.

Sentința

menționată a fost atacată cu recurs, în termenul legal, de către pârâta A.P.D.R.P.,

care a solicitat modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantei,

pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea

criticilor formulate împotriva sentinței, recurenta-pârâtă a arătat că instanța

de fond și-a fundamentat soluția exclusiv pe unele concluzii ale raportului de

expertiză, fără a lua în considerare înscrisurile depuse în combaterea acțiunii

și acea parte din concluziile expertului care confirmă realitatea depistată de

experții agenției – împrejurare ce a condus la interpretarea greșită a

reglementărilor aplicabile în materia implementării Programului S.A.P.A.R.D. .

În esență,

recurenta-pârâtă a arătat că în opinia sa, modificarea soluției recurate este

impusă de înscrisurile depuse la dosar de A.P.D.R.P. București , al căror

conținut a fost expus pe larg și care conduc la concluzia indubitabilă că

scopul celui de-al doilea contract de finanțare întervenit între părți nu era

acela de a reface strict porțiunile calamitate, refacere în vederea căreia

Comisia Europeană a suplimentat alocația și a permis încheierea de noi

contracte speciale de finanțare, ci acela de a acoperi deficiențele de concepție

și de execuție ale proiectului finanțat integral prin primul contract de

finanțare.

De asemenea, a

susținut că raportul de expertiză confirmă realitatea depistată de experții A.P.D.R.P.

București, calitatea slabă a proiectării și execuției, neadecvarea la

specificul zonei și neglijența în exploatarea drumului.

În acest sens,

recurenta-pârâtă a arătat că expertiza tehnică nu duce la concluzia înlăturării

stării de neregularitate a contractului de finanțare nr. C2112521000188 din 20

decembrie 2006, însă instanța de fond a făcut o selecție și o interpretare

părtinitoare, ajungând la o concluzie eronată și omițând să menționeze că

lucrările de consolidare a versanților se referă la toată lungimea de 6 km a

drumului, iar nu doar la arealul foarte restrâns al calamității și că aceste

lucrări erau impuse de tipicul zonei, astfel că ar fi trebuit realizate la

momentul inițial al proiectului, cu finanțarea din 2003, iar nu în 2006, când

finanțarea s-a făcut cu o destinație specială, limitată la porțiunile

calamitate.

În fine,

recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond nu a aplicat prevederile legale

și convenționale ce reglementează scopurile și modul de acțiune al A.P.D.R.P.,

implementarea Programului S.A.P.A.R.D. și condițiile de obținere a sprijinului

financiar nerambursabil:

O.U.G.

nr. 13/2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.P.D.R.P., prin

reorganizarea Agenției S.A.P.A.R.D., aprobată prin Legea nr. 198/ 2006;

Legea

nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanțare dintre

Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, semnat la Bruxelles la 2

februarie 2001, stabilind cadrul administrativ, legal și tehnic de implementare

a Programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D.,

adoptat prin Reglementarea Comisiei (C.E.) nr.

1.268/1999 din 21 iunie 1999 privind

suportul

Comunității pentru măsurile de preaderare în domeniul agriculturii și

dezvoltării

rurale în țările

candidate din centrul și estul Europei în perioada de preaderare, cu

modificările

si completările ulterioare.

-

O.U.G.

nr. 63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile

alocate

României de către Comunitatea Europeană, precum și a fondurilor de

cofinanțare

aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare.

-

O.G.

nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor

comunitare, precum

și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător,

cu

modificările

și completările ulterioare (Legea nr. 529/2003, O.G. nr. 94/2004 și O.G. nr.

53/2005);

- contractul de finanțare nr. C 2 112521000188 din 20 decembrie 2006

pentru proiectul „Reabilitare drum comunal DC 182, km 4+000 - 10+000 Lacu -

Scorosesti - Suchea -DJ 102F, jud. Buzău - Proiect calamitat in urma

inundațiilor"- contractul-cadru și Anexa

I (Prevederi Generale):

În temeiul art.

305 C. proc. civ., în recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, la

cererea intimatului-reclamant, conform celor reținute în practicaua prezentei

decizii.

Examinând cauza

prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

La data de 20

decembrie 2006 între A.P.D.R.P. București, în calitate de autoritate

contractantă, și A.C.L. Cănești - Odăile, în calitate de beneficiar, a fost

încheiat contractul cadru nr.

C 2.

112521000188, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil

pentru punerea în aplicare a Proiectului intitulat „Reabilitare drum comunal DC

182, km 4+000 - 10+000 Lacu - Scorosesti - Suchea -DJ 102F, jud. Buzău - Proiect

calamitat in urma inundațiilor”.

