ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 895/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 21 februarie 2008,

Consiliul Local al comunei Tătărani, județul Dâmbovița a chemat în judecată A.P.D.R.P.,

solicitând anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 7396 din 29

august 2007 și a procesului-verbal de control din 24 iulie 2007, prin care s-a

dispus returnarea sumei de 110.609,20 lei.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că pârâta a stabilit în mod eronat că nu ar fi

eligibile cheltuielile în valoare de 89.558,62 lei pentru bunurile rămase în

proprietatea consiliului local, reprezentând lucrări de construcții montaj și

echipamente pentru realizarea instalațiilor electrice necesare racordării la

rețeaua electrică a obiectivelor prevăzute în contractul de finanțare încheiat

în anul 2003 pentru proiectul „alimentare cu apă în comuna Tătărani”.

Prin sentința nr. 193 din 26

septembrie 2008 Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că între părți a fost încheiat în anul 2003 un

contract de finanțare având ca obiect acordarea ajutorului financiar

nerambursabil în sumă de 32.488.592.398 ROL pentru proiectul „alimentare cu apă

în localitățile Tătărani, Priboi și Căprioru din comuna Tătărani”.

Prin procesul-verbal de

control contestat s-a constatat încălcarea de către beneficiar a prevederilor

contractului de finanțare, constând în faptul că s-au solicitat și plătit

cheltuieli pentru lucrări de construcții montaj și echipamente, care sunt în

sarcina operatorului de rețea electrică, urmând a fi recuperată suma de

110.609,20, cheltuieli neeligibile, privind bunuri ce nu rămân în patrimoniul

beneficiarului, ci al operatorului de rețea.

Astfel, instanța a reținut

că suma solicitată la plată de reclamant și aprobată la 3 martie 2005, în baza

avizului tehnic de racordare nr. 181/2004 nu are corespondent în tariful de

racordare stabilit cu avizele tehnice nr. 2398 și nr. 2399/2007, în baza cărora

s-a realizat în mod efectiv lucrarea, expertiza tehnică arătând că o lucrare

tehnică de tipul celei efectuate nu putea fi executată înaintea obținerii

avizului tehnic de racordare și a plății tarifului de racordare.

Împotriva sentinței a

declarat recurs Consiliul Local al comunei Tătărani, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a arătat

că, întrucât avizul tehnic de racordare nr. 181/2004 expirase, a fost necesară

obținerea unor noi avize, nr. 2398 și nr. 2399/2007 care au stabilit diferit

punctele de delimitare în rețea a proprietăților utilizatorului și respectiv,

operatorului, pe baza considerentelor tehnice, întrucât varianta inițială era

inoperabilă, traseul electric fiind ocupat de o altă lucrare.

În acest sens, a precizat

reclamantul, expertiza tehnică efectuată în cauză și-a însușit această nouă

soluție tehnică, reținând doar lipsa previziunii tehnice a variantelor de

realizare a lucrărilor. În aceste condiții, formula inițială de amplasare fiind

imposibil de gestionat, respingerea soluțiilor optime de reamplasare, cu

consecința refuzului de finanțare a segmentelor de proprietate nou rezultate,

nu poate fi considerată decât formalistă, scopul finanțării fiind atins.

Prin întâmpinare, pârâta a

solicitat respingerea recursului, întrucât reclamantul a supus spre decontare

cheltuielile neeligibile executate cu privire la bunurile care aparțin altei

persoane decât beneficiarul Programului S.A.P.A.R.D. Astfel, potrivit

dispozițiilor Legii nr. 316/2001 cheltuielile sunt eligibile numai în

condițiile în care respectă atât regulile Programului S.A.P.A.R.D., cât și ale

contractului de finanțare.

Reclamantul nu a putut

justifica că se regăsesc în patrimoniul său racordurile electrice și punctele

de delimitare, astfel încât trebuie să suporte integral cheltuielile

neeligibile reprezentate de bunurile aparținând operatorului de rețea electrică

S.D.E.E. Târgoviște.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat,

urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și anularea în parte a

actelor administrative contestate.

Astfel, Curtea reține că

proiectul de alimentare cu apă a necesitat și efectuarea unor lucrări la

rețeaua de energie electrică, respectiv alimentarea cu energie electrică

gospodărie de apă, puțuri de apă 1 și 2 și puț de captare nr. 3, în care sens S.D.E.E.

– sucursala Târgoviște a eliberat avizele tehnice de racordare nr. 2398 și nr. 2399

din 28 septembrie 2007.

În urma controlului,

organele de control ale pârâtei au constatat că decontarea unor sume

reprezentând lucrări de construcții montaj și echipamente pentru realizarea

instalațiilor electrice care sunt în sarcina operatorului de rețea.

Instanța de fond a constatat

că suma de 110,609,20 lei constituită ca debit reprezintă cheltuieli

neeligibile la plată, întrucât privesc bunuri ce nu rămân în patrimoniul

beneficiarului, ci al operatorului de rețea, contrar prevederilor din

contractul de finanțare.

Pronunțând această soluție,

instanța nu a avut în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică,

potrivit cărora valoarea lucrărilor care intră în gestiunea operatorului de

rețea, stabilită în avizele de racordare emise la 28 iulie 2007 este de

21.050,58 lei (RON), iar valoarea mijlocului fix „sistem de alimentare cu apă”

în gestiunea utilizatorului de rețea este suma din procesul-verbal de control,

diminuată cu suma de 21.050,58 lei.

De asemenea, adresa din 6

februarie 2008 emisă de S.D.E.E. - sucursala Târgoviște (fila 27 dosar fond)

comunică reclamantului, referitor la punctele de delimitare de proprietate, că

aparțin Primăriei comunei Tătărani, în cazul obiectivului gospodărie de apă

plus puțurile de captare 1 și 2, racordul care alimentează accesul loc de

consum, iar în cazul obiectivului puț de captare nr. 3, din cutia de protecție

și contorizare până la locul de consum.

Așadar, susținerea

reclamantului în sensul că sunt eligibile cheltuielile efectuate pentru

bunurile ce aparțin consiliului local este justificată, în care sens se va

dispune anularea actelor administrative pentru suma de 89.558,62 lei.

De menționat că reclamantul

a restituit către pârâtă la 5 februarie 2008 suma de 21.050,50 lei (RON)

reprezentând valoarea lucrărilor neeligibile rămase în proprietatea

operatorului de rețea.

Curtea constată că nu se

poate reține culpa reclamantului cu privire la faptul că avizele tehnice de

racordare în baza cărora s-a finalizat lucrarea diferă de cel inițial,

stabilirea punctelor de delimitare fiind impusă pe baza considerentelor

tehnice.

În consecință, instanța de

fond a stabilit în mod greșit că întreaga sumă de 110.609,20 lei (RON)

reprezintă cheltuieli neeligibile, acest caracter avându-l doar lucrările

rămase în proprietatea operatorului de rețea, în valoare de 21.050,50 lei.

Pentru considerentele expuse

mai sus, Curtea, admițând recursul, va casa hotărârea atacată și va admite

acțiunea, anulând în parte decizia nr. 7396 din 29 august 2007 și

procesul-verbal de control din 24 iulie 2007 cu privire la suma de 89.558,62

lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Consiliul Local al comunei Tătărani împotriva sentinței civile nr. 193 din 26

septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Casează hotărârea atacată și

pe fond admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al

c

omunei Tătărani. Anulează în parte

Decizia nr. 7396 din 29 august 2007 și procesul - verbal de control din 24

iulie 2007 emise de A.P.D.R.P. cu privire la suma de 89.558, 62 RON.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2009.