ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3660/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 131 din 3 iulie 2007, în baza art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea cetățeanului român T.E., pe o perioadă de 29 zile respectiv de la 3 iulie 2007 la 31 iulie 2007. S-a dispus și executarea mandatului european de arestare din 1 iunie 2007, emis de judecătorul de Instrucție de la Tribunalul de Primă Instanță din Bruxelles – Belgia pe numele cetățeanului român T.E. După pronunțarea acestei hotărâri judecătorești, persoana solicitată a formulat recursul de față, solicitând admiterea acestuia și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi administrate probe.

Totodată, a cerut a fi judecat în stare de libertate cu atât mai mult cu cât și în România este cercetat pentru același gen de fapte, ar trebui evitată predarea sa, statului Belgian, pentru a nu fi judecat de două ori pentru aceleași fapte. Recursul este nefondat. Curtea, examinând actele dosarului și motivarea mandatului european de arestare din 1 iunie 2007, emis de judecătorul de instrucție de la Tribunalul de Primă Instanță din Bruxelles - Belgia, pe numele recurentului T.E., în raport de critica adusă dar și de prevederile art. 85 – art. 89 din Legea nr. 302/2004, reține că hotărârea atacată este temeinică și legală și ca atare va fi menținută.

Astfel, se reține fără nici un dubiu că (de altfel chiar persoana solicitată – recurentă a și recunoscut) în cursul anului 2005, acesta a racolat mai multe tinere dintre care unele minore, pe care le-a trimis în Bruxelles – Belgia și unde prin violențe și amenințări sunt exploatate sexual de componenta externă a grupării de crimă organizată coordonată de cetățeanul B.T. ș.a. Banii rezultați din practicarea prostituției de respectivele tinere sunt trimiși în România prin serviciul M.G. pe numele recurentului T.E. și D.C. În acest sens a se vedea și încheierea Tribunalului București, secția I penală, nr. 15 martie 2006 alături de motivarea mandatului european de arestare din 1 iunie 2007. Așadar, persoana solicitată este acuzată că a comis fapta de recrutare și exploatare tinere și pe teritoriul Belgiei, săvârșind astfel traficul de persoane în beneficiul mai multor persoana iar câștigurile obținute de victime au fost transportate către membrii grupării infracționale.

În consecință, temeinic și legal s-a reținut că, mandatul european de arestare, se impune a fi executat tocmai pentru ca să se poată stabili cu exactitate cu ce anume persoane (fiind foarte multe persoane implicate și care acționează în străinătate), a acționat și pe un teritoriu destul de mare, în Belgia. În acest context de date și fapte, cu adevărat nu prezintă nici o relevanță că, ar fi comis și pe teritoriul României (după cum singur o recunoaște) același gen de fapte. Drept urmare, îndeplinite fiind cerințele art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și neexistând motive privind existența unei erori privind identitatea persoanei solicitate sau de refuz al executării mandatului european de arestare, sentința atacată va fi menținută ca temeinică și legală iar recursul declarat, va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 94 1 și 94 2 din Legea nr. 302/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată T.E. împotriva sentinței penale nr. 131 din 3 iulie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 4855/272007 (nr. vechi 1698/2007). Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iulie 2007.