ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4446/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 122 din 12 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local Voinești, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, A.P.D.R.R. Totodată, instanța dispunând anularea în parte a procesului verbal de control nr. 878 din 24 iulie 2007, în sensul că suma datorată este 14.498,88/lei. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că între pârâta A.P.D.R.P., in calitate de autoritate contractantă, și reclamantă, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul nr. C2.121031600019 din 18 februarie 2003, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în sumă de 34.422.377.440 lei pentru realizarea proiectului intitulat „Alimentare cu apă a comunei Voinești, extindere lucrări existentei”.

Prin procesul verbal de control nr. 878 din 24 iulie 2007, pârâta a constatat încălcarea de către beneficiar a prevederilor Contractului de finanțare, a prevederilor H.G. nr. 867/2003 art. 28 și art. 39, art. 6 alin. (1) si (2) din Normele Metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, constând în faptul ca s-au solicitat si plătit cheltuieli pentru lucrări de construcții montaj si echipamente care ulterior au fost predate SC D.F.E.E., plătindu-se o suma neeligibila, deci necuvenită, in valoare de 38.677,35 lei. Totodată, prin Decizia nr. 20737 din 5 septembrie 2007 a fost respinsă contestația formulată împotriva procesului verbal de control si înregistrata la nr. 17654 din 5 septembrie 2007, cu motivarea că prin semnarea contractului de furnizare a energiei electrice s-a realizat transferul de proprietate al unor părți ale instalațiilor electrice privind sistemul de alimentare cu apa de la Consiliul Local Voinești la SC E.M.N.

SA, filiala SC D.F.E.E. Târgoviște. Prima instanță a mai reținut că Expertiza tehnică energetică efectuată în cauză a concluzionat că o parte din lucrările care s-au realizat pentru cele 6 alimentări cu energie electrică a captărilor si gospodăriilor de apa au fost realizate pe tarif de racordare si au intrat in patrimoniul SC D.F.E.E. Târgoviște, conform H.G. nr. 867/2003, iar numai componenta B a tarifului de racordare, ce reprezintă valoarea instalațiilor ce au intrat in patrimoniul SC D.F.E.E. Târgoviște, sunt sume neeligibile, cu toate că din aceste instalații nu se mai pot alimenta si alți consumatori, fiind realizate exclusiv pentru beneficiar, valoarea totala a componentei R pentru cele 6 instalații fiind de 144.988.837 lei ROL.

În fine, prima instanță a apreciat că din contravaloarea lucrărilor detaliate sunt cheltuieli neeligibile numai cheltuielile ce reprezintă valoarea instalațiilor ce au intrat in patrimoniul SC D.F.E.E. Târgoviște, potrivit avizelor de racordare si în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 867/2003, anume componenta B a tarifului de racordare, în suma de 14.498, 88 lei, iar, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 316/2001 art. 4 alin. (2) lit. k) din Secțiunea B, coroborat cu art. 14 din Secțiunea A pct. 2.6, cheltuielile care sunt declarate neeligibile la plată, prin Programul Sapard, sunt considerate nejustificate. Pentru aceste argumente, instanța de fond a apreciat că procesul-verbal de control contestat, este în parte neîntemeiat în sensul că suma datorată de reclamantă cu titlu de cheltuieli neeligibile nu este de 38.677,35 lei, ci de 14.498,88 lei.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta A.P.D.R., susținând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ., că sentința pronunțată este dată cu aplicarea greșită a reglementărilor legale în vigoare. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a arătat în principal că admiterea în parte a acțiunii reclamantei este nelegală, urmare și a situației de fapt pe care instanța în mod eronat a reținut-o, referitor la delimitarea rețelelor și echipamentelor din amonte și din aval, de „punctul de delimitare” stabilit prin convenție, mai ales în ceea ce privește obiectivele ce intră în proprietatea Consiliului Local Voinești și cele care intră în proprietatea SC D.F.E.E.

Târgoviște. Recurenta a criticat raportul de expertiză efectuat în cauză, respectiv împărțirea obiectivelor pe componentele A, B și C, în sensul că generează imposibilitatea de separa valoarea aferentă lucrărilor executate și a echipamentelor, indicând totodată că expertul tehnic face referire doar la lucrări din componenta B, care sunt trecute în Avizele tehnice de racordare și care nu se identifică cu toate lucrările executate și plătite, conform situațiilor de plată prezentate de beneficiar: S-a mai susținut de către recurentă că expertul tehnic menționează în cuprinsul raportului componenta avizelor de racordare deși ea nu se regăsește în situațiile de plată privind lucrări și echipamente electrice decontate de A.P.D.R.P., indicându-se că în mod nejustificat instanța de fond a apreciat că nu se impunea ca obiectivele și obiecțiunile pe care le-a formulat să fie avute în vedere de expertul tehnic.

