ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1237/2003

S-a luat

în examinare recursul declarat de Administrația Rezervației Biosferei

Delta Dunării împotriva încheierii din 5 septembrie 2002

pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția de

contencios administrativ în dosarul nr.1253/CA/2002.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurenta pârâtă Administrația Rezervației

Biosferei Delta Dunării reprezentată de consilierul juridic S.E.E.

și avocatul V.A. și intimata reclamantă SC „B.C.S.” SRL

Constanța prin consilierul juridic D.P.A.C., lipsind intimatul pârât

Ministerul Apelor și Protecției Mediului.

Procedura

completă.

Recurenta,

prin consilier juridic, având cuvântul pe fond, a solicitat admiterea

recursului, arătând că instanța de fond nu era competentă

material să soluționeze cauza, competența revenind

judecătoriei, în a cărei rază teritorială își are

sediul concedentul, respectiv Judecătoria Sectorului 5 București.

Avocatul

V.A., având cuvântul tot ca reprezentant al recurentei, a solicitat admiterea

recursului și, pe fond, respingerea cererii de suspendare, ca

inadmisibilă.

Reprezentanta

societății intimate a pus concluzii de respingere a recursului.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 5 septembrie 2002, SC „B.S.C.” SRL

Constanța a chemat în judecată pe pârâții Administrația

Rezervației Biosferei Delta Dunării și Ministerul Apelor și

Protecției Mediului, solicitând ca pe calea ordonanței

președințiale să se dispună menținerea

suspendării licitației publice deschise, cu preselecție organizată

pentru concesionarea valorificării potențialului piscicol din zonele

Cotul Pisicii – Isaccea, Casla Vadanei – Perișor și Gura Dranov –

Braț Sf. Gheorghe Km.0.

În

motivarea cererii, reclamanta a învederat că  printr-o hotărâre

anterioară, sentința civilă nr.105/2002, Curtea de Apel

Constanța a dispus suspendarea licitației stabilite pentru data de 27

august 2002 până la data soluționării fondului litigiului (dosar

nr.1105/2002), 5 septembrie 2002.

Societatea

a mai arătat că în cauza de fond s-a dispus amânarea

judecății, astfel încât pârâții pot organiza și desfășura

licitația, a cărei suspendare se  impune în continuare, altfel

reclamanta, a cărei candidatură a fost respinsă, ar fi profund

prejudiciată, fiind pusă în situația de a-și înceta

activitatea, ce constă în pescuitul și prelucrarea peștelui.

Reclamanta

a invocat prevederile art.581 Cod procedură civilă, invocând

urgența cererii și aparența dreptului. Sub acest din urmă

aspect, s-a invocat ilegalitatea hotărârii de respingere a candidaturii

societății de a participa la preselecție, care a pus-o în situația

de a nu putea formula o ofertă de concesionare.

Prin

încheierea din 5 septembrie 2002, Curtea de Apel Constanța – Secția

contencios administrativ  a admis cererea și a dispus suspendarea

licitației publice deschise, cu preselecție, până la

soluționarea cauzei pe fond.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut

că sunt îndeplinite cerințele art.581 Cod procedură civilă,

atât în privința urgenței, întrucât neparticiparea reclamantei la

licitație ar fi prejudiciabilă pentru parte, deoarece are 102

angajați pescari și ar trebui să-și închidă

activitatea cât și referitor la aparența dreptului, societatea având

documentele necesare candidaturii.

Împotriva

sentinței a declarat recurs pârâta Administrația Rezervației

Biosferei Delta Dunării, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel,

pârâta a învederat că instanța nu era  competentă să judece

cererea de suspendare a licitației, în conformitate cu dispozițiile

art.581 Cod procedură civilă, neavând competența materială

de a soluționa fondul litigiului, respectiv acțiunea prin care

reclamanta solicitase  revocarea hotărârii de respingere a candidaturii

depuse la preselecția  organizată pentru concesionarea

valorificării potențialului piscicol, cu consecința

anulării licitației.

În

acest sens, pârâta a arătat că prin sentința civilă nr.145

din 7 noiembrie 2002, pronunțată în dosarul nr.1105/2002

instanța și-a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Tulcea.

Examinând

cauza în raport de motivele invocate și având în vedere prevederile

art.304 și 304

1

Cod procedură civilă, Curtea va

constata că recursul este  fondat, urmând a  se dispune casarea încheierii

atacate și respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă.

Din

actele dosarului rezultă că  reclamanta s-a adresat instanței de

contencios administrativ, în conformitate cu art.1 din Legea nr.29/1990,

solicitând  revocarea hotărârii de respingere a candidaturii și

anularea  licitației.

Ulterior

formulării acestei acțiuni, ce a format obiectul dosarului nr.

1105/2002 al Curții de Apel Constanța, reclamanta a solicitat în

cauza de față menținerea  suspendării licitației

publice organizate de pârâți pentru concesionarea valorificării

potențialului piscicol.

Curtea

constată că instanța a soluționat în mod greșit

cererea de suspendare pe calea ordonanței președințiale

prevăzute de  art.581 Cod procedură civilă, o atare cerere, ca

măsură provizorie neputând fi judecată într-o altă procedură

judiciară decât cea aplicabilă fondului litigiului.

Întrucât

acțiunea de fond fusese formulată în temeiul Legii nr.29/1990 și

cererea de suspendare a executării ar fi trebuit judecată prin prisma

prevederilor art.9 din Legea  contenciosului administrativ, privind suspendarea

executării actului administrativ, în măsura în care instanța,

verificându-și competența materială, ar fi constatat că, în

raport de natura pricinii, a fost corect investită.

Oricum,

soluționarea cererii de suspendare, potrivit art.581 Cod procedură

civilă într-o altă procedură judiciară decât cea

reglementată expres prin Legea nr.29/1990, în condițiile în care

instanța de contencios administrativ a considerat că sunt aplicabile

prevederile acestui act normativ, apare ca nelegală.

De

altfel, ulterior, prin sentința civilă nr.145 din 7 noiembrie 2002,

instanța sesizată cu judecarea fondului litigiului a dispus

declinarea competenței în favoarea Tribunalului Tulcea, reținând în

esență că prin dispozițiile legale speciale privind regimul

concesiunilor se stabilește și competența de soluționare a

contestațiilor împotriva modului de organizare a licitației, în

favoarea instanței de drept comun în a  cărei rază

teritorială își are sediul concedentul.

În

raport de cele expuse, Curtea, admițând recursul formulat de pârâtă,

va casa încheierea atacată și va respinge cererea de suspendare ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Administrația Rezervației

Biosferei Delta Dunării împotriva încheierii din 5 septembrie 2002

pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția de

contencios administrativ în dosarul nr.1253/CA/2002.

Casează încheierea atacată și respinge cererea de

suspendare ca inadmisibilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 martie 2003.