ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 670/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 670/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C.

"P.T." S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Agenția Națională pentru

Pescuit și Acvacultură (ANPA) solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va

pronunța în cauză să dispună:

- rezilierea

contractelor de concesiune nr. X, nr. Y și nr. Z/ARBDD, toate încheiate la data

de 31 ianuarie 2003;

- obligarea pârâților

să primească zonele concesionate și întreaga documentație tehnică referitoare

la obiectul concesiunii și să-i restituie garanțiile aferente concesiunii.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, următoarele aspecte:

Solicitarea de

reziliere a contractelor aflate în discuție se întemeiază pe culpa exclusivă a

concedentului, care a evoluat de la simpla afectare a principiului echilibrului

financiar al concesiunii până la culpa gravă, prin încălcarea principiului

continuității asigurării exploatării serviciului public.

În concret,

autoritatea concedentă nu și-a îndeplinit obligațiile de a-i notifica apariția

oricăror împrejurări de natură să aducă atingere drepturilor sale, de a nu modifica

unilateral contractele de concesiune și de a nu-i tulbura exercițiul

drepturilor rezultate din aceste convenții.

Mai mult decât atât,

autoritatea concedentă a încălcat obligația de informare/comunicare cu

celeritate a documentației aferente concesiunii, obligația de sprijinire a

concesionarului în executarea propriilor obligații, precum și obligația

respectării principiilor de loialitate și cooperare în contracte.

Pârâții au formulat

întâmpinări în cauză:

a) Pârâtul Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive pe capătul de cerere referitor la rezilierea

contractelor de concesiune, întrucât nu are calitatea de parte contractantă.

Totodată, pârâtul a

solicitat respingerea capetelor de cerere privind restituirea garanțiilor

aferente concesiunii și plata cheltuielilor de judecată ca prematur formulate,

pentru argumentele prezentate.

De asemenea, pârâtul

a solicitat introducerea în cauză a Administrația Rezervației Biosferei

"Delta Dunării", în raport de pretenția reclamantei referitoare la

restituirea garanțiilor aferente concesiunii, întrucât nu se pot efectua

operațiuni de cont fără acordul scris al acestei autorități.

b) Pârâta Agenția

Națională pentru Pescuit și Acvacultură a solicitat pronunțarea unei hotărâri

parțiale, în baza art. 270 C. proc. civ., proporțional cu recunoașterea

capătului de cerere privind rezilierea contractelor și primirea zonelor

concesionate și respingerea capetelor de cerere referitoare la restituirea

garanțiilor aferente concesiunii și plata cheltuielilor de judecată ca prematur

formulate, deoarece societatea reclamantă nu a inițiat procedura concilierii

prealabile, conform prevederilor art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004

coroborate cu cele ale art. 720

1

C. proc. civ.

Pârâta a invocat

"excepția de neexecutare a contractelor de concesiune", întrucât

reclamanta nu a respectat art. 8.1. din convenție care o obliga să facă

investiții în sumă de 500.000 RON în primii 5 ani de executare a contractelor,

nu a respectat obligația de pază și nici obligația de a decolmata canalele

(dosar CAB).

În urma modificărilor

legislative intervenite după momentul învestirii instanței de contencios

administrativ, au fost introduși în cauză, în calitate de pârâți, Ministerul

Mediului și Pădurilor și Administrația Rezervației Biosferei "Delta

Dunării" .

Prin cererea aflată

la dosar CAB, pârâta Administrația Rezervației Biosferei "Delta

Dunării" a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu

motivarea că Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a preluat toate

drepturile și obligațiile acesteia rezultate din contractele de concesiune.

La termenul de

judecată din data de 30 mai 2007, Curtea de Apel a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Rezervației Biosferei

"Delta Dunării" pentru argumentele prezentate în încheierea de

ședință de la acea dată (dosar CAB).

La termenul de

judecată din data de 6 iunie 2007, Curtea de Apel a respins excepțiile lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale și lipsei procedurii administrative prealabile, pentru

motivele prezentate la dosar CAB.

În cauză au fost

administrate probele cu înscrisuri, interogatoriile părților și expertiză

tehnică de specialitate.

Prin cererea aflată

la dosar CAB, pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a invocat

excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că nu este parte

în contractele de concesiune contestate în cauză.

