ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2544/2015

Decizia nr. 2544/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul litigiului.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanta SC A. SRL - în reorganizare judiciară, reprezentată de B. IPURL - administrator judiciar, a solicitat, în contradictoriu, cu pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor și Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării obligarea acestora din urmă, în solidar, la plata sumei de 37.902.521,78 RON reprezentând prejudiciul material cauzat ca urmare a rezilierii din culpa exclusivă a pârâților a Contractului de concesiune nr. 12518 din 15 august 2003, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, Maritimă și Fluvială de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 134/CA din 13 martie 2012, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și, pe cale de consecință, a declinat soluționarea acțiunii formulată de către reclamanta - SC A. SRL - prin Administrator Judiciar B. IPURL, în contradictoriu cu pârâții - Ministerul Mediului și Pădurilor și Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, în favoarea Tribunalul Tulcea, secția Contencios Administrativ.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că în raport de dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006, art. 273 din Legea nr. 219/1998 și art. 70 din această ordonanță “contractele de concesiune încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență rămân supuse reglementărilor în vigoare la data încheierii lor”.

Arată instanța că acest text are aplicabilitate în cazul proceselor privind încheierea, executarea, încetarea contractului de concesiune (ex: cererea privind rezilierea contractului de concesiune).

În ceea ce privește competența în cazul cererii privind plata despăgubirilor, potrivit regulii generale, normele sunt de imediată aplicare - art. 725 C. proc. civ. situație în care competența va fi stabilită în raport de legislația în vigoare la data sesizării instanței.

Învestit cu soluționarea cauzei, prin Sentința civilă nr. 1555 din 11 septembrie 2014, Tribunalul Tulcea, secția civilă și de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

A reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 8 alin. (2) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la dispozițiile art. 27

2

din Legea nr. 219/1998 și art. 70 din O.U.G. nr. 54/2006.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 462 din data de 26 februarie 2015, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și a declinat soluționarea cauzei către Tribunalul Tulcea, secția contencios administrativ.

Argumentând soluția, Curtea de Apel, a reținut că Tribunalul Tulcea a invocat excepția necompetenței materiale ulterior momentului prevăzut de art. 1591 alin. (2) C. proc. civ., respectiv la un termen când administrarea probelor deja începuse.

Or, după cum s-a relevat în doctrină (Mihaela Tăbârcă - Drept procesual civil, ed. 2005, nota 1045) cât, și în jurisprudență (decizia nr. 2543/1995 a CSJ - secția civilă) în dezbaterea fondului se intră odată cu prima zi de înfățișare.

Arată în continuare că, în mod evident, în raport de principiul conform căruia interpretarea normei juridice se face în sensul în care aceasta produce efecte (actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat) dispozițiile art. 159

1

alin. (2) C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că neinvocarea excepției necompetenței materiale la momentul procesual arătat în textul legal are drept consecință imposibilitatea invocării ulterioare a acestei excepții. Ca urmare, instanța inițial sesizată rămâne competentă să soluționeze litigiul.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Cu titlul preliminar, pronunțării regulatorului de competență, trebuie avut în vedere că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor art. 159

1

C. proc. civ. a suferit modificări, în sensul că textul nou introdus stabilește regimul juridic al excepției de necompetență, respectiv al persoanelor sau organelor care pot invoca necompetența și până la ce moment al procesului.

Astfel, necompetența este de ordine publică - generală, materială și teritorială exclusivă - poate fi invocată de oricare dintre părți sau de instanță, din oficiu, până la prim azi de înfățișare în fața primei instanțe dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului, iar necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de pârât, prin întâmpinare sau, când nu este obligatorie cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

În speță, se constată că dispozițiile imperative prevăzute de art. 159

1

alin. (2) din C. proc. civ. nu a fost respectate, așa cum în mod corect a reținut și Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Așadar, în raport și de dispozițiile art. 159

1

alin. (2) C. proc. civ., de etapele procesuale parcurse precum și de circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte apreciază că instanța inițial sesizată rămâne competentă să soluționeze litigiul, respectiv Tribunalul Tulcea, secția civilă, contencios administrativ și fiscal.

Temeiul legal al regulatorului de competență

În consecință, având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL, prin lichidator judiciar C.I.I. „C.” în contradictoriu cu pârâții Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării și Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice în favoarea Tribunalului Tulcea, secția civilă, contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM