ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 948/2011

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul

acestei instanțe, petenta SC E.F.R. SA București a solicitat în temeiul art. 322

pct. 7 C. proc. civ., anularea deciziei comerciale nr. 241 din 10 martie 2010 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, ce privește falimentul debitoarei

SC S.M.I. SA prin care instanța de recurs, a constatat că față de aceasta, s-a

deschis procedura reglementată de Legea nr. 64/1995, la data de 3 noiembrie

1997, ca fiind potrivnică: sentința civilă nr. 409 din 26 ianuarie 1999 a Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, sentința civilă nr. 671 din 8 aprilie 2002

a Tribunalului București, secția a VII-a comercială, sentința comercială nr. 564

din 10 mai 2004 a Tribunalului București, secția a VII-a comercială, toate

definitive și irevocabile prin decizii pronunțate de Curtea de Apel București;

deciziile nr. 1808 din 21 noiembrie 2003; decizia nr. 920 din 28 septembrie

2003 și decizia nr. 1042 din 12 iunie 2003, ale Curții de Apel București și

încheierea din 18 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, (definitivă și irevocabilă prin decizia comercială nr. 867 din 5

septembrie 2005 a Curții de Apel București), care au statuat cu putere de lucru

judecat că data deschiderii procedurii debitoarei SC S.M.I. SA este data de 26

ianuarie 1999, dată față de care urmărește a se întocmi atât tabelul

preliminar, cât și tabelul definitiv consolidat.

Prin cererea

înregistrată sub nr. 5036/1997, SC G. SA a solicitat împotriva debitoarei SC

S.M.I. SA deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, în

baza Legii nr. 64/1996.

La această cerere

s-au conexat mai multe cereri aflate pe rolul Tribunalului București cu privire

la același debitor.

Prin sentința civilă nr.

409 din 26 ianuarie 1999 Tribunalul București, secția a VII-a comercială,

definitivă și irevocabilă, s-a deschis procedura falimentului împotriva

debitoarei SC S.M.I. SA.

Deși data deschiderii

procedurii falimentului împotriva acestei debitoare a intrat în puterea

lucrului judecat, fostul administrator statutar al societății, D.A., a

solicitat în mod repetat judecătorului sindic, prin cereri de sine stătătoare,

denumite impropriu contestații sub aspectul contestării tabelului preliminar,

tabelului final, să se pronunțe asupra datei deschiderii procedurii debitoarei.

Aceste contestații,

au fost soluționate definitiv și irevocabil de Curtea de Apel București prin

deciziile nr. 1808 din 21 noiembrie 2003; nr. 920 din 28 mai 2003 și nr. 1042

din 12 iunie 2003, care au atestat cu putere de lucru judecat, că data

deschiderii procedurii falimentului împotriva debitoarei SC S.M.I. SA este 26

ianuarie 1999 și nu 3 noiembrie 1997 sau 10 noiembrie 1997, cum pretindea

acesta.

Prin Sentința Comercială

nr. 564 din 10 mai 2004 Tribunalul București, secția a VII-a comercială,

pronunțată în dosarul nr. 5036/1997 a admis excepția autorității de lucru

judecat și a respins contestația formulată de D.A. și a reținut încă odată că

deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995 împotriva debitoarei SC

S.M.I. SA a avut loc prin sentința comercială nr. 409 din 26 ianuarie 1999 a

Tribunalului București, secția a VII-a comercială.

În același dosar nr. 5036/1997

al Tribunalului București fostul administrator al debitoarei a cerut din nou instanței,

pe motiv de incertitudine să precizeze din nou data deschiderii procedurii

falimentului.

Prin încheierea de

ședință din 18 octombrie 2004 pronunțată în dosarul nr. 5036/1997 al

Tribunalului București, secția a VII-a comercială, judecătorul sindic a

constatat că data deschiderii procedurii este 26 ianuarie 1999.

Curtea de Apel Alba

Iulia prin decizia comercială nr. 241 din 10 martie 2010 a constatat, potrivnic

tuturor hotărârilor menționate, că data deschiderii procedurii prevăzută de

Legea nr. 64/2005 este data de 3 noiembrie 1997.

Intimata Administrația

Finanțelor Publice sector 1 București a formulat întâmpinare la data de 2

noiembrie 2010, prin care a cerut respingerea cererii de revizuire ca

neîntemeiată.

Prin notele scrise

depuse la dosar la 23 februarie 2011 A.E.I. SPRL Sibiu în calitate de

lichidator judiciar al SC S.M.I. SRL a cerut respingerea cererii revizuientei.

Intimata SC H.M. SRL

București prin întâmpinarea aflată la dosar, a invocat excepția

inadmisibilității cererii de revizuire pentru neîndeplinirea condițiilor legale

prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că nu există

hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade

diferite; că în cauză se solicită revizuirea deciziei comerciale nr. 241 din 10

martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia ca fiind potrivnică hotărârilor

menționate, că din conținutul acestora rezultă că acestea stabilesc ca dată a

deschiderii procedurii de lichidare a debitoarei, data de 26 ianuarie 1999; pe

fond a cerut respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.

Analizând cererea de

revizuire ca fiind pretins potrivnică, prin prisma motivelor invocate și a

prevederilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de revizuire

este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., potrivit cărora

revizuirea unei hotărâri, dată de o instanță de recurs atunci când evocă

fondul, se poate cere și atunci când există hotărâri definitive potrivnice date

de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea prevederilor

enunțate constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii

lucrului judecat, în situația în care instanțele au pronunțat soluții contrare,

în dosare diferite, având același obiect, cauză și părți.

