ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1010/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1010/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție la data de 5 octombrie 2011, revizuenta SC A.D.

SRL Baia Mare a solicitat revizuirea următoarelor hotărâri legate de acțiunea

de recuperare a datoriei creditoarei SC A.D. SRL de la SC A.P.C. SA:

- Decizia de

suspendare a procedurii falimentului prin încheierea fără număr la Dosarul nr.

917/1995 a Tribunalului Maramureș din 10 mai 1995;

- Sentința civilă nr.

106 din 5 februarie 1998 la Dosarul nr. 653/1996 a Tribunalului Maramureș;

- Decizia civilă nr.

404 din 27 mai 1998 la Dosarul nr. 1481/1998 a Curții de Apel Cluj;

- Sentința civilă nr.

154 din 16 februarie 2000 la Dosarul nr. 917/1995 a Tribunalului Maramureș;

- Decizia civilă nr.

1123 din 22 noiembrie 2000 la Dosarul nr. 4030/2000 a Curții de Apel Cluj;

- Decizia nr. 6992

din 20 noiembrie 2002 la Dosarul nr. 1734/12001 a Curții Supreme de Justiție;

- Decizia de

închidere a procedurii falimentului prin Încheierea nr. 1336 la Dosarul nr.

917/1995 a Tribunalului Maramureș din 21 mai 2003;

- Decizia de

declanșare a procedurii falimentului prin încheierea nr. 2897 la Dosarul nr.

2565/2000 a Tribunalului Maramureș din 3 noiembrie 2003;

- Decizia civilă nr.

71 din 21 ianuarie 2004 la Dosarul nr. 8224/2003 a Tribunalului Maramureș;

- Decizia civilă nr.

372 din 9 februarie 2004 la Dosarul nr. 8224/2003 a Tribunalului Maramureș;

- Decizia nr. 3660

din 28 septembrie 2007 la Dosarul nr. 1001/33/2007 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție;

- Sentința civilă nr.

377 din 5 iulie 2007 la Dosarul nr. 1001/33/2007 a Curții de Apel Cluj;

- Decizia nr. 559 din

15 februarie 2008 la Dosarul nr. 8158/1/2006 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Precizează totodată

revizuenta că pentru fiecare dintre aceste hotărâri a formulat cerere de

revizuire distinctă.

Revizuenta și-a

întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ. prin raportare

la decizia pronunțată la data de 2 noiembrie 2010 de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului în cauza CEDO nr. 21199/03, hotărâre rămasă definitivă la

data de 11 aprilie 2011, publicată în M. Of. nr. 567/10.08.2011.

Cererea de revizuire

cuprinde în prima parte o serie de considerațiuni cu privire la competența

materială și teritorială, solicitând instanței să se pronunțe asupra

competenței în conformitate cu art. 159

1

C. proc. civ., face

mențiuni cu privire la respectarea termenului de revizuire și la

admisibilitatea cererii în raport de temeiul de drept invocat, face o trecere

în revistă a drepturilor fundamentale prevăzute de art. 1, 20 și 52 din

Constituție și de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Referindu-se la

capetele de cerere, revizuenta precizează că solicită:

a) Casarea în

întregime a Deciziei de suspendare a procedurii falimentului prin încheierea

fără număr la Dosarul nr. 917/1995 a Tribunalului Maramureș din 10 mai 1995;

b) Casarea în

întregime a Sentinței civile nr. 106 din 5 februarie 1998 la Dosarul nr.

653/1996 a Tribunalului Maramureș;

c) Casarea în

întregime a Deciziei civile nr. 404 din 27 mai 1998 la Dosarul nr. 1481/1998 a

Curții de Apel Cluj;

d) Casarea în

întregime a Sentinței civile nr. 154 din 16 februarie 2000 la Dosarul nr.

917/1995 a Tribunalului Maramureș;

e) Casarea în

întregime a Deciziei civile nr. 1123 din 22 noiembrie 2000 la Dosarul nr.

4030/2000 a Curții de Apel Cluj;

f) Casarea în

întregime a Deciziei nr. 6992 din 20 noiembrie 2002 la Dosarul nr. 1734/2001 a

Curții Supreme de Justiție;

g) Casarea în

întregime a Deciziei de închidere a procedurii falimentului prin Încheierea nr.

1336 la Dosarul nr. 917/1995 a Tribunalului Maramureș din 21 mai 2003;

h) Casarea în

întregime a Deciziei de declanșare a procedurii falimentului prin Încheierea

nr. 2897 la Dosarul nr. 2565/2000 a Tribunalului Maramureș din 3 noiembrie

2003;

i) Casarea în

întregime a Deciziei civile nr. 71 din 21 ianuarie 2004 la Dosarul nr.

8224/2003 a Tribunalului Maramureș;

j) Casarea în

întregime a Deciziei civile nr. 372 din 9 februarie 2004 la Dosarul nr.

8224/2003 a Tribunalului Maramureș;

k) Casarea în

întregime a Deciziei nr. 3660 din 28 septembrie 2007 la Dosarul nr.

