ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 614/2019

Deliberând asupra cererii de revizuire,

Din examinarea actelor din dosar constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată cu nr. x/2014 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a, reclamanta A. a formulat recurs împotriva încheierii civile din data de 25 aprilie 2014 și a deciziei civile nr. 206/R din data de 28 aprilie 2014 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B..

Prin decizia civilă nr. 3957 din data de 10 decembrie 2014 în dosarul nr. x/2014, irevocabilă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins excepția competenței funcționale a secției a II-a Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A respins excepțiile tardivității și inadmisibilității invocate de intimatul - pârât B..

A respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. OTOPENI, JUDEȚUL ILFOV împotriva încheierii din 25 aprilie 2014 și a deciziei civile nr. 206/R din 28 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

II. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a, revizuenta A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 243R/2018 DIN 18 mai 2018 și a încheierii din 11 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul B..

Prin decizia civilă nr. 4188 pronunțată la data de 10 octombrie 2018 în dosarul nr. x/2018, irevocabilă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins excepțiile tardivității și inadmisibilității recursului invocate de intimatul B..

A admis recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 243R/2018 din 18 mai 2018 și încheierii din 11 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

A modificat încheierea din 11 mai 2018 și decizia civilă nr. 243R/2018 din 18 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în sensul că:

A respins cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 497R/2017 din 20 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

A obligat pe intimatul B. la plata sumei de 5.553,48 RON reprezentând cheltuieli de judecată către recurentă.

III. La data de 9 noiembrie 2018 (data plicului poștal), revizuentul B. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr. x/2018, solicitând să se constate că decizia civilă nr. 4188 pronunțată la data de 10 octombrie 2018 în dosarul nr. x/2018 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă este potrivnică deciziei civile nr. 3957 din data de 10 decembrie 2014, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2014.

Raportat la acest aspect, revizuentul a susținut că se impune anularea hotărârii nr. 4188 pronunțate la data de 10 octombrie 2018 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, care este contradictorie, atât cu sentința civilă nr. 121/06.03.2006 a Tribunalului Vrancea (ce constituie titlu executoriu), irevocabilă prin decizia civilă nr. 1331/R din 22.10.2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2010, cât și cu cele dispuse prin decizia civilă nr. 206/R din 28.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/44.2014, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3957/10.12.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014, toate aceste hotărâri judecătorești fiind pronunțate între aceleași părți, având același obiect și cauză, respectiv contestații la executare formulate de către debitoarea A. S.A. impotriva executărilor silite succesive începute din anul 2007 în dosarul de executare nr. 124/2007 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați C. și D..

În susținerea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe prevederile art. 322 teza I pct. 7 din C. proc. civ., revizuentul a invocat, în esență, următoarele motive:

Decizia civilă nr. 4188 pronunțată la data de 10 octombrie 2018 în dosarul nr. x/2018 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 3957 din data de 10 decembrie 2014 pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2014.

Revizuentul a menționat că prin decizia civila nr. 133l/R din 22.10.2010, irevocabilă, pronunțată în dosarul nr. x/2010 și prin decizia civila nr. 206/R din 28.04.2014, de asemenea irevocabilă, pronunțată în dosarul nr. x/2014, decizii ce au vizat aceleași părți, aceeași cauză și același obiect, Curtea de Apel Galați a reținut, cu autoritate de lucru judecat, că revizuientul "obține în justiție un titlu irevocabil unde sunt precis delimitate drepturile sale salariale, iar, ulterior, pe calea contestației la executare o instanță anulează practic, ceea ce era anterior stabilit irevocabil. Este inadmisibil ca în faza executării o instanță sa modifice sau să anuleze un titlu executoriu".

În acest sens, revizuentul a menționat că deși titlul executoriu deținut nu a fost desființat, nu a reușit realizarea creanței inserate în acesta.

