ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 448/2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Satu Mare la data de 7 noiembrie 2014, declinată la Curtea de Apel Oradea prin Decizia civilă nr. 28/Ap din 3 februarie 2015, revizuentul A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 439/Ap din 6 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. x/2013, solicitând ca în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ. să se constate că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv Sentința civilă nr. 1904/2014 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, menținută prin Decizia civilă nr. 362/Ap/2014 a Tribunalului Satu Mare, hotărâri care prezintă autoritate de lucru judecat față de Hotărârea potrivnică 439/Ap/2014 pronunțată la data de 6 noiembrie 2014 de Tribunalul Satu Mare, toate fiind hotărâri pronunțate cu privire la același titlu executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 1681/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că a solicitat anularea ultimei hotărâri.

Prin Decizia civilă nr. 365/2015-A din 20 mai 2015, Curtea de Apel Oradea a respins excepția nulității cererii de revizuire, invocată de intimata B.

A respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata B., împotriva Deciziei civile nr. 439/Ap din 6 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a menținut-o în întregime.

A obligat revizuentul A. să-i plătească intimatei B. suma de 2.600,59 RON cheltuieli de judecată în revizuire.

Prin încheierea din 2 iulie 2015, s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petentul A. privind îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul Deciziei civile nr. 365/A/2015 a Curții de Apel Oradea și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul Deciziei civile nr. 365/A/20 mai 2015 pronunțate de Curtea de Apel Oradea în Dosar nr. x/2014, în sensul inserării în cuprinsul minutei și dispozitivului Deciziei civile nr. 365/A/20 mai 2015 mențiunea:

"Cu recurs în 30 de zile de la comunicare", în loc de mențiunea "Definitivă" cum greșit s-a trecut.

Prin Decizia nr. 539 10 martie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei civile nr. 365/2015-A din 20 mai 2015 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă și a casat decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.

Înalta Curte a reținut că analiza cererii de față trebuie să pornească de la precizarea că obiectul dosarelor se referă la același titlu executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 1681/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pricină soluționată potrivit C. proc. civ. de la 1865, având în vedere că această lege aplicabilă a guvernat această fază procesuală în integralitatea sa.

Pe de altă parte, principiul instituit în materia dreptului intertemporal este reglementat de art. 24 Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare". Această dispoziție tranzitorie reglementează orice succesiune viitoare de norme de procedură civilă, ivită după intrarea în vigoare a Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Instanța de fond a analizat îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de dispozițiile legale menționate, prin prisma cerințelor art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., reținând că între cele două pricini pretins a fi contradictorii nu există identitate de obiect.

Instanța de apel nu a argumentat lipsa identității de obiect a celor două cauze și prin prisma împrejurării că în ambele situații este vorba de executarea silită a unei unice hotărâri judecătorești.

Astfel, analiza instanței de apel cu privire la această condiție de admisibilitate s-a rezumat la constatarea existenței a două executări silite, respectiv a două contestații la executare, concluzionând asupra lipsei de identitate asupra obiectului litigiilor, fără a analiza obiectul executărilor silite. Având în vedere faptul că cele două dosare în care s-au pronunțat Decizia civilă nr. 439/Ap/2014 de către Tribunalul Satu Mare și Sentința civilă nr. 1904/2014 a Judecătoriei Satu Mare, vizează executări silite efectuate în dosare diferite, dar care se referă la același titlu executoriu, reprezentat de decizia civilă nr. 1681/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și față de dispozițiile art. 496 alin. (1) teza I și art. 496 alin. (2) Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia recurată a fost casată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin Decizia civilă nr. 827/2016-A din 6 octombrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata B. împotriva Deciziei civile nr. 439/Ap din 6 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, care a fost menținută în întregime. A fost obligat revizuentul să plătească intimatei suma de 2.600,59 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Hotărârea a cărei anulare se solicită prin cererea revizuentului a fost pronunțată în soluționarea Dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Satu Mare, număr sub care apare înregistrată contestația la executare formulată de debitorul A. al cărei obiect rezidă în anularea actelor de executare efectuate de executorul C. în Dosarul de executare nr. 324/2013 cu privire la executarea silită a Deciziei civile nr. 35/2012-A din 31 mai 2012 a Curții de Apel Oradea și a Deciziei civile nr. 1681/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la cererea creditoarei B.. Contestația a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 1797/2014 din 18 aprilie 2014 a Judecătoriei Satu Mare în sensul admiterii acesteia, dispunându-se anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare menționat, sentință ulterior schimbată în tot în sensul respingerii contestației la executare ca urmare a admiterii apelului prin Decizia civilă nr. 439/Ap din 6 noiembrie 2014 a Tribunalului Satu Mare.

