ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4972/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la data de 8 iulie 2009, reclamantul I.N. C.D. Delta Dunării a chemat în judecată pe pârâta A.R.B. Delta Dunării, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 339.005 lei, cu titlu de contravaloare prestări servicii constând în întocmirea documentației cadastrale pentru intabularea imobilelor aparținând domeniului public de interes național, administrate de A.R.B. Delta Dunării Tulcea, pe teritoriul administrativ al orașului Sulina, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea cererii sale reclamantul a arătat că, în fapt, a încheiat cu A.R.B. Delta Dunării convenții privind executarea documentației cadastrale pentru imobilele situate pe teritoriul administrativ al orașului Sulina - extravilan. Anterior raporturilor contractuale, reclamantul a încheiat contractul de prestări servicii din 2004 cu autoritatea contractantă A.R.B. Delta Dunării Tulcea, urmare parcurgerii unei proceduri de achiziție publică, obiectul convenției fiind „Studii cadastrale de suprafață în R.B.D.D.- unitatea administrativ - teritorială, orașul Sulina, județul Tulcea". Reclamantul a precizat că și-a executat obligațiile contractuale, astfel cum au fost stabilite prin convențiile din 6 septembrie 2007. Urmare a finalizării procedurilor prin admiterea întabulării și emiterea încheierilor de către O.C.P.I.

Tulcea, 8% din terenul aparținând domeniului public de interes național aflat în administrarea A.R.B. Delta Dunării Tulcea a fost întabulat. Corelativ, A.R.B. Delta Dunării Tulcea și-a asumat obligația achitării onorariilor stabilite prin convențiile menționate, iar reclamanta a emis factura din 31 iulie 2008 în valoare de 339.005 lei reprezentând contravaloarea serviciilor efectiv prestate pretinzând contravaloarea prestației efectuate în baza convențiilor la care s-a făcut referire. A.R.B. Delta Dunării a acceptat la plată factura emisă cu scadența la 15 septembrie 2008, solicitând virarea fondurilor bugetare necesare de la ordonatorul principal de credite, Ministerul Mediului. Ulterior, sumele de bani care trebuiau achitate Institutului, deși au fost virate în contul Administrației, au primit alte destinații și cu adresa din 14 noiembrie 2008 A.R.B.

Delta Dunării Tulcea a comunicat refuzul ferm privind plata facturii din 31 iulie 2008. b) Întâmpinarea depusă în cauză La data de 3 septembrie 2009 pârâta A.R.B. Delta Dunării, a formulat întâmpinare invocând mai multe excepții printre care excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 188/ CA din 7 mai 2009 pronunțată în Dosarul cu nr. 324/36/2009 și sentința civilă nr. 186/ CA din 7 mai 2009 în Dosarul cu nr. 2471/36/2008. S-a invocat excepția netimbrării acțiunii potrivit dispozițiilor art. 2 și următoarele din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru cu modificările și completările ulterioare cât și a dispozițiilor art. 17. alin. (2) ultima teză din Legea nr. 554/2004, teste potrivit cărora acțiunile privind contractele administrative se timbrează la valoare, iar pe de altă parte, convențiile în cauză nu au fost încheiate cu respectarea legii și ca urmare ele nu pot produce efecte juridice, fiind nule absolut.

Tot prin întâmpinare a fost invocată și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Tulcea în judecata cauzei, față de împrejurarea că ambele părți sunt organe de specialitate plasate în subordinea sau coordonarea Ministerului Mediului, deci a unei autorități centrale, iar sfera lor de competență nu este limitată la nivel local sau județean, iar potrivit dispozițiilor art. 3 C. proc. civ., Curțile de Apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale. Prin sentința civilă nr. 2197 din 13 noiembrie 2009, Tribunalul Tulcea a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Tulcea și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ.

d) Sentința primei instanțe Prin sentința civilă nr. 268/ CA din 16 iulie 2010 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, admis acțiunea formulată de reclamantul I.N. C. - Dezvoltare Delta Dunării , în contradictoriu cu pârâta A.R.B. Delta Dunării Tulcea; a obligat pârâta la plata sumei de 339.005 lei reprezentând contravaloare prestări servicii; a respins excepția nulității absolute a convențiilor; a redus onorariul avocatului reclamantei la suma de 7.000 lei și a obligat pârâta la 7.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele: Excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă prin încheierea din 21 iunie 2010 pentru următoarele considerentele: î n speță s-a invocat autoritatea de lucru judecat raportat la sentința nr. 188/2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 324/36/2009 și cu referire la Dosarul nr. 2471/36/2008 soluționat de aceeași instanță. Din examinarea litigiilor dintre cele două părți s-a constatat că prin sentința nr. 186/ CA din 7 mai 2009 pronunțată în Dosarul nr. 2471/36/2008 a fost anulată ca netimbrată cererea de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtei A.R.B. Delta Dunării la plata sumei de 339.005 lei cu titlu de contravaloare prestare servicii.

