ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2699/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 22 octombrie 1990,

reclamanta A.G.C.M. Maramureș (în prezent SC A. SA Baia Mare) a chemat în

judecată pe pârâta SC M. SA București, pentru a fi obligată la plata sumei de

2.252.120 lei contravaloare lucrări executate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4716

din 12 decembrie 1997, Tribunalul București a respins acțiunea reclamantei ca

nefondată.

Curtea de Apel București,

prin decizia civilă nr. 1425 din 12 octombrie 1998, a respins apelul

reclamantei ca nefondat.

Recursul declarat de

reclamantă împotriva acestei soluții, a fost anulat ca insuficient timbrat de

către Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia civilă nr. 280

din 20 ianuarie 2000.

În urma admiterii

contestației în anulare formulată împotriva deciziei de mai sus, Curtea Supremă

de Justiție a stabilit termen pentru judecarea recursului, prin decizia civilă nr.

7453 din 6 decembrie 2002.

Recursul reclamantei a fost

admis, prin decizia civilă nr. 1969 din 28 martie 2003 a Curții Supreme de

Justiție, care a casat decizia civilă nr. 1425 din 12 octombrie 1998 a Curții

de Apel București și a trimis cauza spre rejudecare.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin decizia civilă nr. 446 din 20 octombrie 2004, a respins

apelul reclamantei declarat împotriva sentinței civile nr. 4716 din 12

decembrie 1997 a Tribunalului București.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență,

admiterea acțiunii sale așa cum a fost precizată prin actualizarea sumei cerute

inițial solicitând să se efectueze o nouă expertiză, nefiind de acord cu

verificările și constatările expertizei efectuate la instanța de apel.

Recursul este nefondat

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea probatoriilor

administrate în cauză, precum și a verificărilor și concluziilor cuprinse în

raportul de expertiză tehnică în construcții, în raport de susținerile

recurentei reclamante se constată că acestea nu întrunesc nici una dintre

condițiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a conduce la casarea

hotărârii atacate.

Astfel că, în speță, pe baza

verificărilor expertizei, pe care și-a fundamentat soluția instanța de apel,

s-a constatat că situațiile de lucrări care au fost confirmate de pârâtă se

regăsesc în borderoul pentru lucrările din 1988 și 1989 și în borderoul pentru

lucrări executate în 1989, la dosar nemai fiind depuse și alte facturi ale

reclamantei pe baza situației lucrărilor acceptate de pârâtă, ceea ce face ca

pretențiile acesteia să fie nefondate.

În această situație,

solicitarea reclamantei din recurs de a fi făcută o nouă expertiză, apare ca

nefondată, cât timp aceasta nu a precizat în nici un fel în ce ar fi constat

erorile expertizei tehnice din fața instanței de apel, pe care aceasta și-a

întemeiat corect soluția.

În consecință, recursul

reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC A. SA Baia Mare, împotriva deciziei nr. 446 din 20 octombrie

2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 10 mai 2005.