ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 446/2004

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 2 octombrie 2002, reclamanta S.C. „N.S.” S.R.L.

Tulcea a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor,

Apelor și Mediului și Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, solicitând

anularea procesului–verbal de preselecție din 17 iulie 2002 ca prim act al

procedurii licitației publice deschise cu preselecție, desfășurată conform

Legii nr. 219/1998 și H.G. nr. 216/1999.

Curtea

de Apel Constanța, sesizată cu judecarea cauzei, a dispus prin sentința civilă

nr. 191/ 5 decembrie 2002 declinarea competenței de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Tulcea, reținând în esență faptul că litigiile privind

licitația pentru concesionarea resurselor de stuf aparținând domeniului public

de interes național sunt de natură comercială, urmând a fi judecate de

tribunal, ca instanță de drept comun.

Recursul

declarat de societate a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 2085/29 mai

2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La rândul

său, Tribunalul Tulcea a depus prin sentința civilă nr. 1528/13 noiembrie 2003

declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Constanța.

Pentru

a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, în raport de precizarea

de către reclamantă  a temeiului de drept al acțiunii – Legea nr. 29/1990,

instanța competentă este, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel

Constanța, secția contencios administrativ.

Examinând

conflictul negativ de competență, Curtea va constata că în cauză, competența

materială aparține Tribunalului București, secția comercială.

Reclamanta

contestă procesul–verbal întocmit de comisia de analiză și evaluare  a

candidaturilor depuse în procedura de valorificare a resursei stuficole din

perimetrul Rezervației Biosferei Delta Dunării, în temeiul Legii nr. 219/1998

privind regimul concesiunilor și al H.G. nr. 216/1999 pentru aprobarea normelor

metodologice de aplicare a legii menționate.

Având

în vedere împrejurarea că această comisie nu are calitatea de organ

administrativ,  în sensul legii nr. 29/1990, iar procedura pentru contestarea

actelor emise în temeiul Legii nr. 219/1998 și H.G. nr. 216/1999 este prevăzută

în aceste norme speciale, Curtea reține că litigiul de față este de natură

comercială, competența materială aparținând tribunalului ca instanță de drept

comun.

Astfel,

potrivit art. 38 din H.G. nr. 216/1999, în caz de răspuns negativ la

contestația introdusă de către ofertantul respins la preselecție, acesta se va

putea adresa instanței judecătorești competente de drept comun din raza

teritorială în care se află sediul concedentului.

În

consecință, deoarece Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului își

are sediul în București, Curtea va stabili competența în favoarea Tribunalului

București, secția comercială, potrivit art. 22 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind S.C”N.S.” S.R.L. Tulcea, Administrația

Rezervației Biosferei Delta Dunării și Ministerul Agriculturii, Pădurilor,

Apelor și Mediului în favoarea Tribunalului București, secția comercială.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 februarie 2004.