1001/33/2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție;

l) Casarea în

întregime a Sentinței civile nr. 377 din 5 iulie 2007 la Dosarul nr.

1001/33/2007 a Curții de Apel Cluj;

m) Casarea în

întregime a Deciziei nr. 559 din 15 februarie 2008 la Dosarul nr. 8158/1/2006 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție;

n) Repararea

prejudiciului în solidar de către cei chemați în judecată:

judecată din dosarele în care vor fi anulate sentințe, decizii civile, decizii

și încheieri de ședință (exclusiv cheltuielile cu tentativa de falimentare);

livrărilor neachitate și a penalităților de întârziere prevăzute expres în

contractele de livrare așa cum au fost calculate de expertul contabil acceptat

de părți numit la îndrumarea Tribunalului Maramureș);

datorită întreruperii activității economice a SC A.D. SRL Baia Mare din lipsă

de lichidități 505.000 euro, - (foloasele nerealizate);

4.Daune morale 15.000

euro;

judecată de 48.000 euro, - rezultate din apărarea SC A.D. SRL Baia Mare

împotriva tentativei de falimentare de către Ministerul Finanțelor din 2003 -

2004.

În continuare

revizuenta expune obiectul cererii și considerațiuni de ordin teoretic cu

privire la dreptul creditorului de a fi despăgubit, la natura despăgubirii,

prezintă situația de fapt dedusă din derularea raporturilor juridice dintre

părțile litigante, prezintă parcursul procesual al cauzelor soluționate prin

hotărârile a căror casare se solicită, invocând în probațiune înscrisuri, indică

procedurile de recuperare a creanțelor datorate de debitoarea SC A.P.C. SA Baia

Mare creditoarei revizuente în afara și în cadrul procedurii de faliment în

Dosarul nr. 917/1995 al Tribunalului Maramureș, cu referire la proba prin

înscrisurile numerotate PI 1 - PI 93.

Prin întâmpinarea

depusă la dosarul cauzei la 2 februarie 2012 intimata SC T. I.H.l. SA (fostă SC

A.P.C. SA Baia Mare) a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire

întrucât aceasta are capete de cerere care nu au făcut obiectul acțiunii în

pretenții ale revizuentei față de această intimată.

Pe fond intimata a

solicitat respingerea cererii de revizuire.

Prin întâmpinarea

depusă la dosarul cauzei la 6 februarie 2012 intimatul Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale a invocat lipsa calității sale procesuale în cauză

motivat de faptul că nu a figurat ca parte în procesele în care s-au pronunțat

hotărârile ce formează obiectul revizuirii.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar la 7 februarie 2012 intimata AVAS a invocat excepția inadmisibilității

cererii de revizuire considerând că în speță nu sunt întrunite cerințele art.

322 pct. 9 C. proc. civ., întrucât nu există o legătură de cauzalitate între

încălcarea constatată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și prejudiciul

pretins de revizuentă, excepția de netimbrare a cererii, excepția de

necompetentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar pe fond a solicitat

respingerea cererii de revizuire.

Intimatul Guvernul

României, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la 7 februarie 2012, a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului dat fiind

faptul că pe de-o parte hotărârile vizate de revizuire nu-i sunt opozabile și

pe de altă parte în raport de Legea nr. 90/2001 Guvernul României nu are

calitate procesuală pasivă în cauză nici în nume propriu și nici ca

reprezentant al Statului Român.

La termenul din 8

februarie 2012 Înalta Curte, în raport de art. 323 C. proc. civ., precum și

față de împrejurarea că revizuenta a arătat că fiecare hotărâre care se solicită

a fi revizuită a fost atacată distinct pe aceeași cale de retractare, i-a pus

în vedere revizuentei să-și precizeze în scris cererea și să indice hotărârile

ce se solicită a fi revizuite în cauză, sub sancțiunea prevăzută de art. 155

1

C. proc. civ.

Prin precizarea

cererii revizuenta indică, la 8 martie 2012, că deciziile ce formează obiectul

revizuirii sunt Decizia nr. 6992 din 20 noiembrie 2002 a Curții Supreme de

Justiție, Decizia nr. 3660 din 28 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția comercială și Decizia nr. 559 din 15 februarie 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția comercială iar prin notele de ședință

depuse la dosarul cauzei la 20 martie 2012 revizuenta a solicitat disjungerea

în dosare individuale a cauzelor în care au fost pronunțate deciziile nr. 6992

din 20 noiembrie 2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție și nr. 3660 din

28 septembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin încheierea de la

21 martie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a

înaintat secției de contencios administrativ și fiscal, în vederea repartizării

aleatorii, cererea de revizuire cu privire la Decizia nr. 3660 din 28

septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal și a înaintat secției a II-a civilă, în vederea

repartizării aleatorii, cererea cu privire la revizuirea Deciziei nr. 6992 din

20 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială.