Decizia civilă nr. 439/Ap din 6 noiembrie 2014 este considerată de revizuent ca fiind potrivnică hotărârilor pronunțate în Dosarul nr. x/2013, soluționat prin sentința civilă nr. 1904 a Judecătoriei Satu Mare, prin care fusese respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâtul A., reținându-se că au fost îndeplinite toate condițiile de fond și de formă cerute de lege pentru oferta reală de plată, procesul-verbal fiind întocmit de executorul judecătoresc în conformitate cu dispozițiile art. 1007 C. proc. civ. pentru acceptarea ofertei reale de plată, sub acest aspect, reținându-se că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 1006 alin. (1) C. proc. civ., inclusiv condiția ca oferta să fie făcută pentru întreaga prestație datorată. Apelul exercitat împotriva sentinței primei instanțe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 362/Ap din 13 octombrie 2014 a Tribunalului Satu Mare, acesta, la fel ca instanța de fond, concluzionând că debitorul A. a făcut o ofertă reală de plată încă din data de 28 octombrie 2013, prin conduita sa debitorul a realizat executarea în natură a obligației, în mod voluntar, prin plata acceptată de creditor, ceea ce a condus la întreruperea formelor de executare și în cele din urmă se va finaliza cu încetarea executării silite în privința realizării obligației prezentate în titlul executoriu, mai puțin cheltuielile de executare pentru care instanța nu a fost învestită, iar obiecțiunile creditoarei legate de plata parțială și nu integrală a creanței au fost apreciate de tribunal ca fiind nejustificate, pe motiv că aceasta nu a refuzat oferta de plată, dimpotrivă a trimis mai multe fax-uri la ore diferite prin care a solicitat virarea sumei în contul indicat.

În speță, curtea de apel a apreciat că susținerile referitoare la existența triplei identități de elemente - părți, obiect și cauză - sunt neîntemeiate, astfel prin pronunțarea celei de a doua hotărâri, în soluționarea Dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Satu Mare, nicidecum nu s-a realizat lipsirea de efectele lucrului judecat a hotărârii anterioare pronunțate în soluționarea Dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Satu Mare, fiind de observat că într-o primă judecată s-a stabilit în mod definitiv faptul că oferta reală de plată îndeplinește condițiile de validitate, motiv pentru care a fost respinsă cererea creditoarei B. privind desființarea acesteia, iar prin demersul judiciar inițiat în Dosarul nr. x/2013 s-a tins să se demonstreze nelegalitatea actelor de executare întocmite în dosarul execuțional al BEJ C., deschis la 30 septembrie 2013, sub nr. 324/2013. În acest din urmă dosar de executare a fost declanșată procedura de executare silită și în cadrul acesteia a fost întocmită o expertiză contabilă pentru cuantificarea dobânzii datorate, acest proces fiind cel în care a fost tranșată întinderea prestației datorate, precum și câtimea cheltuielilor de executare, demers ce nu vine să contrazică ceea ce se statuase deja în litigiul anterior care a purtat, astfel cum s-a relevat mai sus, asupra validității ofertei reale de plată depuse la BEJ D. în Dosarul execuțional nr. 343 din 8 noiembrie 2013.

Arată instanța că problema litigioasă nu fusese dezlegată în primul proces de o manieră aptă a pune obstacol pronunțării celei de a două hotărâri, în sensul de a fi desființate formele de executare, cele statuate deja nefiind de natură a se repercuta cu efectul lucrului judecat în măsura în care nu au dat dezlegare problemei privind întinderea întregii datorii, inclusiv a cheltuielilor de executare, drept urmare exista posibilitatea readucerii ei în dezbaterea instanței.

Pentru a fi sancționată încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri prin pronunțarea unei hotărâri ulterioare, în sensul anulării acesteia din urmă în cadrul procedurii reglementate pentru calea de atac extraordinară a revizuirii, este necesar ca statuările diferite a două instanțe să se facă în condițiile identității de părți, obiect și cauză. Or, în speță nu se regăsesc întrunite toate aceste cerințe, atâta timp cât cele două hotărâri despre care se pretinde că ar fi inconciliabile nu au fost date în soluționarea unor litigii ce poartă asupra aceluiași obiect, cunoscut fiind că identitatea de obiect presupune reclamarea aceluiași beneficiu juridic, respectiv formularea aceleași pretenții, fiind evident că beneficiul juridic urmărit nu este identic. După cum s-a mai relevat, în Dosarul nr. x/2013, debitorul contestă executarea silită inițiată de creditoarea B. în Dosarul execuțional nr. 324/2013 al BEJ C., iar în al doilea dosar creditoarea solicită anularea ofertei reale de plată depusă de debitor în Dosarul nr. x/2013 al BEJ D., pe motiv că aceasta nu îndeplinește condițiile de validitate prevăzute de art. 1005 C. civ.

În raport de ansamblul argumentelor evocate, Curtea a concluzionat că, în speță, nu este operantă autoritatea de lucru judecat, reieșită din cele două hotărâri pretins contrare, fiind important a se conchide că demersurile procesuale întreprinse în cele două cauze, și anume contestarea formelor de executare în Dosarul înregistrat sub nr. 10052/296/2013 și respectiv cererea de anulare a ofertei reale de plată înregistrată în Dosarul nr. x/2013 vizau într-adevăr activitatea de punere în executare a aceluiași titlul executoriu, însă reprezentau obiecte distincte.

Mai mult, formele de executare contestate aveau ca obiect și cheltuieli de executare, cheltuieli cu privire la care prin Decizia civilă nr. 362/Ap/2014 a Tribunalului Satu Mare instanța reținuse că nu a fost învestită, iar aprecierea instanței în sensul că în cele din urmă "se va finaliza cu încetarea executării silite în privința realizării obligației prezentate în titlul executoriu, mai puțin cheltuielile de executare", nu reprezintă o tranșare a problemei privind întinderea datoriei, nefiind de natură a schimba datele problemei, atâta timp cât problema litigioasă în acel proces a reprezentat-o validitatea ofertei reale de plată, proces în care instanța nu a fost sesizată cu vreo cerere privind întinderea obligației de plată pentru ca mai apoi în litigiul soluționat definitiv prin Decizia civilă nr. 439/A/2014 să apară problema autorității de lucru judecat, din perspectiva analizării cererii prin prisma dispozițiilor art. 703 C. proc. civ., pentru că abia în acest din urmă litigiu chestiunea litigioasă supusă analizei a reprezentat-o dacă s-a realizat integral obligația de plată a creanței prevăzute în titlul executoriu și respectiv cea privind cheltuielile de executare.

Instanța a apreciat că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind în prezența unor procese potrivnice date cu încălcarea autorității de lucru judecat.

A arătat, de asemenea, că existența unor puncte de vedere diferite asupra aceluiași subiect, nu se constituie într-un motiv suficient pentru rejudecarea unei cauze, deoarece revizuirea nu reprezintă o modalitate deghizată pentru obținerea redeschiderii unei proceduri soluționate definitiv.

