ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6235/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de revizuire formulată, SC A.D. SRL a solicitat în conformitate cu art. 322 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., revizuirea sentinței civile nr. 377 din 05 iulie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1001/33/2007 a Curții de Apel Cluj și deciziilor legate de acțiunea de recuperare a datoriei creditoarei SC A.D. SRL de la debitoarea SC A.P.C. SA (Ministerul Agriculturii și Alimentației). Prin sentința civilă nr. 2 din 22 martie 2012, Curtea de Apel Cluj a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A.D. SRL Baia Mare împotriva sentinței nr. 377 din 5 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în Dosarul nr. 1001/33/2007, în contradictoriu cu intimații SC T.I.H.

SA, continuatoarea a SC A.P.C. SA Baia Mare și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. În ceea ce privește termenul de exercitare a cererii, Curtea a reținut că față de motivul explicit de revizuire invocat de revizuient, art. 322 pct. 9 C. proc. civ. și cu trimitere la hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza SC A.D. SA Baia Mare împotriva României de care se prevalează revizuientul și care a fost publicată în M.Of. al României nr. 567/10.08.2011, termenul de 3 luni prevăzut la art. 324 alin. (3) C. proc. civ. a fost respectat căci cererea de revizuire a fost introdusă la data de 3 noiembrie, dată care se situează înainte de expirarea termenului legal 10 noiembrie 2011. Din această perspectivă, s-a reținut că cererea de revizuire s-a formulat în termen legal.

Cât privește cerința ca hotărârea susceptibilă de revizuire pe motivul prevăzut la art. 322 pct. 9 C. proc. civ. să îndeplinească condiția de a evoca fondul, Curtea a reținut că potrivit deciziei nr. 233 din 15 februarie 2011 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în M.Of. al României nr. 340/17.05.2011 și ulterior prin decizia nr. 1.163 din 15 septembrie 2011 , publicată în M.Of. al României nr. 835/25.11.2011 s-a statuat, în esență, că „ (…) dispozițiile art. 322 pct. 9 din C. proc. civ. sunt neconstituționale în măsura în care aceste prevederi legale nu permit revizuirea unei hotărâri judecătorești prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale, încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Prin urmare, Curtea reține că sintagma "atunci când se evocă fondul", criticată în prezenta cauză, cunoaște o limitare în sfera sa de aplicare în privința art. 322 pct. 9 din C. proc. civ.” Așa fiind, din această perspectivă, cerința evocării fondului nu se impune sub aspectul de incidență al dispozițiilor art. 322 pct. 9 C. proc. civ. chiar dacă hotărârea susceptibilă de revizuire este pronunțată de o instanță de recurs. Curtea a reținut că sub aspectul obiectului revizuirii, cererea de revizuire poartă asupra unei sentințe pronunțate de Curtea de Apel în primă instanță care a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului exercitat de revizuienta reclamantă SC A.D.

SRL Baia Mare prin decizia nr. 3660 din 28 septembrie 2007 în Dosarul nr. 1001/33/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Conform dispozițiilor art. 322 alin. (1) partea introductivă, sunt supuse revizuirii, între altele, hotărârile rămase definitive și irevocabile prin nerecurare. Altfel spus, pot face obiect al revizuirii hotărârea de fond a primei instanțe, pronunțate cu ocazia primei judecăți care a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare, ori prin anularea sau respingerea recursului în temeiul unei excepții procesuale. După cum rezultă din cele ce preced, sentința nr. 377 din 5 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a rămas definitivă și irevocabilă la data de 28 septembrie 2007 prin respingerea recursului de către ÎCCJ - SCAF.

Din această perspectivă, a concluzionat Curtea că sentința nr. 377 din 5 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj nu este susceptibilă de revizuire pe cale directă, ci eventual poate fi pusă în discuție revizuirea deciziei nr. 3660 din 28 septembrie 2007 în Dosarul nr. 1001/33/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Din cele ce precedă, rezultă fără echivoc că între litigiul soluționat de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1001/33/2007 și cel despre care Curtea de la Strasbourg a constat că s-a încălcat art. 6 parag. 1 din Convenție nu este nicio legătură, cu excepția faptului că una dintre părți, este reclamanta revizuientă. Din această perspectivă, s-a apreciat că prima condiție impusă de dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc.

civ. nu este îndeplinită, sens în care demersul judiciar pe calea revizuirii acestei sentințe nu poate fi admis. Sub aspectul celei de-a doua condiții, Curtea a reținut că pentru admisibilitatea cererii de revizuire, condițiile trebuie îndeplinite cumulativ, astfel încât, dacă una nu este îndeplinită este de prisos cercetarea celeilalte. Curtea a constatat că reclamanta revizuientă a insistat pe calea cererii de revizuire să deducă judecății excepția de nulitate a sentinței ce face obiectul revizuirii. Curtea a reținut că nulitatea hotărârii a cărei revizuire se solicită nu poate fi examinată pe calea acestei căi extraordinare de atac, căci nu motive de nulitate stau la baza formulării în general a revizuirii și în particular a motivului de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 9 C. proc.

civ., ci revizuirea este susceptibilă a fi exercitată numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanță la data pronunțării soluției atacate. Așa fiind, în cadrul revizuirii nu se pune problema exercitării unui control judiciar de legalitate a actului judiciar atacat, ci a unei noi judecăți, dar pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecății finalizată cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită. Împotriva sentinței civile nr. 2 din 22 martie 2012 a Curții de Apel Cluj a declarat recurs SC A.D. SRL. Așa cum rezultă din prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sub sancțiunea anulării cererii în caz de neîndeplinire a acestei obligații până la termenul stabilit de instanță.

Astfel, anterior satisfacerii timbrajului, instanța nu poate admite nicio cerere a părților. Verificarea timbrajului, conform art. 34 al normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, reprezintă pentru instanțele de judecătorești o sarcină legală administrativă și nu constituie obiect al activității de judecată, de aceea analiza timbrajului este o chestiune care precede oricărui act procedural efectuat în cauză și nu implică cercetări asupra drepturilor afirmate de parte implicând acte jurisdicționale. Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) din C. proc.

civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior - deși a fost citat cu mențiunea timbrării - devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de SC A.D. SRL împotriva sentinței nr. 2 din 22 martie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2013.