ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 446/2004

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 2 octombrie 2002, reclamanta S.C. „N.S.” S.R.L. Tulcea a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului și Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, solicitând anularea procesului–verbal de preselecție din 17 iulie 2002 ca prim act al procedurii licitației publice deschise cu preselecție, desfășurată conform Legii nr. 219/1998 și H.G. nr. 216/1999. Curtea de Apel Constanța, sesizată cu judecarea cauzei, a dispus prin sentința civilă nr. 191/ 5 decembrie 2002 declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, reținând în esență faptul că litigiile privind licitația pentru concesionarea resurselor de stuf aparținând domeniului public de interes național sunt de natură comercială, urmând a fi judecate de tribunal, ca instanță de drept comun.

Recursul declarat de societate a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 2085/29 mai 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. La rândul său, Tribunalul Tulcea a depus prin sentința civilă nr. 1528/13 noiembrie 2003 declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Constanța. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, în raport de precizarea de către reclamantă a temeiului de drept al acțiunii – Legea nr. 29/1990, instanța competentă este, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ. Examinând conflictul negativ de competență, Curtea va constata că în cauză, competența materială aparține Tribunalului București, secția comercială.

Reclamanta contestă procesul–verbal întocmit de comisia de analiză și evaluare a candidaturilor depuse în procedura de valorificare a resursei stuficole din perimetrul Rezervației Biosferei Delta Dunării, în temeiul Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor și al H.G. nr. 216/1999 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a legii menționate. Având în vedere împrejurarea că această comisie nu are calitatea de organ administrativ, în sensul legii nr. 29/1990, iar procedura pentru contestarea actelor emise în temeiul Legii nr. 219/1998 și H.G. nr. 216/1999 este prevăzută în aceste norme speciale, Curtea reține că litigiul de față este de natură comercială, competența materială aparținând tribunalului ca instanță de drept comun.

Astfel, potrivit art. 38 din H.G. nr. 216/1999, în caz de răspuns negativ la contestația introdusă de către ofertantul respins la preselecție, acesta se va putea adresa instanței judecătorești competente de drept comun din raza teritorială în care se află sediul concedentului. În consecință, deoarece Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului își are sediul în București, Curtea va stabili competența în favoarea Tribunalului București, secția comercială, potrivit art. 22 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a cauzei privind S.C”N.S.” S.R.L. Tulcea, Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării și Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului în favoarea Tribunalului București, secția comercială. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2004.