Împotriva Deciziei civile nr. 827/2016-A din 6 octombrie 2016, revizuentul A. a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, recurentul a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, desființarea decizie recurate și admițând cererea, în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., să se anuleze Decizia nr. 439/Ap/2014 din 6 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. x/2013, potrivnică Sentinței civile nr. 1904/2014, pronunțate la data de 25 aprilie 2014 de Judecătoria Satu Mare, menținute prin Decizia civilă nr. 362/AP/2014 din 24 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. x/2013.

În cuprinsul motivelor de recurs, recurentul a arătat că decizia recurată a fost pronunțată cu nerespectarea Deciziei nr. 539 din 10 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a constatat că cele două dosare în care s-au pronunțat Decizia civilă nr. 439/Ap/2014 de către Tribunalul Satu Mare și sentința civilă nr. 1904/2014 a Judecătoriei Satu Mare, vizează executări silite efectuate în dosare diferite, dar care se referă la același titlu executoriu, reprezentat de Decizia civilă nr. 1681/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Argumentele recurentului vizează faptul că în mod greșit s-a reținut din nou de către Curtea de Apel Oradea că nu sunt îndeplinite condițiile privind existența contrarietății de hotărâri.

Astfel, în ceea ce privește obiectul cauzei, recurentul arată că există identitate și în ipoteza în care obiectul acțiunii este diferit, dacă din cuprinsul acțiunii rezultă că scopul final este același, condiție îndeplinită în cauză.

Contrarietatea de hotărâri rezultă din faptul că Sentința civilă nr. 1904 din 25 aprilie 2014 a Judecătoriei Satu Mare, menținută prin Decizia civilă nr. 362/Ap din 24 septembrie 2014 a Tribunalului Satu Mare, a constatat că recurentul este liberat de datorie și că intimata creditoare nu mai are dreptul la alte pretenții după ce a acceptat oferta reală de plată, iar ultima Hotărâre nr. 439/Ap din 6 noiembrie 2014 a Tribunalului Satu Mare menționează că recurentul trebuie să plătească creditoarei suma de 26.000 RON și alte cheltuieli de executare. Această obligație de plată nu subzistă și prin prisma faptului că obiectul pricinii nu se mai află în ființă la acest moment, titlul executoriu fiind executat de un an de zile. Debitul a fost achitat de către recurent prin oferta reală de plată, acceptată de către creditoare la 18 noiembrie 2013, primirea sumei de 100.00 Euro făcând dovada liberării de datorie.

În esență, recurentul susține că deși prin hotărâri definitive și executorii s-a constatat încheiată executarea privind titlul executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 1681/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul Hotărârii potrivnice nr. 439/Ap/2014 a Tribunalului Satu Mare a fost pornită din nou executarea silită de către creditoarea B.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 509 alin. (1) pct. 2, art. 513 alin. (6) din noul C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 17 mai 2017, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport, precum și introducerea în cauză a moștenitoarei defunctului A. - E.

Părțile au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de ședință din data de 27 septembrie 2017 a fost admis în principiu recursul de face obiectul prezentei cauze, fixându-se termen la data de 22 noiembrie 2017, când cauza a fost amânată pentru data de 21 februarie 2018.

Prealabil soluționării cererii de recurs, se impune analizarea cererii de suspendare a cauzei formulate de intimata B. în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., care va fi respinsă, motivat de următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din noul C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata "când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel".

Acest caz de suspendare facultativă a judecății are în vedere ipoteza în care judecata cauzei depinde de stabilirea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, fiind necesar să se fi declanșat urmărirea penală cu privire la infracțiunea respectivă, iar aceasta să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să se dea.

În speță, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de textul de lege mai sus menționat, întrucât plângerea penală a fost formulată față de recurentul A., în prezent decedat, și mai mult decât atât, prin comunicatul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017 se menționează că s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, fără a se menționa persoanele față de care s-a dispus această măsură.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul nu este fondat pentru considerentele care urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Acest motiv permite revizuirea în cazul în care se ajunge la situația ca același proces să fie soluționat de două ori, pronunțându-se hotărâri potrivnice, fundamentul reprezentându-l instituția autorității de lucru judecat.