Pentru a avea incidență

aceste prevederi, respectiv pentru existența hotărârilor potrivnice, trebuiesc

a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiții și anume: să fie vorba de două

hotărâri definitive, să fie date de instanțe de același grad sau grade

diferite, în una și aceeași pricină dar în dosare diferite, să fie vorba de

același obiect, aceeași cauză și între aceleași părți, având aceeași calitate.

În cadrul art. 322 alin.

(1) C. proc. civ. sunt prevăzute categoriile de hotărâri judecătorești ce pot

forma obiectul revizuirii, printre acestea fiind incluse și hotărârile

judecătorești pronunțate de instanța de recurs și prin care se evocă fondul.

Textul de lege

menționat prevede în mod explicit condiția existenței unei hotărâri pe fondul

cauzei, respectiv faptul că este absolut necesar ca hotărârea a cărei revizuire

se solicită (pronunțată de instanța de recurs) să evoce fondul.

În cauza dedusă

judecății, obiectul revizuirii îl constituie decizia nr. 241 din 10 martie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, decizie în al cărei dispozitiv se

consemnează:

Respinge excepția

inadmisibilității căii de atac a recursului împotriva încheierii de ședință din

31 martie 2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. 180/85/2005 (nr.

vechi 6194/2005) al Tribunalului Sibiu.

Respinge excepția

lipsei calității procesuale active a recurentului D.A.

Respinge excepția

lipsei interesului creditoarei SC H.M. SRL București în exercitarea recursului

precum și excepția privind semnarea recursului acestei societăți de către o

persoană neautorizată.

Respinge excepția

lipsei capacității procesuale a recurentei SC P.R.D. SRL București.

Admite recursurile

formulate de fostul administrator D.A., de creditoarea SC H.M. SRL și de

creditoarea SC P.R.D. SRL București continuat și de creditoarea cesionară SC C.R.C.

SRL, împotriva încheierii din 31 martie 2009 pronunțată de judecătorul sindic

în dosarul nr. 180/85/2005 (număr în format vechi 6194/2005) și în consecință:

Constată că față de

debitoarea SC S.M.I. SA București s-a deschis procedura reglementată de Legea nr.

64/22 ianuarie 1995 privind procedura reorganizării și a lichidării judiciare

publicată în M. Of. nr. 130/29.01.1995, la data de 3 noiembrie 1997.

Constată că începerea

lichidării judiciare a bunurilor din averea debitoarei SC S.M.I. SA s-a dispus

prin sentința civilă nr. 409 din 26 ianuarie 1999 pronunțată de Tribunalul

București, secția comercială, în dosarul nr. 5036/1997.

Din dispozitiv, ca de

altfel și din considerentele deciziei rezultă că aceasta a fost pronunțată în

soluționarea unor recursuri declarate împotriva unei încheieri pronunțate de

judecătorul sindic la data de 31 martie 2009, în dosarul nr. 180/85/2005 prin

care s-a luat act că prin decizia nr. 1808 din 21 noiembrie 2003 a Curții de

Apel București, având ca obiect contestație în anulare, se confirmă că data

deschiderii procedurii lichidării este conformă cu cele dispuse prin hotărârea nr.

409 din 26 ianuarie 1999 ce face dovada deplină a momentului începerii

procedurii lichidării prevăzută de art. 33 din Legea nr. 64/1995.

S-a reținut prin decizie

că, în timpul procedurii constatându-se că au fost înregistrate mai multe

cereri de deschidere a procedurii împotriva aceleiași debitoare (SC S.M.I. SA

București) s-a dispus conexarea dosarelor situație ce a generat o serie de

nelămuriri în ce privește data deschiderii procedurii generale ce are

implicații deosebite asupra termenului de depunere a contestațiilor debitoarei,

precum și ale altor termene reglementate prin Legea nr. 64/1995.

S-a constatat astfel

că, data deschiderii inițiale a procedurii a fost stabilită prin sentința nr. 518/C

din 25 aprilie 2006 a Tribunalului Sibiu ca fiind data expirării termenului de

depunere a contestației debitoarei (3 decembrie 1997) dată unanim acceptată de

părți, iar procedura lichidării bunurilor debitoarei s-a dispus prin sentința nr.

409 din 26 ianuarie 1999 pronunțată de Tribunalul București.

În atare situație, în

care instanța a înțeles ca prin decizia atacată să lămurească data deschiderii

procedurii reorganizării judiciare și a falimentului în cazul debitoarei SC

S.M.I. SA București dată tranșată prin sentința nr. 518/C din 25 aprilie 2006 a

Tribunalului Sibiu este evident că nu se poate vorbi de o evocare a fondului în

sensul textului indicat, aceasta făcându-se de fapt printr-o sentință

anterioară.

Prin decizia în

discuție s-a dorit a se lămuri de fapt o situație ce a intervenit la un moment

dat în cursul derulării procedurii speciale de executare concursuală, neavând

loc o judecată efectivă a fondului cauzei și, am adăuga, că nici nu putea avea

loc câtă vreme exista pronunțată o hotărâre în acest sens.

Prin urmare, nefiind

îndeplinită prima condiție esențială instituită de prevederile art. 322 alin.

(1) C. proc. civ. aceea ca hotărârea instanței de recurs să fi evocat fondul,

cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ne mai fiind necesar a se analiza

celelalte condiții prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuienta SC E.F.R. SA București împotriva deciziei

comerciale nr. 241 din 10 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 martie 2011.