Revizuentul a invocat hotărârea pronunțată de Curtea Europeană în cauza Hornsby vs. Grecia/1997, care a statuat că garanțiile prevăzute la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sunt aplicabile și în faza executării silite, în caz contrar, respectiv, dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect, în detrimentul unei părți, dreptul de acces la o instanță ar deveni iluzoriu.

Astfel, în opinia revizuentului, a accepta ca o instanță să poată anula un titlu irevocabil pe calea executării silite, întrucât, eventual, titlul creditorului nu este tocmai just sau este bazat pe argumente greșite, înseamnă o încălcare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Procedura executării trebuie sa ducă tocmai la materializarea titlului executoriu, și nu la modificarea lui, deoarece nu este permisă repunerea în discuție a unui drept după ce acesta este stabilit irevocabil, printr-o hotărâre judecătorească.

A solicitat anularea celei de a doua decizii, pentru contrarietate față de prima decizie, irevocabilă și a susținut că în cauză trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 alin. (3) din Constituția României privind dreptul la un proces echitabil și obligația corelativă a statului de a asigura un proces echitabil, prin împiedicarea anulării actelor de executare în urma cărora revizuentul, în calitate de creditor, a reușit realizarea creanței inserate în titlul executoriu recunoscut de către legiuitor și stabilit de către o instanță imparțială și independentă, ca urmare a constatării nelegalității măsurii concedierii sale.

Concret, a considerat că anularea deciziei civile nr. 4188 din 10 octombrie 2018 pronunțate în dosarul nr. x/2018 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă se impune pentru a se asigura punerea în executare a sentinței civile nr. 121/06.03.2006 a Tribunalului Vrancea pronunțată în 2006 (ce consacră creanța a cărei executare silită riscă să se prescrie), astfel cum s-a stabilit în mod irevocabil și prin decizia civilă nr. 1331/R din 22.10.2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2010 și prin decizia civilă nr. 206/R din 28.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/44.2014, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3957/10.12.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014.

A susținut că prin hotărârea nr. 4188/10.10.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, despre care revizuentul a precizat că este potrivnică față de toate hotărârile pronunțate din anul 2007 până în prezent în cauză, se împiedică, în realitate, punerea în executare a creanței rezultate din hotărârile anterior menționate.

Revizuentul a invocat și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, susținând că, prin refuzul continuu de punere în executare a titlului executoriu, este titularul unui bun in sensul prevederilor menționate, fiindu-i încălcat dreptul de proprietate și dreptul de acces în justiție, sub aspectul caracterului rezonabil al procedurii și al neexecutarii hotărârilor judecătorești.

Nu a solicitat cheltuieli de judecată.

La data de 29 noiembrie 2018, revizuentul a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în valoare de 10 RON și a timbrului judiciar de 0,15 RON, potrivit dispozițiilor instanței.

La data de 23 ianuarie 2019, intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței funcționale a secției I Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excepția inadmisibilității cererii de revizuire și, totodată, a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.

Nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Prin încheierea nr. 150 pronunțată la data de 30 ianuarie 2019, cauza a fost scoasă de pe rol și trimisă, spre competentă soluționare, secției a II-a a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Ca atare, la data de 5 februarie 2019, cauza a fost reînregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2018*, fiind fixat termen pentru soluționare în ședință publică, la data de 22 martie 2019.

IV. Analizând cererea de revizuire formulată, Înalta Curte reține următoarele:

Fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care reglementează revizuirea sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea unei astfel de cereri nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. din 1865, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea reglementării sus-menționate rezidă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Prin intermediul acestui motiv de revizuire se protejează atât efectul negativ al autorității de lucru judecat, care interzice realizarea unei noi judecăți, în condiții de identitate de părți, obiect, cauză, cât și cel pozitiv, care presupune că aspectul litigios dezlegat pe cale incidentală într-un proces să nu fie contrazis cu ocazia unei judecăți ulterioare.

Aceasta deoarece, prin reglementarea art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. din 1865 s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia.