Cu privire la aspectele de fond, recurenta-pârâtă a mai arătat că beneficiarul Consiliul Local Voinești se face vinovat de încălcarea dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Prevederi – generale Anexa 1 la contractul de finanțare, ca și a prevederilor art. 4 pct. 4 lit. a), b) din Secțiunea B – „Managementul, monitorizarea și evaluarea Programului”, precum și încălcarea prevederilor H.G. nr. 535/2003 pentru aprobarea Fișei tehnice a Măsurii 2.1, acest tip de cheltuială fiind neeligibilă în raport de reglementările Programului Sapard, întrucât prin fondurile nerambursabile sunt finanțate în exclusivitate numai bunurile care aparțin proiectului nu și cele care aparțin persoanelor străine de proiect, fiind de altfel interzisă înstrăinarea bunurilor proiectului.

În fine, recurenta a mai arătat că în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere definiția „neregulii / neregularității”, nesocotind dispozițiile legale incidente, pe care beneficiarul le-a încălcat, respectiv prevederile art. 17 alin. (1) și art. 17 alin. (3) din Anexa I – Prevederi Generale, la Contractul de finanțare, după cum nu a examinat nici documentele depuse în apărare, preluând exclusiv și fundamentându-și soluția pronunțată pe concluziile raportului de expertiză tehnică, pe care însă le apreciază ca fiind nelegale, întrucât nu au ținut seama nici de documentele depuse și nici de prevederile legale incidente. Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente și de motivele de recurs invocate în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., constată că recursul de față este fondat în sensul și pentru considerentele în continuare arătate, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Din considerentele sentinței pronunțate de instanța de fond rezultă neechivoc că soluția pronunțată s-a fundamentat practic pe concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul C.G., fiind totodată examinate și prevederile Legii nr. 316/2001, art. 4 alin. (2) lit. k) din secțiunea B, referitoare la cheltuielile care sunt declarate neeligibile la plată prin programul Sapard și care sunt considerate nejustificate. Examinând actele și lucrările dosarului Înalta Curte reține că prin încheierea de ședință din data de 18 februarie 2008 a fost încuviințată, la solicitarea reclamantului-intimat proba cu expertiza tehnică-energetică, cu mențiunea că obiectivele stabilite sunt cele menționate în nota întocmită de reclamant.

Precizările scrise și obiecțiunile privitoare la expertiza tehnică de instalații electrice întocmite și depuse de către recurenta-pârâtă, la data de 31 martie 2008 nu au fost avute în vedere de expertul tehnic întrucât la termenele de judecată ulterior acordate, instanța de fond nu s-a mai pronunțat asupra admisibilității acestora. În fine, constatând că pârâtei-recurente nici nu i-a fost încuviințată nici ultima cerere de amânare a cauzei, pentru studierea raportului de expertiză, la termenul de judecată din data de 5 mai 2008 când s-a luat act că reclamantul intimatul nu avea de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, fiind amânată pronunțarea pentru depunerea de note scrise, Înalta Curte apreciază că în soluționarea cauzei au fost încălcate prevederile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., fiind incidente și prevederile art. 312 alin. (3), potrivit cu care modificarea hotărârii atacate nu este posibilă fiind necesară administrarea de probe noi. În condițiile în care atât obiectivele propuse de recurentă cât și obiecțiunile acesteia formulate ulterior depunerii raportului de expertiză, chiar și numai prin notele scrise, nu au fost prezentate expertului , nu au fost examinate de instanță, și nici supuse dezbaterii părților, Înalta Curte apreciază că judecătorul cauzei nu a fost în măsură să stabilească pe deplin faptele în raport de prevederile legii incidente, nesocotind totodată dreptul recurentei-pârâte la administrarea tuturor probelor propuse, cu respectarea principiului contradictorialității.

În virtutea rolului său activ, instanța era datoare, în cazul de față, când necesitatea lămuririi unor elemente de fapt s-a constatat după închiderea dezbaterilor, urmare a conținutului notelor scrise depuse de recurentă, conținând obiecțiuni și critici concrete cu privire la concluziile expertului tehnic, și mai ales pentru respectarea principiului contradictorialității, să repună cauza pe rol, pentru a da posibilitatea părților să-și exprime poziția față de cele învederate. Drept urmare, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinței cu consecința trimiterii cauzei spre o nouă judecată în vederea efectuării unei noi expertize, sau după caz, în măsura posibilului, a completării celei deja efectuate, urmând ca expertul să răspundă și că să aibă în vedere obiectivele dar și obiecțiunile recurentei-pârâte, evident în condițiile în care, prealabil, acestea urmează a fi examinate și încuviințate de către instanță cu respectarea principiului contradictorialității.

Cu ocazia rejudecării, toate celelalte critici formulate de către recurentă urmează a fi avute în vedere ca apărări de fond, instanța urmând a determina și măsura în care s-ar impune administrarea de noi probe, cu respectarea echilibrului procesual pe care este dator să-l asigure.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.P.D.R.R. împotriva sentinței nr. 122 din 12 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2008.