La termenul din 16

mai 2012 Înalta Curte a suspendat judecata cererii de revizuire în temeiul art.

244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea recursului declarat

împotriva Deciziei nr. 3 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj prin care

a fost admisă cererea de revizuire a Deciziei nr. 404 din 27 mai 1998 a Curții

de Apel Cluj asupra căreia s-a exercitat controlul de legalitate de către

instanța supremă prin pronunțarea deciziei ce formează obiectul prezentei

cereri de revizuire.

Înalta Curte,

examinând cererea de revizuire din perspectiva criticilor formulate constată

următoarele:

Prin Decizia nr. 559

din 15 februarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a

respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.D. SRL Baia Mare

împotriva Deciziei nr. 404 din 27 mai 1998 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, instanța de recurs luând

act de faptul că prima instanță a procedat corect stabilind o taxă judiciară de

timbru direct proporțional cu valoarea sumei pretinse.

Prin hotărârea din 2

noiembrie 2010, rămasă definitivă la 11 aprilie 2011, publicată în M. Of. nr.

567/10.08.2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, sesizată la 16 mai 2003

cu o cerere prin care reclamanta SC A.D. SRL Baia Mare s-a plâns în principal

de modul în care instanțele interne au stabilit taxa judiciară de timbru în

procedura deschisă de aceasta împotriva SC A.P.C. SA, de durata acestei

proceduri și de respingerea capetelor sale de cerere îndreptate împotriva

societății pârâte în cadrul procedurii de insolvență, în temeiul art. 6 parag.

1 din Constituție, a dispus:

1) declară cererea

admisibilă în ceea ce privește capetele de cerere întemeiate pe art. 6 alin.

(1) din Convenție privind accesul la instanță și durata procedurii și pe art. 1

din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la acțiunea de recuperare a

pretențiilor materiale și lichidarea societății A. și inadmisibilă pentru rest;

2) hotărăște că a

fost încălcat art. 6 alin. (1) din Convenție;

3) hotărăște că nu

este necesar să se examineze capătul de cerere întemeiat pe art. 1 din

Protocolul nr. 1 la Convenție;

4) hotărăște:

a) că statul pârât

trebuie să plătească reclamantei, în termen de 3 luni de la data rămânerii

definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție:

i. 5.000 euro pentru

prejudiciul moral, la care se va adăuga orice sumă cu titlu de impozit; și

ii. 2.000 euro pentru

cheltuieli de judecată, la care se va adăuga orice sumă cu titlu de impozit;

b) că sumele de mai

sus trebuie convertite în moneda națională a statului pârât la rata de schimb

aplicabilă la data plății;

c) că, de la

expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății, această sumă

trebuie majorată cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii pentru

facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală europeană, la care

se vor adăuga 3 puncte procentuale.

Consideră revizuenta

că prin hotărârea pronunțată Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat

o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale datorată deciziei ce

formează obiectul revizuirii de față, consecințele grave ale acestei încălcări

continuând să se producă și neputând fi remediate decât prin revizuirea

hotărârii pronunțate.

Prin Decizia nr. 559

din 15 februarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a

avut a se pronunța asupra legalității Deciziei nr. 404 din 27 mai 1998 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal iar

prin Decizia nr. 3 din 14 decembrie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a

civilă și de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea SC A.D. SRL,

de revizuire a Deciziei nr. 404 din 27 mai 1998 pronunțată de Curtea de Apel

Cluj, a schimbat evocata decizie în sensul că a admis în parte apelul declarat

de SC A.D. SRL împotriva Sentinței nr. 106 din 5 februarie 1998 pronunțată de

Tribunalul Maramureș pe care a anulat-o și a dispus trimiterea cauzei spre

rejudecare aceluiași tribunal.

Decizia nr. 3 din 14

decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios

administrativ și fiscal, a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 4288 din 1

noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a

civilă, în Dosarul nr. 1456 din 1 noiembrie 2012.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 pct. 9 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere în

situația în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare

a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri

judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se

producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Întrucât, așa cum s-a

arătat, decizia asupra căreia a purtat controlul de legalitate în recurs a fost

schimbată prin admiterea cererii de revizuire de către Curtea de Apel Cluj,

decizie devenită irevocabilă, în speță nu mai subzistă fundamentul încălcării

drepturilor și libertăților fundamentale la care revizuenta s-a raportat, în

cererea de revizuire de față, evoluția procesuală a cauzei făcând imposibilă

situarea speței în ipoteza reglementată de art. 322 pct. 9 C. proc. civ.,

aspect ce face inutilă examinarea excepțiilor invocate de intimate, acestea

urmând a fi respinse ca atare.

În considerarea celor

ce preced Înalta Curte va respinge excepțiile invocate de intimate și cererea

de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile

invocate de intimate.

Respinge cererea

formulată de revizuenta SC A.D. SRL Baia Mare împotriva Deciziei nr. 559 din 15

februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 12 martie 2013.

Procesat

de GGC - NN