Ori, în condițiile în care, prin această hotărâre nu s-a analizat temeinicia motivelor invocate cererea fiind anulată pentru neîndeplinirea obligației preliminare de plată a taxei de timbru nu poate fi reținută existența autorității de lucru judecat. Referitor la Dosarul nr. 324/36/2009 s-a constatat că în această cauză reclamantul a învestit instanța, în procedura specială reglementată de O.U.G. nr. 119/2007, solicitând obligarea pârâtei A.R.B. Delta Dunării la plata aceleiași sume de 339.005 lei cu titlu de contravaloare prestare servicii. Prin sentința nr. 188/ CA din 7 mai 2009 Curtea de Apel, apreciind întemeiată contestația debitoarei, a respins ca neîntemeiată cererea de somație de plată, iar legiuitorul a prevăzut expres inexistența autorității de lucru judecat în cazul respingerii emiterii ordonanței de plată ca urmare a admiterii contestației, excepția invocată de către pârâtă raportat la sentința nr. 188/2009 s-a apreciat ca fiind nefondată.

Excepția netimbrării acțiunii a rămas fără obiect întrucât prin chitanțele depuse la dosar (file 5 și 106 Dosar nr. 1756/88/2009 ) s-a făcut dovada achitării taxei de timbru aferentă pretențiilor solicitate. e xcepția nulității absolute a contractului a fost apreciată ca nefondată. Astfel, s-a reținut că pârâta a încheiat cu reclamantul convențiile din 6 septembrie 2007. Prima instanță a apreciat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 296 1 din O.U.G.nr. 34/2006, deoarece la data încheierii contractului acestea nu erau în vigoare, O.U.G. nr. 34/2006 în forma aplicabilă la data de 6 septembrie 2007 nu cuprindea acest articol. Analizând fondul pretențiilor Curtea a apreciat întemeiată acțiunea pentru următoarele considerente: î ntre părți au intervenit mai multe convenții potrivit cărora fiecare parte și-a asumat o obligație pe care să o aducă la îndeplinire în termenii contractuali.

În cauză, reclamantul I.N. C. - Dezvoltare Delta Dunării Tulcea a făcut dovada ca a întocmit documentațiile cadastrale pe care le-a înregistrat la biroul de carte funciară care potrivit încheierilor depuse la dosar la filele 24 - 34, a dispus întabularea dreptului de proprietate a Statului Roman și înscrierea dreptului de administrare a A.R.B. Delta Dunării Tulcea asupra terenurilor ce au făcut obiectul convențiilor. Pârâta și-a asumat obligația corelativă a plății onorariilor aferente acestor lucrări, sume stabilite conform acordului de voință a celor două părți contractante dar, pe care pârâta a refuzat să le plătească. Cum pârâta nu a achitat contravaloarea prestațiilor de care a beneficiat, deși conform convențiilor încheiate și-a asumat obligația plății onorariilor și nici nu a combătut prin niciun mijloc de probă susținerile reclamantului, instanța de fond a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată.

Reținând culpa procesuală a pârâtei, în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ., a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 7.000 lei cheltuieli de judecată. 2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.R.B. Delta Dunării. a) Motivele de recurs În motivele de recurs s-a susținut că în cauză se impunea admiterea excepției nulității absolute a convențiilor încheiate întrucât nu s-a parcurs procedura prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006. S-a invocat aplicabilitatea în speță a art. 296 1 din O.U.G. nr. 34/2006 în sensul că A.N.R.M.A.P. poate solicita instanței constatarea nulității contractelor încheiate cu nerespectarea procedurilor de atribuire prevăzute în O.U.G.nr.

34/2006. b) Analiza motivelor de recurs Între reclamantul I.N. C. - Dezvoltare Delta Dunării și pârâta A.R.B. Delta Dunării s-au încheiat mai multe convenții având ca obiect întocmirea documentației cadastrale pentru întabularea imobilelor aparținând domeniului public de interes național administrate de pârâtă, pe teritoriul administrativ al orașului Sulina. Reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin convenții, situație necontestată de către pârâtă. Pârâta a refuzat plata susținând că la data transmiterii documentațiilor tehnice nu s-a solicitat plata, că dacă s-ar fi cunoscut că lucrările se efectuează cu plată trebuia să fie înștiințată, întrucât ar fi trebuit să urmeze o procedură de achiziție publică (fila 43 Dosar nr. 1756/88/2009).

În cursul judecării cauzei, la data de 1 septembrie 2009, s-a invocat excepția nulității absolute a convențiilor. Cu privire la această cerere se constată că dezlegarea dată de instanța de fond este întemeiată. Convențiile de prestări servicii au fost încheiate la 6 iulie 2007. La data încheierii convențiilor nu erau în vigoare prevederile art. 296 1 din O.U.G. nr. 34/2006, după cum nici la 6 septembrie 2009, data introducerii acțiunii. Potrivit art. 1 C. civ., dar și art. 15 din Constituția României legea nu dispune decât pentru viitor, fără putere retroactivă. Aceste norme legale și constituționale corespund cerințelor dreptului comunitar precum și Convenției Europene a Drepturilor Omului privind siguranța și securitatea raporturilor juridice.

Ca urmare nu se pot aplica dispozițiile legii noi, unor raporturi juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, efectele contractului încheiat între părți fiind deja produse. Împrejurarea că s-ar fi încheiat convențiile cu nerespectarea procedurii achiziției publice prevăzute în O.U.G. nr. 34/2006 poate fi imputabilă autorității contractante și nu executantului, care a prestat serviciul și în consecință trebuie să încaseze contravaloarea lucrărilor efectuate. c) Soluția instanței de recurs Având în vedere considerentele de mai sus privind neretroactivitatea legii civile noi, Înalta Curte constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care în baza art. 312 C. proc.

civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.R.B. Delta Dunării, împotriva sentinței civile nr. 268/ CA din 16 iulie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2010.