Valoarea

totală eligibilă a proiectului care face obiectul finanțării nerambursabile în

cadrul Programului S.A.P.A.R.D. a fost stabilită la suma maximă de 2.385.584 lei

(RON), urmând ca plata să fie făcută în maximum 5 tranșe, pe baza cererilor de

plată făcute de beneficiar, însoțite de documente justificative (rapoarte de

execuție, tehnice și financiare și în final procesul-verbal de recepție a

lucrărilor).

Condițiile

finanțării au fost detaliate în anexa 1 a contractului, în acord cu cadrul

administrativ, legal și tehnic de implementare a Programului special de

preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D., adoptat prin

regulamentul CE nr. 1268/1999 și cu prevederile Acordului Multianual de

Finanțare dintre România și Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.

316/2001.

Contractul

– cadru din 20 decembrie 2006 a fost urmat de trei acte adiționale, încheiate

la 3 aprilie 2007, 5 iunie 2007 și 30 iulie 2007, prin care au fost modificate,

printre altele, durata de execuție și termenul limită până la care beneficiarul

era obligat să depună fisele de avizare a procedurilor și dosarelor de

activități publice și declarația de evaluare a plăților.

Intimata-reclamantă

a supus controlului instanței de contencios administrativ măsura rezilierii

contractului de finanțare, dispusă prin nota nr. 19.119 din 26 septembrie 2007,

comunicată părții prin adresa (notificarea) nr. 19120 din 26 septembrie 2007 și

menținută în urma respingerii contestației administrative, conform adresei nr.

21007 din 24 octombrie 2007 – toate emise de

A.P.D.R.P.

Considerentul

esențial pe care autoritatea emitentă și-a fundamentat măsura de reziliere a

contractului nr.

C 2 112521000188 din 20

decembrie 2006 a fost acela că scopul proiectului finanțat prin contractul

menționat nu a constat în refacerea posturilor de drum calamitate în urma

inundațiilor din cursul anului 2005, ci acoperirea deficiențelor de execuție a

unui prim proiect al aceluiași beneficiar, finanțat prin contractul nr. C 2

11102100007 din data de 18 februarie 2003, contract ce avea ca obiect

reabilitarea drumului comunal nr. 182, pe aceeași porțiune.

Recurenta-pârâtă

a ajuns la această concluzie pe baza raportului de control nr. 17773 din 6

septembrie 2007 întocmit de D.C.A., potrivit căruia: s

tructura

rutiera a drumului este in întregime distrusa, iar starea in care se afla

acesta la data efectuării

misiunii de control nu poate fi justificata nici de

precipitațiile abundente din vara anului 2006 si nici de alunecările de

teren; b

eneficiarul A.C.L. nu si-a

îndeplinit obligația asumată prin h

otărâre a Consiliului Local de a

întreține drumul pe o perioadă de 5 ani de la ultima plată;

între suprafețele efectiv afectate de inundații (

aprox.150ml) ori de alunecări de

teren (aprox 34 ml), și suprafața de 6

Km pentru care se solicită refacerea

structurii

căii de rulare exista o disproporție evidentă ce nu poate fi justificată;

Soluția

tehnică de tratament dublu cu criblură preanrobată si bitum la cald propusă

prin cel de al doilea contract de finanțare nu este eligibilă întrucât

contravine, in mod flagrant regulilor impuse de către Agenția de plați prin

Circulara 142 din 14 februarie 2006; soluția tehnică aleasă, cu lucrări ce

presupun diverse tipuri de drenuri absorbante pe de o parte putea fi propusă și

la proiectul inițial, iar pe de altă parte aceste tipuri de cheltuielile nu

sunt eligibile in cadrul măsurii 2.1 de refacere a proiectelor afectate de

calamități întrucât acestea sunt lucrări de consolidare si nu de refacere a

porțiunilor calamitate;

s

copul celui

de-al doilea proiect nu este acela de a reface porțiunile calamitate ci acela

de a acoperi deficiențele primului proiect.

Raportul de control a fost însă precedat

de un proces- verbal încheiat la data de 10 august 2007 la sediul A.C.L. Odăile

Cănești, județul Buzău, în care aceiași reprezentanți ai D.C.A. făceau

aprecieri parțial contradictorii, în sensul că „starea actuală a lucrării se

datorează, într-o proporție însemnată, calamităților naturale produse începând

cu iunie 2005 (inundații în serii succesive în vara anului 2005, urmate de

alunecări de teren, alunecări a căror evoluție continuă) dar și perioadei

calendaristice în care au fost efectuate lucrările de asfaltare...temperatura

scăzută și umiditate excesivă”, recomandându-se beneficiarului să utilizeze

garanția de bună execuție pentru remedierea deficiențelor de către ofertantul

câștigător al achiziției de lucrări.

Împrejurarea că aria geografică

respectivă a fost afectată de calamități naturale în perioada de referință

rezultă și din includerea Comunei Cănești în anexa 1 a H.G. nr. 1512/2005

pentru declararea ca zone calamitate a localităților afectate de inundațiile

din perioada aprilie-septembrie 2005, cu un grad de afectare de 9,6.

