ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6235/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată, SC A.D.

SRL a solicitat în conformitate cu art. 322 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., revizuirea

sentinței civile nr. 377 din 05 iulie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1001/33/2007

a Curții de Apel Cluj și deciziilor legate de acțiunea de recuperare a datoriei

creditoarei SC A.D. SRL de la debitoarea SC A.P.C. SA (Ministerul Agriculturii și

Alimentației).

Prin sentința civilă

nr. 2 din 22 martie 2012, Curtea de Apel Cluj a respins ca inadmisibilă cererea

de revizuire formulată de revizuenta SC A.D. SRL Baia Mare împotriva sentinței

nr. 377 din 5 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în Dosarul nr. 1001/33/2007,

în contradictoriu cu intimații SC T.I.H. SA, continuatoarea a SC A.P.C. SA Baia

Mare și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

În ceea ce privește termenul

de exercitare a cererii, Curtea a reținut că față de motivul explicit de revizuire

invocat de revizuient, art. 322 pct. 9 C. proc. civ. și cu trimitere la hotărârea

Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza SC A.D. SA Baia Mare împotriva României

de care se prevalează revizuientul și care a fost publicată în M.Of. al României

nr. 567/10.08.2011, termenul de 3 luni prevăzut la art. 324 alin. (3) C. proc.

civ. a fost respectat căci cererea de revizuire a fost introdusă la data de 3 noiembrie,

dată care se situează înainte de expirarea termenului legal 10 noiembrie 2011.

Din această perspectivă,

s-a reținut că cererea de revizuire s-a formulat în termen legal.

Cât privește cerința ca

hotărârea susceptibilă de revizuire pe motivul prevăzut la art. 322 pct. 9 C.

proc. civ. să îndeplinească condiția de a evoca fondul, Curtea a reținut că potrivit

deciziei nr. 233 din 15 februarie 2011 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată

în M.Of. al României nr. 340/17.05.2011 și ulterior prin decizia nr. 1.163 din 15

septembrie 2011 , publicată în M.Of. al României nr. 835/25.11.2011 s-a statuat,

în esență, că „ (…) dispozițiile art. 322 pct. 9 din C. proc. civ. sunt neconstituționale

în măsura în care aceste prevederi legale nu permit revizuirea unei hotărâri judecătorești

prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi și libertăți

fundamentale, încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Prin

urmare, Curtea reține că sintagma "atunci când se evocă fondul", criticată

în prezenta cauză, cunoaște o limitare în sfera sa de aplicare în privința art.

322 pct. 9 din C. proc. civ.”

Așa fiind, din această

perspectivă, cerința evocării fondului nu se impune sub aspectul de incidență al

dispozițiilor art. 322 pct. 9 C. proc. civ. chiar dacă hotărârea susceptibilă de

revizuire este pronunțată de o instanță de recurs.

Curtea a reținut că sub

aspectul obiectului revizuirii, cererea de revizuire poartă asupra unei sentințe

pronunțate de Curtea de Apel în primă instanță care a rămas definitivă și irevocabilă

prin respingerea ca nefondat a recursului exercitat de revizuienta reclamantă SC

A.D. SRL Baia Mare prin decizia nr. 3660 din 28 septembrie 2007 în Dosarul nr. 1001/33/2007

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Conform dispozițiilor

art. 322 alin. (1) partea introductivă, sunt supuse revizuirii, între altele, hotărârile

rămase definitive și irevocabile prin nerecurare.

Altfel spus, pot face

obiect al revizuirii hotărârea de fond a primei instanțe, pronunțate cu ocazia primei

judecăți care a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare, ori prin anularea

sau respingerea recursului în temeiul unei excepții procesuale.

După cum rezultă din cele

ce preced, sentința nr. 377 din 5 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a

rămas definitivă și irevocabilă la data de 28 septembrie 2007 prin respingerea recursului

de către ÎCCJ - SCAF.

Din această perspectivă,

a concluzionat Curtea că sentința nr. 377 din 5 iulie 2007 pronunțată de Curtea

de Apel Cluj nu este susceptibilă de revizuire pe cale directă, ci eventual poate

fi pusă în discuție revizuirea deciziei nr. 3660 din 28 septembrie 2007 în Dosarul

nr. 1001/33/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Din cele ce precedă, rezultă

fără echivoc că între litigiul soluționat de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr.

1001/33/2007 și cel despre care Curtea de la Strasbourg a constat că s-a încălcat

art. 6 parag. 1 din Convenție nu este nicio legătură, cu excepția faptului că una

dintre părți, este reclamanta revizuientă.

Din această perspectivă,

s-a apreciat că prima condiție impusă de dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc.

civ. nu este îndeplinită, sens în care demersul judiciar pe calea revizuirii acestei

sentințe nu poate fi admis.

Sub aspectul celei de-a

doua condiții, Curtea a reținut că pentru admisibilitatea cererii de revizuire,

condițiile trebuie îndeplinite cumulativ, astfel încât, dacă una nu este îndeplinită

este de prisos cercetarea celeilalte.

Curtea a constatat că

reclamanta revizuientă a insistat pe calea cererii de revizuire să deducă judecății

excepția de nulitate a sentinței ce face obiectul revizuirii.

Curtea a reținut că nulitatea

hotărârii a cărei revizuire se solicită nu poate fi examinată pe calea acestei căi

extraordinare de atac, căci nu motive de nulitate stau la baza formulării în general

a revizuirii și în particular a motivului de revizuire prevăzut la art. 322

pct. 9 C. proc. civ., ci revizuirea este susceptibilă a fi exercitată numai pe baza

unor împrejurări noi, necunoscute de instanță la data pronunțării soluției atacate.

Așa fiind, în cadrul revizuirii

nu se pune problema exercitării unui control judiciar de legalitate a actului judiciar

atacat, ci a unei noi judecăți, dar pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul

judecății finalizată cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Împotriva sentinței civile

nr. 2 din 22 martie 2012 a Curții de Apel Cluj a declarat recurs SC A.D. SRL.

Așa cum rezultă din prevederile

art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat

sub sancțiunea anulării cererii în caz de neîndeplinire a acestei obligații până

la termenul stabilit de instanță.

Astfel, anterior satisfacerii

timbrajului, instanța nu poate admite nicio cerere a părților.

Verificarea timbrajului,

conform art. 34 al normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, reprezintă

pentru instanțele de judecătorești o sarcină legală administrativă și nu constituie

obiect al activității de judecată, de aceea analiza timbrajului este o chestiune

care precede oricărui act procedural efectuat în cauză și nu implică cercetări asupra

drepturilor afirmate de parte implicând acte jurisdicționale.

Prin urmare, în conformitate

cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru

și art. 3 din

O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu

modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc

taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se,

potrivit art. 302

1

alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării nu

a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar

recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior - deși a fost

citat cu mențiunea timbrării - devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va

fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat

de SC A.D. SRL împotriva sentinței nr. 2 din 22 martie 2012 a Curții de Apel Cluj,

secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie

2013.