ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2699/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 22 octombrie 1990, reclamanta A.G.C.M. Maramureș (în prezent SC A. SA Baia Mare) a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA București, pentru a fi obligată la plata sumei de 2.252.120 lei contravaloare lucrări executate, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 4716 din 12 decembrie 1997, Tribunalul București a respins acțiunea reclamantei ca nefondată. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 1425 din 12 octombrie 1998, a respins apelul reclamantei ca nefondat.

Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei soluții, a fost anulat ca insuficient timbrat de către Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia civilă nr. 280 din 20 ianuarie 2000. În urma admiterii contestației în anulare formulată împotriva deciziei de mai sus, Curtea Supremă de Justiție a stabilit termen pentru judecarea recursului, prin decizia civilă nr. 7453 din 6 decembrie 2002. Recursul reclamantei a fost admis, prin decizia civilă nr. 1969 din 28 martie 2003 a Curții Supreme de Justiție, care a casat decizia civilă nr. 1425 din 12 octombrie 1998 a Curții de Apel București și a trimis cauza spre rejudecare. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia civilă nr. 446 din 20 octombrie 2004, a respins apelul reclamantei declarat împotriva sentinței civile nr. 4716 din 12 decembrie 1997 a Tribunalului București.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost precizată prin actualizarea sumei cerute inițial solicitând să se efectueze o nouă expertiză, nefiind de acord cu verificările și constatările expertizei efectuate la instanța de apel. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea probatoriilor administrate în cauză, precum și a verificărilor și concluziilor cuprinse în raportul de expertiză tehnică în construcții, în raport de susținerile recurentei reclamante se constată că acestea nu întrunesc nici una dintre condițiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a conduce la casarea hotărârii atacate.

Astfel că, în speță, pe baza verificărilor expertizei, pe care și-a fundamentat soluția instanța de apel, s-a constatat că situațiile de lucrări care au fost confirmate de pârâtă se regăsesc în borderoul pentru lucrările din 1988 și 1989 și în borderoul pentru lucrări executate în 1989, la dosar nemai fiind depuse și alte facturi ale reclamantei pe baza situației lucrărilor acceptate de pârâtă, ceea ce face ca pretențiile acesteia să fie nefondate. În această situație, solicitarea reclamantei din recurs de a fi făcută o nouă expertiză, apare ca nefondată, cât timp aceasta nu a precizat în nici un fel în ce ar fi constat erorile expertizei tehnice din fața instanței de apel, pe care aceasta și-a întemeiat corect soluția.

În consecință, recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA Baia Mare, împotriva deciziei nr. 446 din 20 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 mai 2005.