La termenul de

judecată din data de 27 octombrie 2010, Curtea de Apel a respins excepția

inadmisibilității invocată de pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor și

Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură pentru motivele prezentate la

dosar CAB.

La termenul de judecată

din data de 23 februarie 2011, Curtea de Apel a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și

a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația

Rezervației Biosferei "Delta Dunării" pentru argumentele prezentate

în încheierea de ședință de la acea dată (dosar CAB).

de Apel

2.1. Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3089

din 20 aprilie 2011, a admis acțiunea reclamantei S.C. "P.T." S.R.L.,

a reziliat contractele de concesiune nr. X, nr. Y și nr. Z/ARBDD, toate

încheiate la data de 31 ianuarie 2003, și a obligat pârâții Administrația

Rezervației Biosferei "Delta Dunării" și Ministerul Mediului și

Pădurilor să primească zonele concesionate și documentația tehnică referitoare

la obiectul concesiunii.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Pe durata

contractelor de concesiune deduse judecății, concedentul Ministerul Apelor și

Protecției Mediului a acordat concesionarului S.C. "P.T." S.R.L.

dreptul de valorificare a resurselor piscicole din C. R.-S., P. - C.M. și P.P.,

bunuri publice de interes general, în schimbul plății de către acesta din urmă

a unei redevențe și a efectuării unor investiții.

Concedentul a

considerat că, de la data de 13 mai 2005, odată cu intrarea în vigoare a art.

14 din Legea nr. 192/2001, în forma introdusă prin Legea nr. 113/2005,

resursele piscicole ale concesiunii nu mai pot fi exploatate de către

concesionar, întrucât ele aparțin altor accedenți la resursă, și anume,

pescarii - persoane fizice și/sau juridice și organizațiile de pescari din

domeniul pescuitului comercial.

Cu toate acestea,

concesionarul plătea în continuare redevența, efectua investiții, asigura paza

resursei piscicole și trebuia să mențină și continuitatea concesiunii.

La data de 25

octombrie 2005, concedentul a transmis modificări unilaterale ale contractelor

de concesiune, inclusiv la partea comercială a acestora.

Una dintre

modificările importante aduse la contracte, care afectează însuși echilibrul

financiar al concesiunii, este cea privind dreptul de exploatare al resursei

piscicole, cu titlu gratuit, în scop comercial, în favoarea unor terți față de

contracte.

Reclamanta a acceptat

clauzele considerate ca aparținând părții reglementare a contractelor, însă a

atacat în instanță clauzele considerate comerciale (printre care și cea de

exploatare a resursei piscicole), iar aplicabilitatea lor a fost suspendată,

prin Sentința nr. 1949 din 23 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ în Dosarul nr. 3663/2005

(hotărâre rămasă irevocabilă).

Totodată, judecătorul

fondului a reținut nerespectarea de către concedent a obligațiilor referitoare

la sprijinirea concesionarului în executarea îndatoririlor de pază a

obiectivelor, deoarece nu a eliberat împuternicirile agenților de pază,

preschimbate. În plus concedentul nu a eliberat autorizațiile de pescuit

comerciale ce i-au fost solicitate și nici autorizația de mediu.

Prima instanță a

apreciat că intenția reală a concedenților a fost retragerea concesiunii, însă

în altă formă decât cea statuată de lege, și anume, fără plata niciunei

despăgubiri.

În opinia instanței,

concedentul putea să emită un act prin care să dispună retragerea concesiunii,

în care să prevadă și despăgubirea cuvenită concesionarului.

Însă, concedentul a

preferat să "forțeze" o expropriere evident ilegală, fără plata unor

despăgubiri, prin blocarea pur și simplu a accesului la resursa piscicolă,

urmare a refuzului eliberării autorizațiilor de pescuit.

În altă ordine de

idei, instanța de fond a subliniat faptul că în expertiza contabilă efectuată

în cauză s-a precizat că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin

contracte, deoarece a făcut investiții în valoare de 1.598.781,60 RON, peste

limita de 700.000 RON la care s-a obligat.

Curtea de apel a avut

în vedere și Adresa nr. 4436 din 8 martie 2006, prin care Agenția Națională

pentru Pescuit și Acvacultură a arătat că este de acord cu admiterea capetelor

1 și 2 din cererea introductivă de instanță, dar și întâmpinarea formulată de

această pârâtă.

