ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5257/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

15 iulie 2002, Asociația P.D. și C.R.L. au chemat în judecată Guvernul României

și A.R.B., solicitând anularea H.G. nr. 311/2002, privind aprobarea

concesionării valorificării resurselor piscicole din zonele domeniului public

de interes național din perimetrul rezervației, suspendarea desfășurării

licitației publice deschise cu preselecție din 17 iulie 2002 și obligarea

pârâților, să respecte dreptul de preemțiune al populației locale din Delta

Dunării.

În motivarea cererii, reclamantele

au arătat că licitația organizată în baza hotărârii sus-menționate s-a

desfășurat prin încălcarea prevederilor Legii nr. 82/1993, a Rezervației

Biosferei „Delta Dunării”, modificată prin Legea nr. 454/2004, prin care se

acordă populației locale, drept de preemțiune în valorificarea resurselor

regenerabile terestre și acvatice.

În cauză, a formulat cerere de

intervenție accesorie în favoarea pârâților, în sensul respingerii acțiunii,

Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor.

Prin sentința civilă nr. 1598 din 15

octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

respins acțiunea, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condițiilor art. 5 din

Legea nr. 29/1990, admițând cererea de intervenție accesorie.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că reclamantele nu au urmat procedura administrativă

prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, cererile invocate de cele două

asociații, datate 10 iulie 2002, fiind adresate de numai una dintre ele, altor

instituții, decât autorității emitente, respectiv, Primului Ministru și A.R.B.

și cu depășirea termenului legal de 30 de zile.

Împotriva sentinței au declarat

recurs, reclamantele Asociația P.D. și C.R.L., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel, reclamantele au arătat că nu

li se poate opune depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin.

(1) din Legea nr. 29/1990, acțiunea fiind imprescriptibilă, întrucât este vorba

de încălcarea unor norme imperative de ordine publică.

De asemenea, reclamantele au

învederat că termenul de formulare a plângerii prealabile a fost respectat,

cererile adresate Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor și

Secretariatului General al Guvernului provenind de la ambele asociații și fiind

depuse înăuntrul termenului legal.

Prin cererea nr. 34 din 1 noiembrie

2005, Asociația P.D. a făcut cunoscut Curții, faptul că renunță la judecata

recursului, întrucât acțiunea a rămas fără obiect. Astfel, a menționat

reclamanta, solicitările sale au fost satisfăcute prin noile reglementări aduse

activității de valorificare a resurselor piscicole, Legea nr. 113/2005 privind

O.U.G. nr. 69/2004, pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2001,

privind resursele acvatice vii, pescuitul și acvacultura.

Examinând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins pentru următoarele considerente.

Întrucât, în cauză, s-a formulat un

singur recurs, declarat în comun de cele două reclamante, iar cererea din 1

noiembrie 2005, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri în baza art.

246 C. proc. civ., provine numai de la Asociația P.D., Curtea nu va putea lua

act de renunțarea la judecată.

La pronunțarea soluției, Curtea va

avea în vedere, însă, faptul că practic, acțiunea a rămas fără obiect, prin

publicarea în Monitorul Oficial a Legii nr. 113/2005, privind aprobarea O.U.G.

nr. 69/2004, pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2001 privind

resursele acvatice vii, pescuitul și acvacultura.

Potrivit art. 14 din lege, accesul

la resursele acvatice vii, în vederea practicării pescuitului în scop comercial

se atribuie în mod direct persoanelor fizice și/sau juridice, organizațiilor de

pescari din domeniul pescuitului comercial, legal constituite și recunoscute pe

baza criteriilor stabilite de autoritatea publică centrală care răspunde de

pescuit și de acvacultură.

Același act normativ prevede în

final că dispozițiile din Legea nr. 192/2001, astfel cum au fost modificate și

completate, modifică în mod corespunzător dispozițiile Legii nr. 82/1993,

privind Rezervația Biosferei „Delta Dunării”, prevederile contrare acestei legi

abrogându-se.

În raport cu cele expuse mai sus,

Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantele Asociația

P.D., Tulcea și C.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1598 din 15 octombrie

2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 noiembrie 2005.