Cu referire expresă la criticile

formulate în recurs, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe se

fundamentează pe analiza și interpretarea adecvată a tuturor probelor

administrate în cauză, prin prisma prevederilor legale incidente.

Concluziile raportului de expertiză

tehnică judiciară efectuat în cauză potrivit art. 201 C. proc. civ. sunt clare,

în sensul că degradarea DC 182:Km 4+000-km 10 +000 pe zonele precizate în

cuprinsul raportului a avut drept cauză efectivă caracterul excepțional al

precipitațiilor din anul 2005, la care s-a adăugat activarea izvoarelor

subterane, iar capacitatea de evacuare controlată a apei prin rigolele și

podețele executate în anul 2004 s-a diminuat în regim de ploi cu caracter

torențial și de lungă durată.

În opinia expertului, așa cum rezultă din

contextul raportului, calamitatea naturală a apărut în urma unor fenomene

climaterice excepționale, care nu puteau fi prevăzute și nici controlate,

impunând, după anul 2005, un plus de diligențe justificate în mod obiectiv și

rezonabil.

Având în vedere caracterul tehnic al

aspectelor ce se impunea a fi lămurite, care necesitau părerea unui specialist,

este firesc că la formarea convingerii instanței de fond a concurat, în mod

hotărâtor, opinia expertului, dar raționamentul expus în considerentele

sentinței exclude ideea ignorării apărărilor și probelor propuse de autoritatea

emitentă, așa cum se susține în recurs.

Dimpotrivă, instanța de fond a înlăturat

motivat susținerile pârâtului, asigurând pe deplin egalitatea juridică a

părților în plan procesual, în cadrul demersului său de evaluare a probelor

administrate. Totodată, este de menționat că prima instanță a făcut o analiză

amplă a concluziilor raportului de expertiză, ținând seama de logica lui

internă, astfel că nu poate fi reținută critica formulată de recurenta-pârâtă,

în sensul că ar fi fost reținute trunchiat unele aprecieri ale expertului și ar

fi fost înlăturate nejustificat cele care confirmau aspectele constatate de

propriile structuri ale Agenției.

Prin prisma dispozițiilor legale privind

desfășurarea activității de implementare a programului S.A.P.A.R.D., expuse

anterior în cuprinsul prezentei decizii, este de necontestat dreptul și,

totodată, obligația Agenției S.A.P.A.R.D. de a exercita supravegherea modului

de derulare a fiecărui proiect, inclusiv de a verifica eligibilitatea

cheltuielilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de

finanțare, în fiecare etapă de execuție.

Numai că majoritatea împrejurărilor de

fapt prezentate în argumentarea primului motiv al recursului se referă la

pretinse deficiențe existente în derularea primului contract de finanțare (cel

din 18 februarie 2003), deficiențe a căror realitate, dacă ar fi fost stabilită

cu certitudine, ar fi condus la soluția firească a respingerii proiectului de

reabilitare a cărui finanțare a fost aprobată de recurenta-pârâtă și asigurată

prin contractul în litigiu, încheiat la data de 20 decembrie 2006.

Aceste circumstanțe ale derulării

raporturilor juridice dintre părți, împrejurarea că autoritatea competentă, în

urma evaluărilor efectuate la vremea respectivă, a aprobat finanțarea

lucrărilor de reabilitare a drumului calamitat de inundații printr-un nou

contract, nefiind vorba despre lucrări suplimentare intervenite în derularea

primului contract de finanțare și sustrase oricărei verificări, constituie

argumente în sensul că în speță nu se poate reține, în mod cert, o culpă a

intimatei-reclamante în derularea proiectului, culpă care să justifice

sancțiunea drastică a încetării contractului de finanțare.

Sub acest aspect, în cauză își găsește pe

deplin aplicarea, principiul proporționalității, între interesul public ce se

impune a fi protejat și mijloacele utilizate în acest scop, consacrat printr-o

jurisprudență constantă a Curții de Justiție a Comunităților Europene,

principiu care impune ca actele instituțiilor comunitare să nu depășească

limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit,

astfel că inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie disproporționate în

raport cu scopurile vizate.

Având în vedere toate considerentele

expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat, menținând sentința atacată ca fiind legală și

temeinică și făcând aplicarea art. 274 C. proc. civ., în ceea ce privește

cheltuielile efectuate de intimata-reclamantă conform chitanței privind plata

onorariului de avocat, depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.P.D.R.P.

împotriva sentinței civile nr. 152 din data de 19 iunie 2008 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal., ca

nefondat.

Obligă recurenta la plata cheltuielilor

de judecată în cuantum de 3000 lei în favoarea intimatei-reclamante A.C.L.

Cănești Odăile prin Primar.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

decembrie 2008.