În fine, instanța de

fond a mai arătat că de esența contractului de concesiune este interdependența,

echilibrul financiar între cuantumul renumerației și obligațiilor impuse

concesionarului și contravaloarea exploatării bunului concesionat, iar în

situația în care acest echilibru dispare, în sensul scăderii valorii

exploatării, intervine dreptul concesionarului de a denunța contractul, cu

posibilitatea de a cere despăgubiri în situația în care dezechilibrul a fost

cauzat și/ori cu concursul concedentului.

2.2. Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3243

din 16 mai 2012:

- a dispus

îndreptarea erorii materiale din dispozitivul Sentinței nr. 3089 din 20 aprilie

2011 a acestei instanțe, în sensul că se va trece "contractul de

concesiune din 31 ianuarie 2003", în loc de "din 31 ianuarie

2008";

- a admis cererea de

completare a hotărârii anterior indicate, în sensul că: "Admite capătul de

cerere având ca obiect restituirea garanțiilor aferente concesiunii și obligă

pârâții să restituie reclamantei garanțiile aferente concesiunii, garanții

depuse în temeiul art. VI din contractele de concesiune coroborat cu cele ale

art. 34 alin. (1) din Legea nr. 219/1998."

de pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor

În recursul său,

pârâtul a solicitat modificarea Sentinței nr. 3089 din 20 aprilie 2011, în

sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În motivarea căii

extraordinare de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 8 și

9 C. proc. civ., recurentul a formulat următoarele critici de nelegalitate cu

privire la hotărârea contestată:

3.1. Prima instanță a

soluționat greșit excepția inadmisibilității acțiunii.

Pe acest aspect,

recurentul a arătat că art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, este

aplicabil și în cazul contractelor de concesiune.

Or,

intimata-reclamantă nu a formulat plângere prealabilă prin care să solicite

rezilierea contractelor de concesiune analizate.

În același timp,

intimata-reclamantă nu a făcut nici dovada îndeplinirii formalităților impuse

de art. 720

1

C. proc. civ., care impuneau, înainte de introducerea

cererii de chemare în judecată, concilierea directă a pretențiilor cu cealaltă

parte.

3.2. Instanța de fond

a interpretat eronat actul dedus judecății și a pronunțat o hotărâre lipsită de

temei legal.

Recurentul a precizat

că, prin motivarea sentinței, judecătorul fondului s-a subrogat voinței

explicite a legiuitorului, deoarece a interpretat Legea nr. 219/1998 a

concesiunilor în detrimentul semnificației prevederilor legale și fără a ține

seama de faptul că, fiind un contract administrativ, contractul de concesiune

trebuie să protejeze interesul public.

Conform dispozițiilor

art. 31 din legea anterior enunțată și art. 64 din H.G. nr. 216/1999,

concedentul are dreptul de a modifica partea reglementară a contractului, dacă

interesul general o impune.

În speța de față,

modificarea contractelor de concesiune a intervenit după apariția unor condiții

neprevăzute, adică, independent de voința concedentului, fiind consecința

modificărilor legislative.

Curtea de apel nu a

luat în considerare cauza obiectivă care a determinat modificarea contractelor,

reprezentată de schimbarea cadrului legal aplicabil în domeniu, și a reținut

culpa concedentului în executarea contractelor de concesiune.

de pârâta Administrația Rezervației Biosferei "Delta Dunării"

împotriva Sentinței nr. 3089 din 20 aprilie2011

În recursul său,

pârâta a solicitat, în principal, modificarea sentinței atacate și admiterea

excepțiilor lipsei procedurii administrative prealabile și a lipsei calității

sale procesuale pasive pe capătul de cerere privind rezilierea contractelor de

concesiune, iar, în subsidiar, modificarea hotărârii, în sensul respingerii

acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În motivarea căii

extraordinare de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurenta a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire

la hotărârea contestată:

4.1. Prima instanță a

soluționat greșit excepția inadmisibilității acțiunii.

Pe acest aspect,

recurenta a arătat că art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, este aplicabil

și în cazul contractelor de concesiune.

Or,

intimata-reclamantă nu a formulat plângere prealabilă prin care să solicite

rezilierea contractelor de concesiune analizate.

Singurul demers al

intimatei-reclamante a fost acela de a solicita, pe calea recursului

administrativ, revocarea în parte a ordinului comun nr. 642/2005.

