ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4972/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4972/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Tulcea la

data de 8 iulie 2009,

reclamantul I.N.

C.D. Delta Dunării a chemat în judecată pe pârâta A.R.B.

Delta Dunării, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată

pârâta la

plata sumei de 339.005 lei, cu

titlu de contravaloare prestări servicii constând în întocmirea documentației

cadastrale pentru intabularea imobilelor aparținând

domeniului public de

interes național, administrate de A.R.B. Delta Dunării Tulcea, pe teritoriul

administrativ al orașului Sulina, precum și obligarea la plata cheltuielilor de

judecată.

În

susținerea cererii sale reclamantul a arătat că, în fapt, a încheiat cu A.R.B.

Delta Dunării convenții privind executarea

documentației

cadastrale pentru imobilele situate pe teritoriul administrativ al

orașului Sulina -

extravilan. Anterior raporturilor contractuale, reclamantul a

încheiat contractul de prestări servicii din 2004

cu autoritatea contractantă

A.R.B. Delta Dunării Tulcea, urmare parcurgerii

unei proceduri de achiziție publică, obiectul convenției fiind „Studii

cadastrale

de suprafață în R.B.D.D.-

unitatea administrativ - teritorială, orașul Sulina, județul

Tulcea".

Reclamantul

a precizat că și-a executat obligațiile contractuale, astfel cum au fost

stabilite prin convențiile din 6 septembrie 2007. Urmare a finalizării

procedurilor prin admiterea întabulării și emiterea încheierilor de către O.C.P.I.

Tulcea, 8% din terenul aparținând domeniului public de interes național aflat

în

administrarea A.R.B. Delta Dunării Tulcea a fost

întabulat. Corelativ, A.R.B. Delta Dunării Tulcea și-a

asumat

obligația achitării onorariilor stabilite prin convențiile menționate, iar

reclamanta

a emis factura din 31 iulie 2008 în valoare de 339.005 lei reprezentând

contravaloarea serviciilor efectiv prestate pretinzând contravaloarea

prestației efectuate

în baza convențiilor la care s-a făcut referire.

A.R.B.

Delta Dunării

a

acceptat la plată factura emisă cu scadența la 15 septembrie 2008, solicitând

virarea fondurilor bugetare necesare de la ordonatorul principal de credite,

Ministerul Mediului.

Ulterior,

sumele de bani care trebuiau achitate Institutului,

deși au fost virate

în contul Administrației, au primit alte destinații și cu adresa din

14 noiembrie 2008 A.R.B. Delta Dunării Tulcea a

comunicat refuzul ferm privind plata

facturii din 31 iulie 2008.

b) Întâmpinarea

depusă în cauză

La

data de 3 septembrie 2009 pârâta A.R.B.

Delta Dunării, a formulat întâmpinare

invocând mai multe excepții

printre care

excepția autorității de lucru judecat în raport de

sentința civilă nr. 188/ CA din 7 mai 2009

pronunțată în Dosarul cu nr. 324/36/2009 și sentința civilă nr. 186/ CA din 7

mai 2009 în Dosarul cu nr.

2471/36/2008. S-a invocat excepția

netimbrării acțiunii potrivit dispozițiilor art. 2 și următoarele din Legea nr.

146/1997 privind taxele judiciare de timbru cu modificările și completările

ulterioare cât și a dispozițiilor art. 17. alin. (2) ultima

teză din Legea nr. 554/2004, teste potrivit cărora

acțiunile privind contractele administrative se timbrează

la valoare,

iar pe de altă parte, convențiile în cauză nu au fost încheiate cu

respectarea legii și ca urmare ele nu pot produce

efecte juridice, fiind nule absolut.

Tot prin întâmpinare

a fost invocată și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Tulcea în

judecata cauzei, față de împrejurarea că ambele părți

sunt organe de specialitate plasate în subordinea sau coordonarea

Ministerului

Mediului, deci a unei autorități centrale, iar sfera lor de

competență nu este

limitată la nivel local

sau județean, iar potrivit dispozițiilor art. 3 C. proc. civ., Curțile de Apel

judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios

administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.