Cu privire la cererea de revizuire dedusă judecății, Înalta Curte reține că pretinsa contrarietate este invocată ca existând între două hotărâri judecătorești (decizia civilă nr. 3957 din 10 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014, respectiv decizia civilă nr. 4188 din 10 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018), prin care au fost tranșate în mod irevocabil cereri districte de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, primul litigiu, înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, secția I civilă sub nr. x/2014, a avut ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuentul B. în contradictoriu cu A. S.A., în baza dispozițiilor art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., prin care s-a solicitat anularea deciziei civile nr. 44 din 30 ianuarie 2014, prin care Tribunalul Vrancea, modificând sentința civilă nr. 343/2013 a Judecătoriei Focșani pronunțată pe fondul cauzei, a admis contestația la executare formulate de revizuent, a anulat formele de evacuare și a dispus întoarcerea executării, pentru suma de 40.323 RON. În cadrul acestei prime cereri de revizuire, revizuentul a susținut că decizia menționată, este contrară sentinței civile nr. 5822/2009, pronunțată de Judecătoria Focșani.

Prin decizia civilă nr. 206/R din 28 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, s-a admis cererea de revizuire formulată, fiind anulată atât decizia civilă nr. 44 din 30 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Vrancea, cât și sentința civilă nr. 343/2013 a Judecătoriei Focșani, în raport cu împrejurarea că, prin sentința civilă nr. 5822/10.12.2009 pronunțată în dosarul nr. x/2009 al Judecătoriei Focșani, s-a admis contestația la executare formulată de S.C. A. S.A., s-a dispus anularea tuturor formelor de executare efectuate de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. și D. în dosarul de executare nr. 127/2007, ulterior datei de 02.10.2008, și s-a dispus întoarcerea executării pentru suma de 40.323 RON.

Prin decizia civilă nr. 3957 din 10 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014, irevocabilă, a cărei autoritate de lucru judecat se susține că a fost încălcată, au fost respinse excepțiile competenței funcționale, tardivității și inadmisibilității și a fost respins recursul declarat de către recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 206/R din 28 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, ca nefondat.

Al doilea litigiu, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2018, a avut ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuentul B. în contradictoriu cu intimații A. S.A. și Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. și D., în baza dispozițiilor art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., prin care s-a solicitat anularea deciziei civile nr. 497R din 20 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2017, ca fiind contrară sentinței civile nr. 1770 din 4 februarie 2016, a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 693 R din 16 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Prin decizia civilă nr. 243 din 18 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis cererea de revizuire și a anulat decizia anterior menționată, respingând, totodată, recursul declarat de contestatoarea A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 3990/15.05.2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Prin decizia civilă nr. 4188 din 10 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, irevocabilă, care se susține în cauza de față că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei irevocabile din primul litigiu, au fost respinse excepțiile tardivității și inadmisibilității recursului și a fost admis recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 243R/2018 din 18 mai 2018 și încheierii din 11 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, care au fost modificate, în sensul respingerii cererii de revizuire formulate de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 497R/2017 din 20 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Așa cum s-a arătat anterior, rațiunea instituirii cazului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. din 1865 este aceea de a se rezolva situațiile în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice, ale căror dispozitive nu se pot concilia, condiție care nu este realizată în speța dedusă judecății.

În speța dedusă judecății, se constată că, deși decizia civilă nr. 3957 din 10 decembrie 2014 și decizia civilă nr. 4188 din 10 octombrie 2018 au fost pronunțate în litigii având aceleași părți, acestea se referă la cereri de revizuire distincte, formulate în legătură cu contrarietatea unor hotărâri diferite.

Trebuie menționat că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii pentru hotărâri potrivnice nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre aceste hotărâri considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre, în caz afirmativ procedând la anularea ultimei hotărâri.

Prin urmare, constatând că în cauză nu este îndeplinită condiția identității de obiect a cauzelor în care au fost pronunțate deciziile menționate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 4188 din 10 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2019.