4.2. Administrația

Rezervației Biosferei "Delta Dunării" nu are calitate procesuală

pasivă în cauză, deoarece este doar mandatarul Ministerului Agriculturii, Pădurilor,

Apelor și Mediului (fost Ministerul Apelor și Protecției Mediului).

În sprijinul acestei

afirmații, recurenta a invocat clauzele contractelor de concesiune și

dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 311/2002.

4.3. Curtea de apel a

interpretat modificarea cadrului legal aplicabil în materia concesionărilor

resurselor piscicole drept o culpă contractuală a concedentului, de natură a

atrage aplicarea sancțiunii rezilierii contractelor.

În opinia recurentei,

este eronată concluzia primei instanțe potrivit căreia obligația de informare

asumată contractual de către concedent se referă la obligația de a informa

concesionarul cu privire la modificările survenite la Legea nr. 113/2005.

De asemenea, instanța

nu a ținut seama de faptul că raportul de expertiză efectuat în cauză este

criticabil în legătură cu îndeplinirea obligației concesionarului de finanțare

a studiilor pe anii 2003 - 2005, dar și cu investițiile realizate de către

intimată.

de pârâta Administrația Rezervației Biosferei "Delta Dunării"

împotriva Sentinței nr. 3243 din 16 mai 2012.

Recurenta a solicitat

modificarea în parte a hotărârii judecătorești, în sensul respingerii capătului

de cerere privitor la completarea Sentinței nr. 3089 din 20 aprilie2011

pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal.

În motivare,

recurenta susține că prima instanță a analizat cererea de completare numai din

perspectiva încadrării formale în ipoteza reglementată de art. 281

1

C. proc. civ., fără a proceda la o analiză pe fond a solicitării

intimatei-reclamante. Simpla referire la situația admiterii capetelor de cerere

principale privind rezilierea contractelor de concesiune nu poate justifica

admiterea în fond a capătului de cerere având ca obiect restituirea garanțiilor.

În opinia recurentei,

cererea aflată în discuție este greșit formulată și nu poate fi admisă,

deoarece garanțiile nu au fost constituite sub forma gajului fără deposedare,

aceasta fiind singura formă de garanție care presupune detenție precară, ce poate

justifica o eventuală obligație de restituire, în sensul celei solicitate de

intimată.

Garanția constituită

în favoarea Ministerului Mediului și Pădurilor, conform art. VI din contractele

de concesiune, constă într-o serie de trei conturi bancare deschise la R. B.

Sucursala Tulcea pe numele intimatei și a căror utilizare este reglementată de

contractul de escrow, motiv pentru care este vorba despre o obligație imposibil

de executat.

formulate de intimata S.C. "P.T." S.R.L.

Intimata a formulat

întâmpinare în care a invocat excepția inadmisibilității în parte a

recursurilor, cu motivarea că încheierile din datele de 20 octombrie 2010 și de

23 februarie 2011, în care au fost rezolvate excepțiile invocate în cauză, nu

au fost atacate separat, astfel că soluțiile pronunțate au intrat în puterea

lucrului judecat.

Totodată, intimata a

solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate, pentru motivele prezentate

la dosar ICCJ.

În același timp,

intimata a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al avocatului M.C.

pentru recurentul Ministerul Mediului și Pădurilor, în raport de dispozițiile

art. 161 C. proc. civ.

de control judiciar pe excepțiile invocate de intimată

7.1. Analizând actele

prezentate în recurs, Înalta Curte va respinge excepția lipsei calității de

reprezentant al avocatului M.C. pentru recurentul Ministerul Mediului și

Pădurilor, în raport de împuternicirea avocațială aflată la dosar ICCJ din care

rezultă faptul că apărătorul a fost mandatat de către parte să redacteze, să

semneze și să depună recursul, împreună cu orice documente necesare, dar și să

îi asigure reprezentarea în fața instanței.

7.2. Înalta Curte va

respinge excepția inadmisibilității recursurilor pentru motivele care vor fi

prezentate în continuare.

Curtea de Apel

București, prin încheierea de ședință din data de 27 octombrie 2010, a respins

excepția inadmisibilității acțiunii, urmare a neîndeplinirii procedurii

administrative prealabile (excepție invocată de pârâții Ministerul Mediului și

Pădurilor și Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură), iar prin

încheierea de ședință din data de 23 februarie 2011, a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Rezervației Biosferei

"Delta Dunării.

Conform art. 282 alin.

(2) C. proc. civ. (aplicabil și în recurs, în temeiul art. 299 alin. (1) teza a

II-a C. proc. civ.), împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel

(recurs) decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt

cursul judecății.

În interpretarea

textului legal anterior citat, intimata susține faptul că împotriva celor două

încheieri de ședință anterior individualizate recurentele trebuiau să formuleze

expres recurs odată cu eventuala cale de atac depusă împotriva hotărârii prin

care a fost soluționat fondul.

Într-adevăr, în

memoriile de recurs, nu au fost amintite în mod expres cele două încheieri de

ședință, însă au fost formulate critici distincte cu privire la soluțiile

pronunțate pe cele două excepții aflate în discuție, situație care acoperă

cerința impusă de dispoziția normativă aplicabilă.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Analizând sentințele

atacate, prin prisma criticilor formulate de recurenți și a apărărilor cuprinse

în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ.,

sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursurile este nefondate

pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Întrucât în memoriile

de recurs referitoare la Sentința nr. 3089 din 20 aprilie 2011 au fost

formulate motive de recurs comune, instanța de control judiciar va proceda la

prezentarea și la analizarea acestora în mod grupat.

fapt și de drept relevante

Intimata-reclamantă a

S.C. "P.T." S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu

acțiunea având ca obiect:

- rezilierea

contractelor de concesiune nr. X, nr. Y și nr. Z/ARBDD, toate încheiate la data

de 31 ianuarie 2003;

- obligarea pârâților

să primească zonele concesionate și întreaga documentație tehnică referitoare la

obiectul concesiunii și să-i restituie garanțiile aferente concesiunii.

Pentru motivele

prezentate la pct. 2 din prezenta decizie, prima instanță a admis acțiunea, a

reziliat contractele de concesiune nr. X, nr. Y și nr. Z/ARBDD, toate încheiate

la data de 31 ianuarie 2003, și a obligat pârâții Administrația Rezervației

Biosferei "Delta Dunării" și Ministerul Mediului și Pădurilor să

primească zonele concesionate și documentația tehnică referitoare la obiectul

concesiunii.

Instanța de control

judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Detaliind problemele

de drept deduse judecății și răspunzând la motivele de recurs anterior

prezentate, Înalta Curte constată următoarele:

1.1. Referitor la

soluționarea greșită a excepției inadmisibilității acțiunii, urmare a

neîndeplinirii procedurii administrative prealabile

Înalta Curte

apreciază că prima instanță a dat o dezlegare corectă acestei excepții,

deoarece procedura administrativă prealabilă a fost realizată prin cererea

adresată de intimata-reclamantă pentru revocarea actelor administrative

considerate nelegale, prin corespondența numeroasă purtată între părțile

contractante privind modificările aduse contractelor în mod unilateral de către

concedent și prin încercările părților de a soluția pe cale amiabilă

divergențele apărute în legătură cu modificările contractelor și nerespectarea

obligațiilor asumate prin acestea.

Cu alte cuvinte, din

probatoriile administrate în cauză rezultă în mod indubitabil faptul că

intimata-reclamantă a exercitat recursul administrativ, prin procedura

prealabilă a concilierii, reglementată de art. 720

1

C. proc. civ.,

text legal aplicabil în materia contractelor administrative, în raport de

prevederile art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, modificată.

1.2. Referitor la

soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

Administrația Rezervației Biosferei "Delta Dunării"

La data încheierii

contractelor de concesiune deduse judecății erau în vigoare dispozițiile art.

14 din Legea nr. 192/2001, care prevedeau următoarele: "Dreptul de pescuit

în scop comercial al fondului piscicol natural din domeniul public se atribuie

de administratorii statului în două moduri: a) prin concesionare, pe bază de

licitație publică, societăților comerciale, asociațiilor de pescari și altor

forme de asociere; deținătorii de active și cei care au contracte în derulare

au drept de preemțiune la concesionare."

Pe parcursul

derulării contractelor, art. 14 a fost modificat prin Legea nr. 113/2005 (pct.

11): "Accesul la resursele acvatice vii, în vederea practicării

pescuitului comercial, se atribuie în mod direct pescarilor, persoane fizice

și/sau juridice, asociațiilor de pescari din domeniul pescuitului comercial,

legal constituite și recunoscute pe baza criteriilor stabilite de autoritatea

publică centrală care răspunde de pescuit și acvacultură."

Prin H.G. nr.

311/2002 s-a aprobat concesionarea valorificării resurselor piscicole din mai

multe zone, printre care și cele care au format obiectul contractelor de

concesiune atacate în prezenta cauză.

Totodată, s-a

prevăzut faptul că operațiunea de concesionare se va efectua de către

Ministerul Apelor și Protecției Mediului prin Administrația Rezervației

Biosferei "Delta Dunării", care are calitatea de concedent în numele

statului.

Prin Legea nr.

113/2005 a fost înființată Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură în

subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

În urma acestei

modificări legislative, la data de 27 octombrie 2005, s-a încheiat un protocol

între Administrația Rezervației Biosferei "Delta Dunării" și Agenția

Națională pentru Pescuit și Acvacultură prin care un număr de 24 contracte de

concesiune a exploatărilor resursei piscicole din perimetrul Rezervației

Biosferei "Delta Dunării" (printre care și cele care fac obiectul

prezentei cauze), împreună cu documentația aferentă, au fost predate către

instituția publică nou înființată.

Așadar, Agenția

Națională pentru Pescuit și Acvacultură s-a subrogat în drepturile și

obligațiile Administrației Rezervației Biosferei "Delta Dunării" în

ceea ce privește contractele de concesiune.

Prin Legea nr.

317/2009 a avut loc o nouă modificare a cadrului legal în legătură cu

administrarea resurselor acvatice vii. Astfel, s-a prevăzut faptul că

"Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură are următoarele atribuții

principale: a) administrează resursele acvatice vii din habitatele piscicole

naturale ale României, cu excepția celor din Rezervația Biosferei "Delta

Dunării", care sunt administrate de Administrația Rezervației Biosferei

"Delta Dunării", în condițiile legii (art. 4 alin. (3) lit. a) din

lege)."

Așadar, a avut loc o

nouă subrogație în drepturile și obligațiile care rezultă din contractele de

concesiune, Administrația Rezervației Biosferei "Delta Dunării"

subrogându-se în drepturile Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură.

Pe cale de

consecință, Administrația Rezervației Biosferei "Delta Dunării" are

calitate procesuală pasivă în cauza de față.

1.3. Referitor la

faptul că instanța de fond a interpretat eronat actul dedus judecății și a

pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal.

În primul rând,

Înalta Curte constată faptul că recurentul nu a nominalizat actul apreciat ca

fiind interpretat în mod eronat de către curtea de apel pentru a se putea face

controlul judiciar.

În al doilea rând,

instanța achiesează la opinia exprimată de recurent în cadrul acestei critici

de nelegalitate în sensul că, prin contractul de concesiune, trebuie să se

protejeze interesul public.

Mai mult decât atât

cadrul legal în materie, respectiv art. 31 din Legea nr. 219/1998 și art. 64

din H.G. nr. 216/1999, conferă concedentului dreptul de a modifica partea

reglementară a contractului, dacă interesul general o impune.

Însă, în speța de

față, după cum în mod corect a evidențiat și prima instanță, modificările aduse

de concedenți contractelor aflate în discuție nu au privit doar partea

reglementată a acestora, ci și partea comercială, negociată de părți, ceea ce

reprezintă o încălcare a dispozițiilor normative anterior enunțate, coroborate

cu cele ale art. 16.2 lit. b) din contractul de concesiune.

Astfel, la modul

concret, intimata-reclamantă a fost notificată cu privire la modificarea

contractelor în legătură cu durata concesiunii (art. 3.2), plata redevenței

(art. 5.3 și art. 5.4), investițiile (art. 8.1), dar și cu privire la încetarea

concesiunii. Toate aceste aspecte țin de partea comercială a contractului și nu

de partea reglementată.

În al treilea rând,

Înalta Curte reține faptul că art. 35 lit. b) din Legea nr. 219/1998 coroborat

cu art. 17.1 din contractul de concesiune dă dreptul concedentului de a denunța

unilateral contractul, dacă interesul public național sau local o cere, cu

plata unei despăgubiri juste și prealabile.

Cu toate acestea,

concedenții au modificat contractele analizate fără să emită un act de

retragere sau încetare a concesiunii și fără să despăgubească concesionarul

pentru prejudiciul suferit, aspect reținut în mod judicios și de către prima

instanță.

Pentru toate

aspectele anterior prezentate pe fondul cererii deduse judecății, Înalta Curte

constată că este corectă soluția primei instanțe de reziliere a contractelor de

concesiune atât pentru încălcarea unor obligații contractuale de către

concedent, dar și pentru imposibilitatea realizării obiectului contractelor,

prin afectarea echilibrului financiar al concesiunii, ca efect al modificărilor

legislative aduse Legii nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul

și acvacultura, prin Legea nr. 113/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 69/2004

pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2001, ca urmare a liberalizării

accesului la resursele acvatice vii în vederea practicării pescuitului în scop

comercial.

De asemenea, în mod

corect prima instanță a evidențiat faptul că de esența contractului de concesiune

este interdependența, echilibrul financiar între cuantumul renumerației și

obligațiile impuse concesionarului, dar și contravaloarea exploatării bunului,

iar în lipsa acestui echilibru este încălcat principiul continuității

asigurării exploatării serviciului public, ceea ce determină imposibilitatea

realizării obiectului concesiunii.

În plus, trebuie

reținut și faptul că autoarea recurentei Administrația Rezervației Biosferei

"Delta Dunării", respectiv Agenția Naționale pentru Pescuit și

Acvacultură, la data de 8 martie 2006 a arătat că este de acord cu rezilierea

contractelor de concesiune și restituirea garanțiilor.

1.4. Referitor la

critica recurentei Administrația Rezervației Biosferei "Delta

Dunării" în sensul că intimata nu a realizat investițiile asumate prin

contractele de concesiune

În opinia instanței

de control judiciar, relevante pe acest aspect sunt concluziile exprimate în

raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză în care se arată că, din

documentele prezentate și din informațiile furnizate de autoritățile pârâte,

rezultă că intimata, în calitate de concesionar, a realizat toate obligațiile

contractuale prevăzute la pct. 8 din contract, valoarea acestora depășind suma

de 1.598.781,60 RON, față de obligația de a face investiții în sumă de 700.000

RON (a se vedea dosar CAB).

1.5. Referitor la

recursul declarat de pârâta Administrația Rezervației Biosferei "Delta

Dunării" împotriva Sentinței nr. 3243 din 16 mai 2012

Conform art. 6.3 din

contractele de concesiune analizate: "garanția va fi constituită într-un

cont purtător de dobândă, deschis de concesionar ca titular de cont, la o

unitate bancară agreată de părți. Concesionarul nu va putea efectua operațiuni

de cont fără acordul scris la ARBDD".

Ca atare, susținerea

recurentei în sensul că este în imposibilitate de a executa obligația de a

restitui garanțiile este nefondată, deoarece pentru realizarea acestei

operațiuni este necesar acordul său, conform convenției părților exprimată în

clauza anterior citată.

1.6. Referitor la

cererea de acordare a cheltuielilor de judecată către intimată

Înalta Curte constată

că intimata nu a depus la dosar dovezi din care să rezulte cuantumul

cheltuielilor de judecată, conform dispozițiilor art. 274 alin. (2) C. proc.

civ.

soluției adoptate în recurs

În consecință, din

cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs invocate de

părți, iar în speță nu există motive de ordine publică care să poată fi

reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului

administrativ, modificată, va respinge recursurile.

Totodată, instanța de

control judiciar va respinge excepția lipsei calității de reprezentant al

recurentului Ministerul Mediului și Pădurilor, dar și excepția

inadmisibilității recursurilor invocată de intimată.

Înalta Curte va

respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată către intimata S.C.

"P.T." S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

lipsei calității de reprezentant al recurentului Ministerul Mediului și

Pădurilor.

Respinge excepția

inadmisibilității recursurilor invocată de intimata S.C. "P.T." SRL.

Respinge recursurile

formulate de pârâții Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării și

Ministerul Mediului și Pădurilor împotriva Sentinței civile nr. 3089 din 20

aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, și de pârâta Administrația Rezervației Biosferei Delta

Dunării împotriva Sentinței nr. 3243 din 16 mai 2012 pronunțată de aceeași

instanță, ca nefondate.

Respinge cererea

privind acordarea cheltuielilor de judecată către intimata S.C.

"P.T." SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 februarie 2013.

Procesat de GGC - CL