Pentru a putea fi invocat acest motiv de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să existe identitate de părți, obiect și cauză; hotărârile să fi pronunțate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată să nu se fi discutat excepția; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.

Efectul autorității de lucru judecat este reglementat de dispozițiile art. 430 - 432 din noul C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (2), "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă."

Pentru a exista autoritate de lucru judecat, trebuie să existe tripla identitate: de părți, obiect și cauză.

În speță, Înalta Curte constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la data de 6 decembrie 2013 sub nr. 12551/296/2013, reclamanta B., în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea procesului-verbal încheiat în data de 18 noiembrie 2013 de către Biroul Executorilor Judecătorești F. în Dosar y/2013 și, în consecință, anularea ofertei reale de plată efectuată de către debitor pentru suma de 443.560 RON cu titlu de debit, consemnată prin recipisa G. nr. 423287/1 din data de 5 noiembrie 2013 și a sumei de 120.272 RON consemnata prin recipisa G. nr. 423290/1 din data de 5 noiembrie 2013, cu titlu de dobândă.

Prin Sentința civilă nr. 1904/2014 din 25 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, secția civilă în Dosarul nr. x/2013, a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii, ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâtul A.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate a fost respins prin Decizia civilă nr. 362/Ap din 13 octombrie 2014 a Tribunalului Satu Mare, secția I civilă.

Prin Sentința civilă nr. 1797/2014 din 18 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, secția Civilă în Dosarul nr. x/2013, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul A., împotriva executării silite inițiate de intimata creditoare B., din cadrul Dosarului de executare nr. y/2013 BEJ C. și, în consecință, s-a dispus anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în Dosarul de executare nr. y/2013 BEJ C.

Prin Decizia civilă nr. 439/Ap din 6 noiembrie 2014, Tribunalul Satu Mare, secția I civilă a admis apelul declarat de apelanta B. împotriva acestei sentințe și, în consecință, a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins contestația la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., împotriva formelor de executare silită din Dosarul execuțional nr. y/2013 al BEJ C.

Contestatorul A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 439/Ap din 6 noiembrie 2014, pronunțate de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. x/2013, cerere respinsă prin Decizia civilă nr. 827/2016-A din 6 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, împotriva căreia revizuentul a formulat recurs.

În esență, în motivele cererii de recurs, recurentul susține că, deși prin hotărâri definitive și executorii, s-a constatat încheiată executarea privind titlul executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 1681/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul Hotărârii potrivnice nr. 439/Ap/2014 a Tribunalului Satu Mare, a fost pornită din nou executarea silită de către creditoarea B.

Motivele invocate de către recurent sunt nefondate, în condițiile în care, prin Sentința civilă nr. 1904/2014 din 25 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, secția civilă în Dosarul nr. x/2013, menținută prin Decizia civilă nr. 362/Ap din 13 octombrie 2014 a Tribunalului Satu Mare, secția I civilă nu s-a tranșat cu autoritate de lucru judecat cu privire la cuantumul dobânzii și a cheltuielilor de executare datorate de debitorul A.

Nici critica referitoare la nerespectarea Deciziei de casare nr. 539 din 10 martie 2016 nu poate fi reținută, la paginile 12 - 13 din decizia recurată, instanța analizând cererea de revizuire prin raportare la faptul că dosarele vizează același titlu executoriu, respectiv Decizia nr. 1681/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În consecință, în raport de rațiunile înfățișate, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare a cauzei formulată de intimata B. în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.. Cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta E. moștenitoarea lui A. împotriva Deciziei civile nr. 827/2016-A din 6 octombrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 453 din același cod, va obliga recurenta E. moștenitoarea lui A. la plata sumei de 1.000 RON către intimata B., cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a cauzei formulată de intimata B. în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de recurenta E. moștenitoarea lui A. împotriva Deciziei civile nr. 827/2016-A din 6 octombrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta E. moștenitoarea lui A. la plata sumei de 1.000 RON către intimata B., cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM