ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1215/2003

Asupra recursurilor de față; Prin cererea formulată la data de 10 octombrie 2002, reclamanții C.V., A.T., Ș.D., I.V., D.V. și M.I. au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Administrația Rezervației Biosferei „elta Dunării și Ministerul Apelor și Protecției Mediului, solicitând ca pe calea ordonanței președențiale să se dispună suspendarea licitației publice deschise, cu preselecție, organizate pentru concesionarea valorificării potențialului piscicol din zonele Cotul Pisicii – Isaccea, Casla Vadanei – Perișor și Gura Dranov – braț Sf. Gheorghe Km.0. În motivarea cererii, reclamanții au învederat că organizarea și desfășurarea acestei licitații s-a dispus prin H.G. nr. 311/2002, pe care au atacat-o în justiție, acțiunea privind anularea acestei hotărâri fiind în curs de judecată.

Reclamanții au motivat urgența cererii, întrucât li se încalcă dreptul lor de preempțiune, în desfășurarea activității de pescuit în Delta Dunării, garantat prin Legea nr. 82/1993, care prevede dreptul populației locale de a-și păstra activitățile tradiționale. Prin încheierea nr. 123 din 14 octombrie 2002, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, a admis cererea și a dispus, în baza art. 581 C. proc. civ., suspendarea licitației, până la soluționarea cauzei pe fond. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că măsura suspendării licitației este necesară, întrucât reclamanții, fiind persoane autorizate în baza Decretului-lege nr. 54/1990, fără alte surse de venit decât cele realizate din pescuit, nu mai pot desfășura această activitate, viitorul concesionar al zonei având doar obligația de a-i angaja timp de un an.

Împotriva încheierii a declarat inițial recurs Guvernul României, invederând că solicitarea reclamanților trebuia respinsă ca inadmisibilă, hotărârea fiind dată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. Cererea de suspendare a fost greșit analizată și admisă în baza art. 581 C. proc. civ., în condițiile în care există o reglementare specială, respectiv art. 9 din Legea nr. 29/1990, potrivit căruia în cazuri bine justificate și pentru a preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la soluționarea acțiunii. Ulterior, la 26 martie 2003, a depus la dosar recurs și pârâta Administrația Rezervației Biosferei „Delta Dunării”, cerere care a fost primită ca declarată în termen, în raport cu împrejurarea că încheierea s-a pronunțat în lipsa acestei instituții care nu a fost citată, hotărârea nefiind comunicată nici unei părți.

Pârâta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea fiind lipsită de temei legal. Astfel, pârâta a arătat că, după admiterea cererii pe cale de ordonanță președențială, aceeași instanță a respins acțiunea, în anularea H.G. nr. 311/2002, ca inadmisibilă, întrucât a fost formulată fără îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990. Examinând cauza în raport cu motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că ambele recursuri sunt întemeiate, urmând a fi admise și a se dispune casarea încheierii atacate și respingerea cererii de suspendare, ca inadmisibilă. Astfel, cum rezultă din probele dosarului, reclamanții au solicitat instanței de contencios administrativ, anularea H.G.

nr. 311/2002, pentru aprobarea concesionării valorificării resurselor piscicole din unele zone din domeniul public național aflate în Delta Dunării, hotărâre prin care s-a dispus și ca această concesionare să se facă prin licitații publice deschise, cu preselecție. Ulterior formulării acestei acțiuni, formând obiectul dosarului nr. 1365/2002 al Curții de Apel Constanța, reclamanții au solicitat în cauza de față suspendarea executării H.G. nr. 311/2002, respectiv a licitației publice deschise, aflate în curs de desfășurare. Motivul invocat de recurentul Guvernul României, privind greșita soluționare a cererii de suspendare pe calea ordonanței președențiale, prevăzută de art. 581 C. proc. civ., este întemeiat, o atare cerere, ca măsură provizorie, neputând fi soluționată într-o altă procedură judiciară, decât cea aplicabilă fondului litigiului.

Acțiunea de anulare a H.G. nr. 311/2002 fiind formulată în temeiul Legii nr. 29/1990 și cererea de suspendare a executării unora din prevederile actului administrativ atacat trebuia soluționată tot în conformitate cu dispozițiile Legii contenciosului administrativ. Acest act normativ prevede în art. 9, condițiile în care poate fi dispusă măsura provizorie a suspendării executării actului administrativ, a cărui anulare s-a solicitat, respectiv în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente. Fără a verifica dacă natura pricinii nu ar condiționa aplicarea prevederilor art. 9 din Legea nr. 29/1990, privind suspendarea executării, instanța de fond s-a pronunțat asupra acestei măsuri provizorii, în temeiul art. 581 C. proc.

civ., pe calea ordonanței președențiale. Cât timp în legea specială a contenciosului administrativ, sub incidența căreia s-a judecat fondul litigiului, este prevăzută o reglementare expresă privind suspendarea executării actului atacat, soluționarea acestei cereri într-o altă procedură judiciară este nelegală. De menționat că, ulterior pronunțării încheierii recurate, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, a soluționat și fondul pricinii, dispunând prin sentința civilă nr. 164 din 21 noiembrie 2002, respingerea ca inadmisibilă, a acțiunii de anulare a H.G. nr. 311/2002. În raport cu cele expuse mai sus, Curtea, admițând cele două recursuri, va casa încheierea atacată și va respinge cererea de suspendare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Guvernul României, împotriva încheierii nr. 123/CA din 14 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, în dosarul nr. 1471/CA/2002, precum și recursul declarat de Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării Tulcea, împotriva aceleiași încheieri. Casează încheierea atacată și respinge cererea de suspendare, ca inadmisibilă.