Prin sentința civilă nr.

2197 din 13 noiembrie 2009, Tribunalul Tulcea a admis excepția necompetenței

materiale a Tribunalului Tulcea și a

declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel

Constanța, secția

contencios administrativ.

d)

Sentința primei instanțe

Prin

sentința civilă nr. 268/ CA din 16 iulie 2010 Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal,

admis acțiunea formulată de reclamantul I.N.

C. - Dezvoltare Delta Dunării

, în

contradictoriu cu pârâta A.R.B. Delta Dunării Tulcea; a obligat pârâta la plata

sumei de 339.005 lei reprezentând contravaloare prestări servicii; a respins

excepția nulității absolute a convențiilor; a redus onorariul avocatului

reclamantei la suma de 7.000 lei și a obligat pârâta la 7.000 lei cheltuieli de

judecată către reclamantă.

Pentru

a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă

prin încheierea din

21

iunie 2010 pentru următoarele considerentele:

î

n speță s-a invocat

autoritatea de lucru judecat raportat la sentința

nr. 188/2009 pronunțată

de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 324/36/2009 și cu referire la Dosarul

nr. 2471/36/2008 soluționat de aceeași instanță.

Din

examinarea litigiilor dintre cele două părți s-a constatat că prin sentința nr.

186/ CA din 7 mai 2009 pronunțată în Dosarul nr. 2471/36/2008 a fost anulată ca

netimbrată cererea de chemare în

judecată

având ca obiect obligarea pârâtei A.R.B.

Delta Dunării la plata sumei de 339.005 lei cu titlu de contravaloare

prestare

servicii.

Ori,

în condițiile în care, prin această hotărâre nu s-a analizat temeinicia

motivelor invocate cererea fiind anulată pentru neîndeplinirea obligației

preliminare de plată a taxei de timbru nu poate fi

reținută existența autorității de

lucru judecat.

Referitor

la Dosarul nr. 324/36/2009 s-a constatat că în această cauză reclamantul a

învestit instanța, în procedura specială reglementată de O.U.G. nr. 119/2007,

solicitând obligarea pârâtei A.R.B.

Delta

Dunării la plata aceleiași sume de 339.005 lei cu titlu de contravaloare

prestare

servicii.

Prin

sentința nr. 188/ CA din 7 mai 2009 Curtea de Apel, apreciind întemeiată

contestația debitoarei, a respins ca neîntemeiată cererea de somație de plată,

iar legiuitorul a prevăzut expres inexistența autorității de lucru judecat în

cazul respingerii emiterii ordonanței de plată ca urmare a admiterii

contestației, excepția invocată de către pârâtă raportat la sentința nr. 188/2009

s-a apreciat ca fiind nefondată.

Excepția

netimbrării acțiunii a rămas fără obiect întrucât prin chitanțele depuse la

dosar (file 5 și 106 Dosar nr. 1756/88/2009 ) s-a făcut dovada achitării taxei

de timbru aferentă pretențiilor solicitate.

e

xcepția nulității absolute a contractului a fost

apreciată ca nefondată.

Astfel,

s-a reținut că pârâta a încheiat cu reclamantul convențiile din 6 septembrie 2007.

Prima

instanță a apreciat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 296

1

din O.U.G.nr. 34/2006, deoarece la data încheierii contractului acestea nu erau

în vigoare, O.U.G. nr. 34/2006 în forma aplicabilă la data de 6 septembrie 2007

nu cuprindea acest articol.

Analizând fondul pretențiilor Curtea a apreciat

întemeiată acțiunea pentru

următoarele considerente:

î

ntre părți au intervenit mai

multe convenții potrivit cărora fiecare parte și-a asumat o obligație

pe care să o

aducă la îndeplinire în termenii contractuali.

În cauză, reclamantul

I.N.

C. - Dezvoltare Delta

Dunării

Tulcea a făcut dovada ca a întocmit

documentațiile

cadastrale pe care le-a înregistrat la biroul de carte funciară care potrivit

încheierilor depuse la dosar la filele 24 - 34, a dispus întabularea dreptului de proprietate a Statului Roman și înscrierea dreptului de

administrare

a A.R.B. Delta Dunării Tulcea

asupra terenurilor ce au făcut obiectul convențiilor.

Pârâta și-a

asumat obligația corelativă a plății

onorariilor aferente acestor lucrări, sume

stabilite

conform acordului de voință a celor două părți contractante dar, pe care

pârâta

a refuzat să le plătească.

Cum

pârâta nu a achitat contravaloarea prestațiilor de care a beneficiat,

deși conform convențiilor încheiate și-a asumat

obligația plății onorariilor și nici

nu

a combătut prin niciun mijloc de probă susținerile reclamantului, instanța

de

fond a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată.

Reținând

culpa procesuală a pârâtei, în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ.,

a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 7.000 lei cheltuieli de judecată.

2.

Instanța de recurs

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs A.R.B. Delta Dunării.

a)

Motivele de recurs

În

motivele de recurs s-a susținut că în cauză se impunea admiterea excepției

nulității absolute a convențiilor încheiate întrucât nu s-a parcurs procedura

prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006.

S-a

invocat aplicabilitatea în speță a art. 296

1

din O.U.G. nr. 34/2006

în sensul că A.N.R.M.A.P. poate solicita instanței constatarea nulității

contractelor încheiate cu nerespectarea procedurilor de atribuire prevăzute în

O.U.G.nr. 34/2006.

b) Analiza motivelor

de recurs

Între reclamantul

I.N.

C. - Dezvoltare Delta Dunării și

pârâta A.R.B. Delta Dunării s-au încheiat mai multe convenții având ca obiect

întocmirea documentației cadastrale pentru întabularea imobilelor aparținând

domeniului public de interes național administrate de pârâtă, pe teritoriul

administrativ al orașului Sulina.

Reclamanta și-a

îndeplinit obligațiile asumate prin convenții, situație necontestată de către

pârâtă.

Pârâta a refuzat

plata susținând că la data transmiterii documentațiilor tehnice nu s-a

solicitat plata, că dacă s-ar fi cunoscut că lucrările se efectuează cu plată

trebuia să fie înștiințată, întrucât ar fi trebuit să urmeze o procedură de

achiziție publică (fila 43 Dosar nr. 1756/88/2009).

În cursul judecării

cauzei, la data de 1 septembrie 2009, s-a invocat excepția nulității absolute a

convențiilor.

Cu privire la această

cerere se constată că dezlegarea dată de instanța de fond este întemeiată.

Convențiile de

prestări servicii au fost încheiate la 6 iulie 2007.

La data încheierii

convențiilor nu erau în vigoare prevederile art. 296

1

din O.U.G. nr.

34/2006, după cum nici la 6 septembrie 2009, data introducerii acțiunii.

Potrivit art. 1 C.

civ., dar și art. 15 din Constituția României legea nu dispune decât pentru

viitor, fără putere retroactivă.

Aceste norme legale

și constituționale corespund cerințelor dreptului comunitar precum și Convenției

Europene a Drepturilor Omului privind siguranța și securitatea raporturilor

juridice.

Ca urmare nu se pot

aplica dispozițiile legii noi, unor raporturi juridice născute anterior intrării

în vigoare a acesteia, efectele contractului încheiat între părți fiind deja

produse.

Împrejurarea că s-ar

fi încheiat convențiile cu nerespectarea procedurii achiziției publice prevăzute

în O.U.G. nr. 34/2006 poate fi imputabilă autorității contractante și nu

executantului, care a prestat serviciul și în consecință trebuie să încaseze

contravaloarea lucrărilor efectuate.

c) Soluția instanței

de recurs

Având în vedere

considerentele de mai sus privind neretroactivitatea legii civile noi, Înalta

Curte constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, motiv

pentru care în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.R.B. Delta Dunării, împotriva sentinței civile nr. 268/ CA din 16

iulie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2010.