ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3832/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 5049 din 20 noiembrie 2000, la Tribunalul Maramureș, reclamanta S.C. L.P. S.R.L. Baia Mare a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. F. S.R.L. Satu Mare, pentru a se constata nulitatea mai multor facturi enumerate în cuprinsul acțiunii și, de asemenea, compensarea legală a creanței de 296.000 lei, stabilită prin sentința civilă nr. 151/1997 a Tribunalului Satu Mare. Tribunalul Maramureș, prin sentința nr. 1093 din 18 februarie 2000, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Satu Mare. Prin sentința nr. 196 din 2 aprilie 2001 a Tribunalului Satu Mare a fost anulată acțiunea ca insuficient timbrată.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 391 din 11 septembrie 2001 de către Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul anulării sentinței apelate și trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova, determinat de strămutarea judecării cauzei dispusă de Curtea Supremă de Justiție. La Tribunalul Satu Mare, la dosarul de apel, reclamanta a depus și o precizare de acțiune, având ca obiect revizuirea sentinței civile nr. 151/L/C pronunțată în dosarul nr. 2843/1996 al Tribunalului Satu Mare, formulată în baza dispozițiilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ., precum și o cerere de suspendare a executării aceleiași sentințe.

Revizuienta a solicitat admiterea cererii sale de revizuire împotriva sentinței civile nr. 151/LC/1996 pronunțată în dosarul nr. 2843/1996 al Tribunalului Satu Mare, iar în temeiul dispozițiilor art. 327 alin. (1) C. proc. civ., schimbarea în tot a acestei hotărâri, în sensul respingerii acțiunii. Împotriva deciziei nr. 391 din 11 septembrie 2001 a declarat recurs pârâta și, prin decizia nr. 3483 din 22 mai 2001, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul ca nefondat și a disjuns cererea intimatei – reclamante de suspendare a executării sentinței civile nr. 150/LC din 13 octombrie 1997 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, cerere pe care a trimis-o la Tribunalul Prahova spre competentă soluționare.

Tribunalul Prahova a înregistrat această cerere sub nr. 7795/2002, iar prin sentința nr. 2795 din 29 octombrie 2002 a admis excepția tardivității formulării cererii de revizuire invocată de intimata S.C.F.S.R.L. Satu Mare. A respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de S.C. L.P. S.R.L. în contradictoriu cu S.C. F. S.R.L. Satu Mare. În baza art. 246 C. proc. civ. a luat act de renunțarea reclamantei revizuiente la judecarea capetelor de cerere privind constatarea nulității facturilor nr. 256579/1996, pentru suma de 225.000 USD, 256577/1996, pentru suma de 70.175 USD, 346869/1996, pentru suma de 245.025.000 lei, 346884/1997, pentru suma de 123.675 USD și 256577//1996, pentru suma de 29.500 USD emise de către S.C.

F. S.R.L. și la capătul de cerere privind constatarea compensării legale a creanței de 296.000 USD. Prin decizia nr. 61 din 20 decembrie 2002, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul declarat de revizueinta S.C. L.P. S.R.L. Baia Mare împotriva sentinței mai sus menționate, în contradictoriu cu intimații S.C. F. S.R.L. Satu Mare și M.L.V., obligând-o pe revizuientă la 12.406.000 lei cheltuieli de judecată către intimata S.C. F. S.R.L. Satu Mare. S-a apreciat de către curtea de apel că în mod corect prima instanță a reținut că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (3) C. proc. civ.

a fost depășit de revizuientă, având în vedere că la data de 20 martie 2001 părțile au luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, pentru că la acea dată erau epuizate toate căile de atac împotriva rezoluției parchetului de scoatere de sub urmărire penală. Cererea de îndreptare a unei pretinse erori materiale formulată de petenta S.C. L.P. S.R.L. Baia Mare a fost respinsă ca nefondată prin încheierea pronunțată în camera de consiliu de către curtea de apel, la data de 25 februarie 2003. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs S.C. L.P. S.R.L. Baia Mare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc.

civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii excepției tardivității invocate de intimata S.C. F. S.R.L. și trimiterea dosarului pentru judecarea fondului către o altă instanță de același grad cu Curtea de Apel Ploiești, conform dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Recurenta susține astfel în esență că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 324 pct. 3 C. proc. civ., întrucât termenul de revizuire de o lună, în lipsa unei hotărâri penale curge de la data la care partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face pe calea unei hotărâri penale, or, în speță, acesta ar putea fi considerat ca fiind data primirii adresei nr. 531/C/2166/2001 emisă de Parchetul de le lângă Curtea Supremă de Justiție.

Mai arată că se impune a se avea în vedere și faptul că plângerile pe care ea le-a formulat la 7 februarie 2001 și respectiv la 7 mai 2001 nu au fost soluționate, astfel încât consideră că inclusiv la acest moment se mai poate formula o cerere de revizuire, deoarece nu se poate susține că a luat cunoștință de împrejurările pentru care nu se mai poate pronunța o hotărâre penală prin care să se constate existența sau inexistența unei infracțiuni. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: Prin rezoluția din 4 august 2000, dată în dosarul nr. 75/P/1999, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc.

pen., față de persoanele în cauză, cu motivarea că în cauză nu există fapte de natură penală. Prin rezoluția nr. 1754/C/6689 din 30 octombrie 2000, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a admis plângerea petiționarei S.C. L.P. S.R.L. și a schimbat temeiul juridic în baza căruia s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și neînceperea urmăririi penale, din art. 10 lit. a) C. proc. pen., în art. 10 lit. b) C. proc. pen., față de învinuitul M.L. și această soluție i-a fost comunicată revizuientei la data de 1 noiembrie 2000. Prin încheierea din 30 noiembrie 2000, Tribunalul Maramureș a admis plângerea formulată de S.C. L.P. S.R.L.

împotriva rezoluției din 4 august 2000 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și a dispus reluarea urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, această hotărâre judecătorească fiind casată în întregime în recurs, prin decizia penală nr. 211/R din 20 martie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, care a respins plângerea formulată de S.C. L.P. S.R.L. Prin urmare, 20 martie 2001, reprezintă data când părțile au luat cunoștință, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală și se reține că aceasta este data de la care, în cauză, curge termenul de o lună pentru introducerea cererii de revizuire, cu respectarea dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct.3 C. proc.

civ., având în vedere că, ulterior, nici o instanță nu a mai pronunțat vreo hotărâre și nici organele de urmărire penală nu au mai adoptat vreo rezoluție care să modifice temeiurile de drept ale încetării urmăririi penale și, respectiv, ale scoaterii de sub urmărire penală. În această situație corespondența invocată de recurentă, care a survenit ulterior datei mai sus menționate, purtate cu Parchetul Curții de Apel sau cu Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție este irelevantă în speță, în ce privește calculul termenului de revizuire. În consecință, cum termenul pentru introducerea cererii de revizuire a început să curgă la 20 martie 2001, iar aceasta a fost înregistrată la data de 24 septembrie 2001, deci cu depășirea termenului legal de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 3 C. proc.

civ., se constată că ambele instanțe care s-au pronunțat în cauză au reținut corect excepția de tardivitate a cererii de revizuire și, ca atare, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta – revizuientă S.C. L.P. S.R.L. Baia Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.C. L.P. S.R.L. Baia Mare împotriva deciziei nr. 61 din 20 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2003.